Gafă sau abuz de putere? Rusia e membră a Comisiei Dunării, care asigură navigația pe fluviu

Între statele membre ale Comisiei Dunării, organismul internațional care se ocupă de asigurarea condițiilor de navigație pe Dunăre se află și Federația Rusă, deși e situată la mii de kilometri distanță de bazinul hidrografic al Dunării și nu are pe teritoriul său nici măcar vreun afluent care să justifice o legătură între Rusia și Dunăre.

Comisia Dunării este o organizaţie internaţională interguvernamentală care îşi desfășoară activitatea în baza prevederilor Convenţiei cu privire la regimul navigaţiei pe Dunăre, semnată în august 1948, la Belgrad. Spre deosebire de Comisia Europeană a Dunării din perioada 1856 – 1938, care avea și atribuţii executive şi administrative, actuala Comisie Dunării are numai atribuţii de coordonare şi de executare a a unor lucrări de interes comun.

În prezent, Comisia Dunării are sediul la Budapesta și este formată din 11 state membre: Austria, Bulgaria, Croaţia, Federaţia Rusă, Germania, Moldova, România, Serbia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria. Alte nouă state au primit statut de observator, acestea fiind Belgia, Cehia, Cipru, Franţa, Grecia, Muntenegru, Macedonia, Olanda şi Turcia.

Anul trecut, în martie, reprezentanții statelor membre în Comisia Dunării s-au întâlnit într-o sesiune extraordinară la sediul comisiei din Budapesta pentru a decide o reacție față de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, care este un stat riveran Dunării și Brațului Chilia , deci este un stat membru cu drepturi depline al Comisiei Dunării.

Decizia luată a fost surprinzătoare, pentru că statele dunărene s-au limitat la suspendarea participării Rusiei la lucrările comisiei, neîndrăznind să hotărască excluderea acesteia, deși au luat notă de faptul că Rusia n-ar trebui să mai fie membru al Comisiei Dunării pentru că n-are nicio legătură cu Dunărea.

Astfel, în plin război de agresiune dus împotriva Ucrainei, Federația Rusă este în continuare membru al comisiei, figurând în lista de pe site-ul Comisiei Dunării pe locul 6, înaintea unor autentice state dunărene precum România, Ucraina, Serbia, Slovacia și Croația.

Legătura Rusiei cu Dunărea? Sute de ani de războaie pentru ca Rusia să obțină supremația la Gurile Dunării

La o trecere în revistă a unor posibile legături ale Rusiei cu zona Dunării ar trebui reamintit  în primul rând faptul că Rusia a încercat sute de ani să obțină controlul navigației la Gurile Dunării la concurență cu Imperiul Otoman. La un moment dat, Rusia a reușit să să controleze zona Gurilor Dunării, dar în acea perioadă navigația pe Dunăre a fost blocată din cauza proastei administrări. Spre exemplu, în Portul Sulina și pe Brațul Sulina, navele nu puteau naviga din cauza volumului imens de aluviuni depuse.

În acest context, după Războiul Crimeei puterile europene au avut o intervenție fermă pentru reglementarea și modernizarea navigației pe Dunăre. În urma semnării Tratatului de Pace de la Paris, în martie 1856 a fost înființată Comisia Europeană a Dunării, cu sediul la Galați, care stabilea neutralizarea politică a Mării Negre, internaționalizarea navigației pe Dunăre și retrocedarea de Rusia către Moldova a trei județe din sudul Basarabiei. Rusia dispărea de la malurile Dunării.

Practic, la acel moment, Rusia era scoasă din rolul de putere dominantă la Gurile Dunării și se instituia libera circulație pe Dunăre, sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării, care era un organism internațional.

În perioada Comisiei Europene a Dunării au fost construite digurile din rada Portului Sulina pentru prevenirea colmatării Barei Sulina, din zona vărsării Dunării în mare, a fost modernizat Canalul Sulina și a fost dragat șenalul navigabil pentru circulația navelor maritime între Sulina și Brăila.

Comisia Europeană a Dunării a fost desființată în contextul celui de al Doilea Război Mondial. La Conferinţa de la Sinaia, din 18 august 1938, Comisia Europeană a Dunării a luat decizia transmiterii prerogativelor sale României. În urma acestei decizii, a dispărut Comisia Europeană a Dunării și s-a înființat „Administraţia Dunării de Jos” cu sediul la Galați, organism aflat sub controlul guvernului României, desfiinţat, la rândul său, în 1940, odată cu creşterea influenţei Germaniei naziste în zonă.

În 1948, Rusia a început sovietizarea Dunării. La semnarea Convenției Dunării, România era reprezentată de Ana Pauker

După al Doilea Război Mondial, a fost luată decizia reînființării comisiei, în noul context geopolitic. Primul pas a fost semnarea pe 18 august 1948, la Belgrad, a Convenției privind regimul navigaţiei pe Dunăre. Potrivit articolului 2 „regimul stabilit prin prezenta Convenţie se aplică părţii navigabile a Dunării (fluviu) de la Ulm la Marea Neagră, urmând bratul Sulina cu acces la Mare prin Canalul Sulina”.

Statele dunărene își luau angajamentul „de a menţine sectoarele lor pe Dunăre în stare de navigabilitate, de a executa lucrările necesare asigurării şi îmbunătăţirii condiţiilor de navigaţie şi de a nu împiedica sau stanjeni navigaţia pe canalurile navigabile ale Dunării”.

