Pe soția lui Mărmureanu, expertul în cutremure, o chema Richter! Cum s-au cunoscut. Atenție, nu este banc!
Poate sună ca un banc, dar nu este! Pe soția lui Gheorghe Marmureanu, expertul în cutremure pe care îl știe toată lumea, o chema Aristiția Richter. Care era probabilitatea ca un expert în cutremure să facă pereche cu o femeie pe nume Richter? Extrem de mică. Dar iată că există!
Fostul director al Institutului de Fizică a Pământului s-a însurat, în 1964 cu Aristiția Richter.
„Numele de domnişoară al soţiei mele era Richter, dar nu mi-am dat seama la început. Aristiţa Richter. Am făcut legătura abia după ce am devenit directorul Institutului”, spunea profesorul Gheorghe Mărmureanu acum câțiva ani.
Domnișoara Richter cu tânărul Mărmureanu s-au cunoscut în 1964, la Rădăuți, și s-au căsătorit, la doi ani după aceea.
„Am dansat, am vorbit la o reuniune, iar el s-a ţinut de capul meu”, şi-a adus aminte cu plăcere Aristiţa Mărmureanu, care şi-a susţinut mereu soţul şi l-a însoţit peste tot în lume.
„A muncit mult de mic, iar din clasa a V-a a stat la internat. Liceul l-a făcut la Bacău şi mergea şi 50 de kilometri pe jos ca să ajungă acasă, în vacanţă. Este un om înţelept, calm, echilibrat. A avut posibilitatea să muncească în străinătate. Acum câţiva ani, japonezii i-au oferit un salariu de 25.000 de dolari. Am stat de vorbă şi a refuzat. Ne place aici, nici nu se pune problema să ne mutăm în altă ţară”, a mai povestit Aristiţa Mărmureanu.
Aristiței Richter nu îi este frică de cutremure
„Nu sunt o persoană care intră în panică. Aşa sunt eu, mă mobilizez în situaţii critice. Un cutremur nu înseamnă mare lucru pentru mine. La cutremurul din ’77 eram cu fetiţa mea acasă. Nu am ieşit repede, pentru că nu este bine să te arunci pe scări în timpul unui cutremur. Faci «nani» dacă ieşi. La noi, scările nu sunt proiectate antiseism”, spunea soția lui Mărmureanu acum ceva timp.
Cine este Gheorghe Mărmureanu
În 1963, Gheorghe Mărmureanu a absolvit Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic din Iaşi (în prezent Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”). Între 1963-1966 a participat la cursurile de mecanică cuantică, de reologie, de matematici speciale la Facultatea de matematică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este promovat lector (în 1964-1972) la discipline de calcul: mecanica corpului deformabil la solicitări statice sau dinamice (seismice).
A luat doctoratul în 1970 cu o teză din domeniul corpului deformabil, sub conducerea academicianului Ştefan Bălan. S-a transferat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Iaşi (1972-1975), ca şef al departamentului de programe şi sisteme. Între 1975-1977 lucrează la Bucureşti ca cercetător ştiinţific la Centrul de Mecanica Solidelor care devine apoi parte a Institutului de Fizica şi Tehnologia Materialelor de la Măgurele. Colectivul condus de Mărmureanu este apoi transferat la Centrul de Fizica Pământului şi Seismologie (viitorul Institut).
Între 1990-1996 este şef al Laboratorului de seismologie inginerească, cercetător ştiinţific principal gradul II. Din 1993 în 1996 este preşedintele Consiliului Ştiinţific, din 1994 secretar ştiinţific, din 1996 director ştiinţific al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP). Din 2000 până în 2011 a fost director general al Institutului şi cercetător ştiinţific principal gradul I. Este profesor la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti. În 2011, după numirea lui Constantin Ionescu ca director al INFP, este numit director onorific.
Este membru al Societăţii Române de Fizică; al American Society of Civil Engineers – Mechanical Divsion (din 1969) şi al World Academy of Sciences (Trieste, Italia). A primit Premiul Traian Vuia din partea Academiei Române în 1990 pentru volumul monografic Introduction to the mechanics of seismic phenomena and earthquake engineering, Editura Academiei Române, 1987.