ANAF, preș în fața fraților Micula! ”A uitat” să recupereze ajutorul ilegal de stat

Curtea de Conturi acuză ANAF că a tergiversat demersurile în cazul recuperării ajutorului de stat acordat ilegal în cazul fraților Micula și nu au fost respectate termenele în care Comisia Europeană.

Foarte eficient când este vorba de datorii de câteva sute sau mii de lei de la simplii contribuabili, Fiscul român este ineficient cânt este vorba de marii datornici. Un astfel de caz este cel al fraților Micula, Ioan și Viorel, care ar fi primit un ajutor de stat considerat ilegal de către Curtea de Justiție a UE. Curtea de Conturi, în Raportul public al Curții de Conturi pe anul 2021, a dat vina pe ANAF că nu a făcut nimic pentru a recupera cei aproape 1,3 miliarde de lei de la cei doi oameni de afaceri.

”În contextul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât în data de 25 ianuarie 2022 anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019, Comisia Europeană a solicitat în mod repetat autorităților române să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de stat acordat ilegal în cazul Micula/România.

Deoarece autoritatea fiscală din România nu a realizat toate demersurile necesare pentru recuperarea ajutorului de stat acordat în mod ilegal, Comisia Europeană a recurs la solicitări ultimative față de autoritățile statului român. Conform documentelor Ministerului
Finanțelor, debitul de recuperat a fost cuantificat la valoarea de 1.294.189.573,51 lei, din care 1.109.512.162,58 lei reprezintă ajutor de stat la valoarea nominală și 184.677.410,93 lei reprezintă dobânzi.

La nivelul ANAF au fost tergiversate demersurile în cazul recuperării ajutorului de stat acordat ilegal în cazul Micula și nu au fost respectate termenele în care Comisia Europeană a solicitat informații privind modul de recuperare a acestuia, situație ce poate conduce la sancțiuni severe pentru România”, se spune în raportul Curții de Conturi.

Decizia Curții de Justiție a UE

În urmă cu un an de zile, Marea Cameră a Curţii de Justiţie a UE a arătat că Tribunalul UE  a greșit atunci când a anulat o decizie a Comisiei Europene prin care despăgubirile de 178 de milioane de euro (plus dobânzi şi penalităţi – 395 de milioane de euro) – acordate de Tribunalul arbitral de la Washington (Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții – ICSID) către fraţii Ioan şi Viorel Micula, în 2013 – erau considerate ajutor de stat. Prin urmare, CJUE a trimis cazul spre rejudecare la Tribunalul UE.

În 2019, Guvernul PNL condus de Ludovic Orban a plătit aceşti bani către fraţii Micula, după ce oamenii  de afaceri au blocat conturile Romatsa, Nuclearelectrica şi Conpet pentru recuperarea banilor.

”Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat necompetența Comisiei de a examina, în lumina dreptului ajutoarelor de stat, despăgubirea plătită unor investitori suedezi de către România în executarea unei hotărâri arbitrale Deși această hotărâre a admis argumentația acestor investitori potrivit căreia acest stat membru rogase în mod nelegal o schemă de stimulente fiscale înainte de aderarea sa la Uniune, măsura de ajutor vizată de Comisie a fost totuși acordată după această aderare”, se spune în informarea CJUE.

La 29 mai 2002, Regatul Suediei și România au încheiat un tratat bilateral de investiții privind promovarea și protejarea a investițiilor (denumit în continuare „TBI”), al cărui articol 2 alineatul (3) prevede că fiecare parte contractantă va asigura întotdeauna un tratament just și echitabil investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante. TBI prevede în plus că diferendele dintre investitori și țările semnatare sunt soluționate de un tribunal arbitral.

Context

Povestea a început în  anii ’90 când fraţii Micula au demarat investiţii în regiunea Ştei-Nucet, zonă declarată defavorizată. La vremea respectivă, cine investea în astfel de zone se bucura de ajutoare de stat. Consiliul Concurenţei, proaspăt înfiinţat, a constatat însă că European Drinks, firma fraţilor Micula, s-a primit anumite facilităţi care au afectat competiţia pe piaţa liberă.