Convenția Dunării era semnată de URSS și statele socialiste: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Republica Populară Bulgaria, Republica Populară Ungară, Republica Populară Română, Republica Sovietica Socialistă Ucraina, Republica Populară Cehoslovacă și Republica Federativă Populară Iugoslavia. Din partea Republicii Populare Române, Convenția de la Belgrad a fost semnată de viceprim-ministrul și ministrul de externe Ana Pauker.

Noua Comisie a Dunării a fost înființată în 1954, cu sediul la Budapesta

În 1954 a fost înființată noua organizaţie interguvernamentală, Comisia Dunării, cu sediul la Budapesta. Organizaţia era compusă din reprezentanţi ai Austriei, Bulgariei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, României, Ungariei şi URSS, iar la sesiunile Comisiei sau la reuniunile de experţi ai statelor membre participau, fără drept de vot, experţi ai Ministerului Transporturilor din RFG.

În prezent, membrii Comisiei Dunării sunt Austria, Bulgaria, Croaţia, Federaţia Rusă, Germania, Moldova, România, Serbia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria, alte  nouă state, cu statut de observator, fiind Belgia, Cehia, Cipru, Franţa, Grecia, Muntenegru, Macedonia, Olanda şi Turcia.

Comisia Dunării colaborează cu Comisia Europeană, în special în dezvoltatea „Strategiei Dunării”, cu Comisia Economică a ONU pentru Europa, cu Comisia Rhinului de la Strasbourg, Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea cu sediul la Viena.

URSS-ul s-a dezmembrat în 1991, dar Rusia a „moștenit” locul URSS în Comisia Dunării

Evoluțiile din ultimele două, trei, secole, demonstrează că sub orice titulatură s-a implicat în navigația pe Dunăre – „Marea Rusie”, URSS, Federația Rusă sau Rusia – puterea de la Moscova a avut un rol nefast în privința navigației pe Dunăre. Dar în pofida acestui fapt e acceptată în organizația statelor dunărene.

În 1991, URSS s-a dezmembrat. Acum, în locul fostei URSS sunt state riverane Republica Moldova, care are Portul Giurgiulești în zona vărsării Prutului în Dunăre și Ucraina, care deține zona de la nord de Dunăre și Brațul Chilia, adică malul Dunării de la Prut la Marea Neagră.

Și totuși Federația Rusă a rămas membru al Comisiei Dunării. Întrebarea este de ce timp de 32 de la destrămarea imperiului sovietic nu a fost exclusă din organizație pentru simplul motiv că nu are nicio legătură cu principala calitate a statelor membre, de a fi un stat riveran Dunării?  

Reprezentanții statelor dunărene nu au exclus Rusia, dar au suspendat-o până la o posibilă pace în războiul din Ucraina!

Abia în martie 2022, după declanșarea de către Rusia a războiului din Ucraina, statele membre au luat decizia convocării unei sesiuni pentru ca Rusiei să îi fie reduse atribuțiile în Comisia Dunării, deoarece a atacat un stat riveran. 

„Sesiunea a fost convocată pentru a discuta despre încălcarea Convenției de la Belgrad privind Regimul de navigație pe Dunăre de către Federația Rusă, în special încălcarea de către acest stat membru al Comisiei Dunării a drepturilor suverane ale Ucrainei, ca o țară riverană a Dunării, în ceea ce privește încălcarea integrității teritoriale ucrainene și inviolabilitatea frontierelor”, se spune în comunicatul Comisiei Dunării.

Reprezentanții statelor dunărene au păstrat un minut de reculegere pentru a comemora victimele agresiunii militare a Rusiei pe teritoriul Ucrainei, dar când s-a pus problema sancționării Federației Ruse au pus batista pe țambal, pentru că au hotărât ca  reprezentanții Rusiei să nu mai participe la lucrări până la „restabilirea păcii”.

„În cadrul celei de-a 12-a sesiuni extraordinare, reprezentanții statelor membre au adoptat Hotărârea celei de-a XII-a sesiuni extraordinare a Comisiei Dunării privind agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei, încălcând principiile de bază ale Convenția de la Belgrad (doc. DC/SES-XII Extr./3).

Potrivit acestei hotărâri, toți reprezentanții Federației Ruse au fost exclusi din participarea la toate reuniunile Comisiei Dunării și la organele sale de lucru până la restabilirea păcii, suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei”, se spune în comunicatul Comisiei Dunării.

În final, reprezentanții statelor dunărene și-au pus totuși problema excluderii statului agresor din Comisia Dunării: „în plus, a fost pus la îndoială dacă Federația Rusă, ca țară fără legătură cu Dunărea pe teritoriul său, poate continua să fie pe viitor un stat contractant al Convenției de la Belgrad”, se mai spune în comunicatul Comisiei Dunării.

Însă nu a fost luată o decizie fermă, iar această indecizie, prin care este tolerată Rusia, un stat agresor, într-un organism european cu care nu are nicio legătură, deschide o sumedenie de subiecte de dezbateri.

Să spunem că ocazional guvernele din Ucraina, Moldova, Serbia sau Ungaria, au avut, iar unele mai au și acum, o politică obedientă față de Kremlin. Se discută și despre poziționările favorabile Rusiei ale guvernelelor de la Budapesta și Viena sau despre indecizia din trecut a Germaniei, care mai putea avea unele reminiscențe și în martie 2022.

Dar dincolo de astfel de evaluări care nu ar trebui să aibă legătură cu rigoarea funcționării unui organism internațional, menținerea Rusiei în Comisia Dunării poate fi considerată o gafă diplomatică sau este un abuz a puterii exercitate de Rusia în estul Europei?