Ion Antonescu a rămas fără titlul de Doctor Honoris Causa! ”Contribuția sa directă la Holocaust a fost evidentă”

Universitatea din București a decis retragerea titlului de Doctor Honoris Causa acordat mareșalului Ion Antonescu.

Universitatea din București anunță că a decis retragerea titlului de Doctor Honoris Causa acordat mareșalului Ion Antonescu. Hotărârea a fost luată de Senatul Universității din București în ședința de miercuri, 15 februarie 2023, conform unui comunicat de presă.

Decizia privind retragerea titlului onorific a avut la bază faptul că Ion Antonescu a fost găsit vinovat de crime de război, fiind condamnat la moarte în data de 17 mai 1946 de către Tribunalul Poporului din București, instanță care a funcționat sub coordonarea Comisiei Aliate de Control, fiind asimilată sistemului de tribunale care au judecat crimele de război ale liderilor Germaniei naziste și Italiei fasciste.

De altfel, pe tot parcursul guvernării sale autoritare, mareșalul a manifestat o puternică atitudine antisemită, fapt exprimat și public cu numeroase ocazii, se spune în comunicat. Ca atare, chiar dacă numărul evreilor români și al celor din teritoriile aflate sub administrație românească uciși în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie, concluzia Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România este că în perioada respectivă în România și în teritoriile aflate sub controlul său au fost uciși sau au murit ca urmare a represiunii între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni. La aceștia se adaugă mare parte dintre cei 25.000 de etnici romi trimiși în Transnistria.

Dat fiind că responsabilitatea lui Ion Antonescu pentru uciderea evreilor din Basarabia, Bucovina și Transnistria este indiscutabilă, faptele și acțiunile mareșalului Ion Antonescu pot fi încadrate la art. 7.1.4 privind retragerea titlului din Regulamentul privind acordarea titlurilor onorifice al Universității din București, conform căruia „persoana nominalizată a fost condamnată definitiv și irevocabil pentru crime împotriva umanității”.

„Totodată, Senatul Universității din București a ținut cont de faptul că acordarea acestei distincții onorifice mareșalului Ion Antonescu în anul 1941 s-a produs în condițiile distorsionării principiului autonomiei universitare și în spiritul promovării cultului personalității pentru conducătorul statului”, se mai precizează în comunicat.

”Dovezile privind contribuția sa directă la Holocaust sunt evidente”

În legătură cu decizia de retragere a titlului de Doctor Honoris Causa, prof. univ. dr. Marian Preda, rectorul Universității din București, precizează că „astăzi, Senatul Universității din București doar a constatat că nu mai poate asocia instituția cu Mareșalul Ion Antonescu și i-a retras titlul de DHC, așa cum a procedat imediat după Revoluție prin retragerea titlului lui Nicolae Ceaușescu. De asemenea, s-a hotărât formarea unei comisii care să verifice toate titlurile de DHC acordate în trecut de Universitate. Rolul fiecărei personalități istorice, cu bune și cu rele, este consemnat de istorici și nu poate fi schimbat prin decizii administrative. Locul în istorie al Mareșalului Antonescu nu s-a schimbat în ultimii ani, dar criteriile etice ale Universității din București sunt astăzi altele decât cele din 1941. După 1989, UB nu a acordat titlul de DHC niciunui ministru în funcție, cu atât mai puțin șefului statului aflat în funcție, așa cum a făcut-o în trecut în cazurile dictatorilor Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu. Nu putem critica obediența politică din prezent a altora menținând-o, prin inacțiune, pe cea din trecut a propriei noastre instituții. Cu atât mai mult trebuia să ne disociem de Mareșalul Antonescu cu cât dovezile privind contribuția sa directă la Holocaust sunt evidente. L-am întâlnit de două ori pe domnul Fulop, etnic evreu cu cetățenie română care avea 13 ani când a fost arestat împreună cu întreaga familie, cu alte zeci de mii de evrei din România și a fost dus în lagărele naziste. Din zeci de membri ai familiei sale extinse a fost singurul supraviețuitor. Am vizitat lagărul de la Auschwitz și memorialul Holocaustului din Washington DC. Dimensiunile Holocaustului, dovezile atrocităților și mărturiile supraviețuitorilor sunt cutremurătoare. Oricine a dat ordine și a contribuit la toate acestea este responsabil în fața istoriei. Iar mareșalul Ion Antonescu, ne arată dovezile istorice, este unul dintre responsabilii pentru ce s-a întâmplat pe teritoriul României și pe cele prin care a trecut armata română sub comanda sa.”