Cu câţiva ani înainte de aderarea României la UE,  pe vremea guvernului Năstase, alte două firme ale fraţilor Micula,  Multipack şi Starmill, au primit certificatul de investitor permanent, purtător de ajutor de stat. În 2003, fraţii Micula intră sub protecţia Tratatului Bilateral semnat de România şi Suedia, document  care prevedea o clauză de soluţionare a litigiilor dintre stat şi investitor – ISDS. Prin această clauză, România garanta investitorilor suedezi „condiţii corecte şi echitabile” pe teritoriul său şi viceversa. Fraţii Micula se încadrau perfect în această categorie de investitori pentru că au renunţat la cetăţenia română în favoarea celei suedeze în anii ’90.

Cu trei ani înainte de aderarea la UE, guvernul Năstase a eliminat stimulentele cu excepţia impozitului pe profit, însă nimic nu face însă trimitere la ajutoarele primite de fraţii Micula. Totul cade în guvernarea Tăriceanu, atunci când se elimină complet respectivele stimulente. Fraţii Micula reacţionează şi dau statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Washington. Ei susţin că au făcut investiţii în zona defavorizată Ştei-Nucet din judeţul Bihor în condiţiile în care statul român s-a angajat să le ofere stimulente prevăzute de o ordonanţă din 1998.

Curtea de Arbitraj de la Washington a obligat România în 2013 să îi despăgubească pe cei doi investitori cu 178 milioane de euro pentru că aceştia nu au beneficiat în întregime de o schemă de ajutor prevăzută pentru investitorii străini. În acel moment, fraţii Micula au pus sechestru pe acţiunile statului la Petrom.

În paralel, Guvernul Ponta II pe atunci a încercat să compenseze suma cu datoriile pe care firmele fraţilor Micula le au către buget şi au depus şi o sumă de bani într-un cont escrow, până la convergenţa sumei totale. Însă, acţiunea s-a lovit de opoziţia Comisiei Europene, care a considerat măsura un ajutor de stat incompatibil şi a cerut României recuperarea sa.

După decizia Bruxelles-ului, fraţii Micula au ameninţat că vor da statul român în judecată şi că vor cere 2,5 miliarde de euro. „Comisia nu poate să invalideze un angajament luat de România, pentru că o putere executivă nu poate anula o hotărâre judecătorească”, a declarat Ioan Micula pentru Mediafax. Acesta face referire la o hotărâre luată de Curtea de Arbitraj de la Washington din 2013 care obligă statul român să-i despăgubească pe cei doi cu 178 milioane de euro pentru investiţiile pe care le-au făcut ei în România şi pentru care trebuiau să primească stimulente în baza unor tratate bilaterale.

La jumătatea lui 2015, Comisia Europeană a declanşat procedura de infrigement împotriva a cinci state, printre care şi România, pe motiv că a semnat un contract bilateral de investiţii cu Suedia care încalcă acquis-un comunitar. În baza acestui contract, semnat în 2003, fraţii Micula, proprietarii European Drinks, au acţionat statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Washington pretinzând daune pentru lipsa de transparenţă şi lipsa de protecţie a investiţiilor pe care le-au făcut în România. Conform unui comunicat, Bruxelles-ul a solicitat celor cinci state (România, Suedia, Austria, Olanda şi Slovacia) să renunţe la tratatele bilaterale de investiţii încheiate înainte de extinderea UE.

În luna decembrie 2015, Curtea Constituţională de la Bucureşti a respins excepţia de neconstituţionalitate privind legislaţia în baza căreia statul român a făcut plata dispusă de tribunalul de Washington. Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, şi de ea se prevalează Ministerul de Finanţe ca să nu mai plătească nimic fraţilor Micula. Numai că fraţii Micula încearcă să execute statul apelând la instanţe din alte state pe al căror teritoriu există bunuri ale statului român, şi s-au îndreptat şi asupra conturilor Romatsa deschise la Eurocontrol, Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene. Astfel, la începutul lui septembrie 2015, în urma deciziei unui executor belgian, conturile Romatsa au fost poprite.

