Şcoala românească, un tărâm al formei fără fond și al fondului fără formă

De ani buni fiecare dintre noi se lasă furat de scandalurile ce ni se servesc zilnic la foc automat. Agenda noastrã este făcută de cei care ne conduc destinele cu chestiuni care lipsite esenţă, durabile şi predictibile. Prea ocupaţi să rumegăm şi să comentăm ceea ce ni se serveşte pe tavă, uităm adesea să privim lucrurile de sus, de acolo de unde se vede în ce lume tristă, jalnică şi plină de minciună trăim.

Am stat şi m-am întrebat cum a fost posibil să ajungem în halul acesta? Eu unul cred că răspunsul în găsim dacă privim şcoala românească, o instituţie altădată cu greutate, ajunsă acum o ruină.

Imediat după ce a devenit Preşedinte, Klaus Johannis, fost profesor, a lansat proiectul său “de suflet”, intitulat pompos “România Educată”. La vremea respectivă, văzând proiectul am crezut din suflet, o bună bucată de vreme, că aplicarea lui va transforma România într-un imens Harvard. Ulterior m-am lecuit, pentru că am realizat că proiectul era mort din faşă şi educaţia condamnată la moarte.

Mulţi au spus că dezastrul din şcoala românească se datorează lipsei de bani. Eu aş spune că nu banii sunt problema, ci lipsa de autoritate.

17:51, 07.11.2024 • Educație

„Cu numărul redus de elevi, nu va fi prea utilă.” Povestea unei toalete de abia inaugurată dintr-o școală de sat din Buzău

12:58, 01.10.2024 • Educație

Hubert Thuma anunță înființarea unei școli noi în Iflov: Luna viitoare, copiii vor putea învăța în sălile de clasă amenajate conform celor mai noi standarde

În primul rând, școala românească duce lipsă de autoritate instituţională. Este vorba despre autoritatea structurii numită şcoală şi de percepţia ideii de școală ca demnitate şi croitor de destine. Autoritatea instituțională a educaţiei ţine din nefericire, în mod direct, şi de calitatea celor care conduc destinele naţiei şi fac regulile în sistem.

Din păcate, la noi autoritatea instituţională este la pământ, atâta vreme cât modelele de succes promovate cu insistență la vârful societăţii sunt nişte neica-nimeni lipsiţi de scrupule, care au dat tunuri financiare şi şi-au cumpărat peste noapte licenţe şi doctorate ce nu sunt decât simple zorzoane ale CV-ului. Din cauza deciziilor acestor politruci habarnişti mânaţi de interese meschine, autoritatea instituţională a şcolii este iremediabil ştirbită.

Dar şcoala românească mai are o bubă. Suferă şi de lipsa autorităţii morale, atâta vreme cât nu mai are dascălii de altădată, atenţia atât la detalii, dar şi la ansamblu. Ca elev sau student nu poţi învăța nicio materie dacă nu există o comuniune mentală şi sufletească cu profesorul, ori dacă acesta din urmă nu se va apleca ca un părinte asupra învăţăceilor săi.

Dacă cel din fața elevului va fi un tip obosit şi superficial, fără răbdare, orgolios, pus pe bancuri ieftine doar pentru a avea popularitate, rezultatul va fi alterarea iremediabilă a autorităţii morale şi a prestigiului profesiei de dascăl, implicit a ideii principiilor de baza care trebuie să guverneze educaţia. Din păcate, de ani buni, mii de cadre didactice cu experienţă, caracter, ştiinţă de carte, credinţã şi răbdare au ieşit din şcoala românească, iar parte din cei puţini care au intrat sau au fost ajutaţi să intre în sistem au dovedit deseori că sunt depășiţi de situaţie şi că abandonează latura morală a ideii de educaţie.

Nu în ultimul rând şcoala românească suferă de autoritate intelectuală. Stiu că mă vor beşteli mulţi. Dar eu consider că autoritate intelectuală are un profesor bine pregătit, care ştie ce are de spus și o face într-un mod agreabil, coerent și direct. Autoritate intelectuală are dascălul care stăpânește principiile și practicile evaluării şi cunoaşte tainele psihopedagogiei. Este acel dascăl care şi-a înţeles menirea de făuritor de destine şi care nu dă note mari în schimbul unor cadouri, care punctează elevul dorind calitate, nu popularitate şi care nu cedează la presiunile venite din partea unor părinți cu stare şi relaţii, ori a unor şefi vremelnici numiţi politic pentru ca anumite odrasle să primească nemeritat diplome şi coroniţe.

Însă câți dascăli care pot oferi autoritate instituţională, morală şi intelectuală mai are România? Cu certitudine puţini! Dovada o regăsim în mii de școli din zonele rurale, acolo unde în locul dascălului bine pregătit şi preocupat de educaţie regăsim foarte des un suplinitor care a trecut la limită un examen prăpădit și care „predă” la pachet câteva materii care nu ar avea în mod normal legătură una cu alta. Rezultatul? Generaţii de copii cu potenţial s-au distrus şi vor continua să fie distruse …

Probabil că vor mai trece câteva generaţii până când sistemul de educaţie din acest stat eşuat va recăpăta faima de odinioară. Schimbarea nu va veni curând atâta vreme cât cei care vor avea în mână destinele naţiei vor fi în continuare doctori docenţi lipsiţi de autoritate, caracter, inteligenţă, credinţã, morală, curaj şi stiinţă de carte.  Cât timp genul acesta de politruci va guverna, şcoala va fi după chipul şi asemănarea lor. Adică un tărâm al șpăgii, al violenței, al nepăsării, al minciunii, al formei fără fond și al fondului fără formă.