Populația activă a Galațiului a scăzut, în ultimii ani, cu 47.000 de persoane

Potrivit datelor AJOFM Galați, populația activă din județul Galați a scăzut în ultimul an cu 23.000 de persoane, continuându-se evoluțiile din ultimii ani, din 2015 până în prezent scăderea populației active fiind de 47.000 de persoane.

În „tranziție”, peste 143.000 de gălățeni au devenit persoane „fără ocupație”

Galațiul, un fost mare centru industrial încă din perioada interbelică, standard păstrat și în perioada comunistă, se confruntă cu o cădere economică fără precedent, în ultimii ani ajungându-se la o scădere accelerată a gălățenilor care au o activitate profesională.

Practic, asistăm la scăderea „populației active”, o categorie în care economiștii includ „toate persoanele apte de muncă cu vârsta de 15 ani și peste, care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producerea de bunuri și servicii necesare economiei naționale”.

Potrivit datelor discutate recent în Consiliul Consultativ al AJOFM Galați, populația activă din județul Galați a scăzut în ultimul an cu 23.000 de persoane, continuându-se evoluțiile din ultimii ani, din 2015 până în prezent scăderea populației active fiind de 47.000 de persoane.

În 1995, Galațiul avea o populație activă de 308.000 de persoane, dar ca urmare a distrugerii capacităților industriale, în anul 2000 era înregistrat primul impact al declinului economic, numărul gălățenilor activi din punct de vedere profesional scăzând la 276.000. A urmat o nouă scădere, la 216.000 în 2010 și la 190.000 de persoane cu statut profesional sigur în 2020. În 2021, populația activă a Galațiului a scăzut la 188.000 de persoane.

În 2022, a fost înregistrată o nouă scădere, de 23.000 de persoane, ajungându-se ca numai 165.000 de gălățeni să mai fie activi din punct de vedere profesional.

În „tranziția” care a însemnat distrugerea capacităților industriale din cauza „restructurării”, privatizărilor clientelare, falimentării unor societăți de către directori numiți politic, etc., s-a înjumătățit, de la 308.000 la 165.000, numărul gălățenilor care aveau capacitatea și calificarea pentru a munci în industrie, producția de bunuri sau servicii.

Aberant este că în timp ce au fost desființate peste două sute de mii de locuri de muncă, majoritatea în industrie, s-au triplat, de la 6.000 la peste 19.000, locurile de muncă din administrația publică locală din Galați.

Galațiul a devenit un puternic centru industrial în perioada interbelică, nu pe vremea „industrializării socialiste”

În pofida opiniilor nostalgicilor care consideră că dezvoltarea Galațiului ca puternic centru economic a fost rezultatul „industrializării socialiste”, istoria demonstrează că această dezvoltare a început pe la 1837, când portul a căpătat statutul „porto-franco”. La 1880, Galațiul era al 2-lea centru economic al țării după București, un sfert din bugetul „Vechiului Regat” fiind asigurat din comețul Portului Galați.

Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, la Galați au fost dezvoltate sute de societăți de producție, de la bunuri de consum la industria navală. Investeau la Galați englezi, francezi, evrei, greci, etc. În perioada interbelică producția din uzinele Galațiului a fost în continuă creștere.

Exista la Galați Laminorul de Tablă înființat în 1912 de Max Auschnit, dar și Șantierele Navale Fernic, la care au fost construite primele nave cu corpul din metal din România și care a produs și submarinele „Rechinul”, „Marsuinul” și „Delfinul”.

După război, în perioada socialistă, capacitățile de producție industrială au fost naționalizate și au fost extinse în siderurgie, industria navală, construcții de mașini, industria textilă, industria mobilei, producția de conserve de pește, detergenți, etc. În anii 80, Galațiul era unul dintre cele mai puternice centre industriale din România, fiind pe locurile 4-5 în privința contribuției la PIB.

Multe dintre capacitățile industriale din Galați au fost distruse în anii 90, fiind considerate fabrici și uzine „comuniste”, energofage, cu echipamente învechite, deși după o necesară și firească retehologizare și-ar găsit utilitatea în economia liberă. Ne referim în primul rând la fabrica de echipamente hidraulice IMEH Galați, dar și fabrica de elice navale Elnav SA, de care era nevoie în condițiile în care cele opt șantiere navale care funcționează în România produc peste 200 de nave anual, dotate cu elice din import.

Un nou blocaj: necompetitivitatea forței de muncă, din cauza deprofesionalizării și a lipsei calificării

La statistica scăderii populației active din fostul centru industrial, se adaugă un alt fenomen remarcat în ultimii ani, blocajul produs prin deprofesionalizarea celor care au avut cândva o calificare sau prin faptul că mulți dintre cei care sunt apți de muncă nu au nicio calificare profesională.

În cadrul Comisiei de Dialog Social de la Prefectura Galați a fost discutată situația ocupării forței de muncă în județul Galați. În raportul prezentat de AJOFM Galați, au fost identificate principalele cauze ale blocajului forței de muncă, principala cauză fiind lipsa calificării celor care sunt în căutarea unui loc de muncă.

„Principalele dificultăți identificate în ocuparea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă vizează aspecte cu privire la migrația forței de muncă calificate și înalt calificate în țări din spațiul UE, necompetitivitatea forței de muncă, respectiv ponderea mare a șomerilor care nu dețin o profesie sau care s-au deprofesionalizat și deprofesionalizarea a unei mari părți a populației civile, datorate unor perioade îndelungate de inactivitate”, se spunea în raportul AJOFM Galați.

Asta înseamnă că nici investițiile care ar avea ca efect și crearea de noi locuri de muncă nu ar putea salva economia locală de la dezastru, pentru că ar trebui aduși muncitori din alte zone.