Izvorul Tămăduirii, tradiții și obiceiuri. Ce se dă de pomană astăzi

Pe 21 aprilie, ortodocșii prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare foarte importantă în calendarul creștin ortodox care pică în fiecare an în Săptămâna Luminată, în prima vineri de după Paști. Câteva tradiții și obiceiuri asociate sărbătorii Izvorul Tămăduirii.

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare dedicată Maicii Domnului. Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare cu „ţinere”. Acest lucru semnifică faptul că slujba este săvârşită în biserică, o zi bisericească importantă în care se face slujbă şi mai ales Sfânta Liturghie, urmată de sfinţirea mică a apei.

În tradiția populară se spune că este bine să dai de pomană alimente și băuturi, precum pâine, colaci, miere, vin sau apă, în semn de recunoștință și mulțumire pentru darul tămăduirii și al vieții.

Ce trebuie să faci în această zi pentru a avea noroc tot anul

Potrivit tradiției, în această zi este bine ca toți cei credinicioși să vină la Biserică și să ia Agheasmă Mică. Aceasta este o apă sfințită, care poate fi băută tot anul.

Sărbătoare are origini într-o legendă în care o minune s-a produs lângă un izvor din apropierea Constantinopolului. Potrivit legendei, un orb și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe față cu apa din izvor.

În această zi sfântă, se sfințesc apele pentru a scăpa de spiritele rele. Preotul sfințește apa și apoi îi stropește pe credincioși, în timp ce se cântă următoarele cuvinte: „Mântuiește, Doamne, poporul tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea ta păzește pe poporul Tău”. 

Se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu roua şi să bea agheasmă. Acest lucru îi va feri de boli sau se vor vindeca.

De asemenea, în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi se găseau izvoare noi. Potrivit tradiției, fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.

Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

Jurământul

În unele zone ale ţării, în această zi se mai practică „Jurământul juvenil”. Ceremonia  se face în fiecare an în ziua praznicului Izvorul Tămăduirii între tineri cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, pe criterii de prietenie, de afinitate sufletească şi de sex.

Tinerii trebuie să împlinească mai multe momente rituale; ei trebuie să-şi jure loialitate şi să facă schimb de obiecte cu valoare sentimentală: un colac, un vas de lut sau o lumânare.

Înfrățitul

Tradiţia numită  înfrăţitul, un legământ între băieţi, un legământ între fete, are drept scop ajutorul reciproc între cei care au  împlinit ritualul, în cele mai dificile momente din viaţa lor.

Şi persoanele mature împlinesc acest legământ, după care ei îşi spun surori, frați, veri şi verişoare şi se comportă ca şi cum ar fi rude. Scopul acestui legământ este acela de a fi de ajutor celui cu care „s-a legat”, până la moarte.

Ce este interzis să se facă de Izvorul Tămăduirii

În această zi este complet interzis să lucrați. Potrivit tradiției, pe vremuri, în această zi nu se muncea. Cei care lucrau erau loviți de o boală grea din care nu își mai reveneau până la moarte. Boii nu se înjugau, pentru a nu se îmbolnăvi.

De asemenea, în trecut nu se țesea nimic deoarece cu pânza țesută nu se îmbrăcau nici cei morți, fiindcă nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.

Mai mult de atât, este complet interzis să spălați și să călcați. Cine nu respectă acest obicei, nu va avea loc în Rai.

Unde se află în România izvoare tămăduitoare

Există și în România câteva izvoare tămăduitoare. Unul dintre ele se află la Mănăstirea Ghighiu din Prahova. 

Mai există și la Mănăstirea Dervent un izvor cu apă tămăduitoare, dar și la Mănăstirea Hoacioara din județul Neamț. De asemenea, la Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă există un astfel de loc.

În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului și Hristos se află într-un bazin asemănător cu o cristelniță. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălțate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspunsuri la rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăște apă care are darul tămăduirii bolilor sufleteșți și trupești.

Rugăciune de Izvorul Tămăduirii 2023

„Pe Fântâna cea pururea nesecată și înviorătoare, pe Dumnezeiescul Izvor din care țâșnesc șuvoaie de apă, într-un glas să lăudăm! Cei ce îi cerem darul.

Că în fiecare zi curge. Și arată tămăduirile ca pe curgerile râurilor. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credință din Izvor putere neîmpuținată și cu adevărat fără de moarte. Care rourează arătat inimile celor binecredincioși. Și cu buzele să rostim: „Tu ești mângâierea credincioșilor.

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, imi daruiesti mie, izvorand pururea, curgerile harului tau mai presus decuvant.

Caci ca ceea ce ai nascut mai presus de cuget pe Cuvantul, te rog sa ma rourezi cu darul tau, ca sa graiesc tie: Bucura-te, apa izbavitoare! Scoateti, bolnavilor, din izvor tamaduiri!

Ca Preacurata face sa curga, din izvorul cel dumnezeiesc, indulcirea cea adevarata, izvorand cu adevarat torentul desfatarii. Pentru aceasta sa ne adapam cu totii, cu credinta, din suvoaiele cele imbelsugate.

Din vapaia durerilor scoti pe cei ce alearga la tine, curata, rourandu-i cu ape din izvorul cel minu-nat; ca de ulcer se izbaveste omul si de pelagra, iar pe lepros il vindeci si carbunele l-ai stins.

Dumnezeiasca si sfanta apa izvoraste izvorul tau, Fecioara. Caci curgerea idropicilor o opreste degrab cu dumnezeiasca chemare a harului”.

Rugăciune către Maica Domunului de Izvorul Tămăduirii

„Preacurata, preanevinovată, preamilostivă, prealaudată, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruita a cres­tinilor, mijlocitoare statornică către făcătorul, na­dejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la ține, îți cer dumnezeiască ta înțelegere. Nimeni din cei ce au venit la ține nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos.

Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către ține, scăparea noastră, apa­ratoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, că Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostiva asculți cererile noastre.

În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit; când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit faradele­gea, credința s-a micșorat și după cuvântul de-Dumnezeu-propovaduitorului Pavel, gură lui Hristos, oa­menii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de șine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiu­bitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia; deci în această stare de plâns a oamenilor din această ge­neratie vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit in­cepatorul întunericului, adâncul urâciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearaul diavol că să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Orto­doxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, că fiarele cele sălbatice urlând și că lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile.

Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea tur­ma lupilor celor eretici.

Alții, văzându-i pe lupi apu­cand și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor raz­boaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau dinafară, este în pericol să se scufunde.”