Zilele naționale ale României și motivul adoptării lor
Relativ recentă din perspectiva istorică, ideea de sărbătoare a unei zilele naționale nu este unitară, la nivel mondial: există țări ce în continuare nu au așa ceva sau, dimpotrivă, celebrează mai multe zile, în parcursul unui an. În cazul României, trei sunt datele ce au fost considerate suficient de importante cât să poarte această titulatură.
Pe plan internațional, prima zi națională a unui stat ar putea fi considerată sărbătorirea Sfântului Patrick. Protectorul Irlandei a fost celebrat la scară largă pentru prima dată peste ocean, printr-o paradă organizată în 1737, la Boston.
În cele mai multe cazuri, ziua oficială marchează independența statului nou creat față de imperiul din care făcea parte. Există însă și alte motive invocate.
Cele trei sărbători ale României
Apărută în actele oficale abia după 1862, consemnată în constituția de la 1866, România (Mică, apoi Mare) a avut parte de trei zile naționale.
10 mai a fost data ce a marcat independența cât și instaurarea regalității în noul stat. Este data la care, în 1866, principele german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a sosit pentru prima dată în București. La acea dată, era desemnat să fie noul domnitor, în locul lui Alexandru Ioan Cuza, și este ziua în care a fost întâmpinat la Băneasa de o mare mulțime, a primit simbolic cheile Bucureștiului și a depus jurământul ca domnitor în fața Adunării reprezentative a Principatelor Române Unite.
11 ani mai târziu, pe 10 Mai 1877, domnitorul Carol I semna Declarația de Independență a Principatelor față de Imperiul Otoman, declarație care fusese citită de primul-ministru Mihail Kogălniceanu, cu o zi înainte, în fața Adunării Deputaților. România independentă devine regat în 1881, prin acordul camerelor reunite ale Parlamentului.
23 august devine sărbătoare națională după abdicarea forțată a Regelui Mihai I, pe 30 decembrie 1947. Mistificând istoria, comuniștii o celebrează sub titulatura de „ziua insurecției armate antifasciste”, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.
Odată cu schimbarea de regim, s-a decis de către larga majoritate a Frontului salvării Naționale ca 1 decembrie să fie noua sărbătoare națională. Opoziția de la acea dată a propus data de 16 decembrie, ce marca începutul revoluției române, la Timișoara. A rămas în vigoare propunerea majorității iar prima celebrare a avut loc chiar în acel an, la Alba Iulia.
Sărbători naționale în plan mondial
Una dintre cele mai cunoscute zile naționale, pe plan mondial, este 4 iulie, data la care Statele Unit3e marchează declarația de independență din 1776, față de Regatul Marii Britanii.
În Franța, 14 iulie celebrează căderea Bastiliei, în timpul revoluției din 1789 și aniversarea Sărbătorii Federației (Fête de la Fédération) din 1790 (sărbătoarea reconcilierii și unității tuturor francezilor). Ziua națională a Franței a fost instituită abia în 1880.
Printre cele mai recente sărbători este 17 februarie, ziua națională a Republicii Kosovo, ce marchează independența față de Serbia, dobândită în 2008 sau 9 iulie, când Sudanul de Sud s-a desprins de Sudan (2011).
Există și țări cu mai multe zile naționale, exemple fiind chiar lângă noi. Ucrainenii sărbătoresc pe 24 august Ziua Independenţei, aniversând desprinderea de Uniunea Sovietică din 1991 dar și 22 ianuarie 1918, când Ucraina şi-a declarat pentru prima oară independenţa faţă de Rusia Sovietică.
Ungaria are trei zile naționale: 15 martie – când comemorează începutul revoluţiei de la 1848, 20 august – Sărbătoarea Sfântului Ştefan, şi 23 octombrie – sfârşitul tranziţiei de la comunism la democraţie.
Există și țări fără nicio zi naţională oficială, cum ar fi Danemarca şi Marea Britanie. Ultimii celebrează anual, cu mare fast, ziua reginei.