Rolul lui Ion Antonescu în planificarea și implementarea politicilor antisemite și anti-rome ale statului român

”Responsabilitatea lui Ion Antonescu pentru uciderea evreilor din Basarabia, Bucovina
şi Transnistria este indiscutabilă. Şi totuşi, supravieţuirea evreilor din Muntenia, Moldova şi
sudul Transilvaniei s-a datorat deciziei acestuia din toamna anului 1942, de a amâna, pe
termen nedefinit, deportarea evreilor români în Polonia. Antonescu însuşi declara, în timpul
procesului său din 1946: ”dacă evreii din Ţara Românească mai trăiesc, trăiesc datorită
mareşalului Antonescu”; unii au menţionat şi legăturile sale cu evreii ca factor de influenţă a acestei decizii”, se spune într-un articol publicat pe pagina Yad Vashem, Memorialul Victimelor Holocaustului, instituție oficială a Statului Israel, constituită în 1953 la Ierusalim, print-o hotărâre a Knesset-ului – parlamentul israelian.

”Însă, în general, Ion Antonescu era dominat de aversiunea sa faţă de evrei şi de
iudaism. El şi-a dat în vileag această ură într-o şedinţă a Consiliului de Miniştri din 15 aprilie 1941: “Dau drumul mulţimii să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea, şi după ce-i masacrează, pun iarăşi ordine”. Aceste cuvinte au constituit o anticipare corectă a ceea ce s-a petrecut în Iaşi, la scurt timp după aceea. În numeroase ocazii, Antonescu personal a fost la originea elaborarii măsurilor specific antisemite adoptate de statul român fascist: la 19 iunie, ordona închiderea tuturor “cafenelelor evreieşti comuniste”, identificarea şi completarea listelor – pe regiuni – cu “toţi jidanii, agenţii comunişti sau simpatizanţi”; Ministerul de Interne trebuia “să le interzică circulaţia” şi să fie în măsură “a face cu ei ce voi ordona, când va fi momentul oportun”; imediat după aceasta, la 21 iunie 1941, Ion Antonescu a dispus ca toţi evreii apţi cu vârsta între 18 şi 60 de ani, din satele dintre Siret şi Prut, să fie evacuaţi în lagărul de la Târgu Jiu, în Oltenia. Membrii familiilor celor deportaţi, precum şi ceilalţi evrei din satele moldovene au fost evacuaţi în cele mai apropiate localităţi urbane. În timpul pogromului de la Iaşi, la 28 iunie 1941, ora 23, Ion Antonescu i-a telefonat colonelului Lupu, comandantul Garnizoanei din Iaşi, care i-a raportat despre situaţia din oraş. Conducătorul statului a ordonat “evacuarea întregii populaţii evreieşti, pachet după pachet”, indicând că este “necesară”, de asemenea, şi evacuarea femeilor şi copiilor. La 4 iulie, Antonescu afirma că “Neamul evreiesc (…) a speculat şi oprit dezvoltarea neamului românesc timp de câteva secole. Nevoia de a ne scăpa de această plagă a românismului este indiscutabilă”. În ciuda predilecţiei sale pentru pogromuri, Antonescu a criticat acţiunile individuale şi, la 12 iulie 1941 – după pogrom – i-a condamnat (verbal) pe soldaţii care participaseră la pogrom din proprie iniţiativă. În ciuda acestei mustrări, el susţinea, în continuare, că evreii erau o “plagă deschisă a românismului”, care “au supt pâinea săracilor””, se mai spune în articolul despre rolul lui Ion Antonescu în planificarea și implementarea politicilor antisemite și anti-rome ale statului român.