În 2018, Comisia Europeană a decis să trimită România în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru nerespectarea obligaţiei de a recupera în integralitate de la Viorel şi loan Micula şi de la grupul lor de societăţi ajutoare de stat ilegale în valoare de până la 92 de milioane de euro, în conformitate cu decizia Comisiei din 2015. Printr-o hotărâre arbitrală pronunţată în decembrie 2013 (Micula/România) s-a constatat că, prin retragerea, în 2005, a unei scheme de încurajare a investiţiilor, cu patru ani înainte de expirarea sa prevăzută pentru 2009, România a încălcat un tratat bilateral de investiţii încheiat între România şi Suedia. România a anulat schema de ajutoare ca parte a procesului de aderare la UE în vederea respectării normelor UE privind ajutoarele de stat în legislaţia sa naţională. Instanţa de arbitraj a obligat România să îi despăgubească pe reclamanţi, Viorel şi loan Micula, doi investitori cu cetăţenie suedeză, pentru că aceştia nu au beneficiat în întregime de schemă.

Cu toate acestea, în urma unei investigaţii amănunţite, la 30 martie 2015, Comisia a adoptat o decizie în care concluziona că suma plătită de România drept despăgubiri celor doi investitori şi societăţilor acestora încalcă normele UE privind ajutoarele de stat şi prin care obliga România să recupereze despăgubirile de la beneficiari. În special, Comisia a constatat că, prin faptul că a plătit despăgubiri reclamanţilor, România le-ar acorda avantaje echivalente cu cele furnizate prin schema de ajutoare incompatibilă.

Normele UE privind ajutoarele de stat impun, ca o chestiune de principiu, recuperarea ajutoarelor de stat ilegale, în scopul de a se elimina denaturarea concurenţei create de ajutor.

Termenul pentru punerea în aplicare de către România a deciziei Comisiei a fost 31 iulie 2015, în conformitate cu procedurile standard, şi anume patru luni de la notificarea oficială a deciziei Comisiei. Până la recuperarea integrală a ajutorului ilegal, beneficiarii în cauză continuă să profite de un avantaj competitiv ilegal, motiv pentru care recuperarea trebuie să aibă loc cât mai curând posibil.

România a recuperat deja de la beneficiari o parte din ajutoarele ilegale. Cu toate acestea, după mai mult de trei ani de la decizia Comisiei, aproape jumătate din valoarea iniţială a ajutorului nu a fost încă recuperată şi deocamdată nu există nicio perspectivă de rambursare integrală imediată a ajutorului restant.

Prin urmare, Comisia a decis să trimită România în faţa Curţii de Justiţie pentru nepunerea în aplicare a deciziei Comisiei, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

În 2019, Tribunalul Uniunii Europene a anulat decizia din 2015 a Comisiei.

În 2020, Curtea Supremă a Regatului Unit a admis un recurs incident introdus de beneficiarii hotărârii arbitrale împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel și a ridicat suspendarea executării hotărârii în cauză. Comisia a intervenit în procedurile respective.

În 2020, Comisia a trimis Regatului Unit o scrisoare de punere în întârziere și, în 2021, un aviz motivat în care a prezentat încălcările dreptului Uniunii pe care le-a considerat ca fiind rezultatul hotărârii Curții Supreme a Regatului Unit.

În 2022, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a admis un recurs introdus de Comisie împotriva hotărârii din 2019 a Tribunalului, concluzionând că normele UE privind ajutoarele de stat erau pe deplin aplicabile măsurii în cauză, iar Comisia avea competența de a evalua măsura respectivă. Astfel, Curtea a reinstituit decizia din 2015 a Comisiei și a trimis Tribunalului cauza spre rejudecare pentru examinarea celorlalte motive.