DD se întoarce: Casele de producţie „anticorupţie” au pregãtit noi „thriller-uri” cu chiloţãreli şi şpãgi de doi lei

A trecut o lunã şi jumãtate de când cazul „violatorului de virgine” Dan Diaconescu a acoperit mediatic toate cazurile cu adevãrat penale (dosarele „Duty-free Otopeni” sau „Moraviţa 2”, reintroducerea înregistrărilor SRI în procesele de corupție, inflaţia, pensiile speciale, etc) şi iatã cã „bomba penalã” cu fãcãtorul Elodiei s-a fâsâit înainte de a exploda. Deşi mirosea de la o poştã a subiect aruncat pe piaţã pentru a acoperi scandaluri şi probleme grave, mulţi s-au grãbit sã-şi frece unii mâinile de bucurie în aşteptarea filmuleţelor cu DD pe post de negustor de virgine. Numai cã filmuleţele nu au mai apãrut. Cel puţin pânã acum!

În schimb, din anchetã au ieşit la ivealã alte elemente interesante.

Unul dintre acestea îl reprezintã nişte aşa-zise „stenograme”, aruncate pe piaţã de „surse din cadrul acnehetei care nu au dorit sã-şi dezvãluie identitate”, care prezentau un dialog în care „tatãl” televiziunii tabloidizate discuta cu o domnişoarã despre potenţiala procurare a unei virgine. Mare parte a presei, avidã de senzaţional, a înfulecat „nada” şi rulat zile bune pe prima paginã şi la toate buletinele de ştiri respectivele „documente oficiale”, fãrã sã verifice sursa. Numai cã ce sã vezi! Stenogramele respective nu s-ar regãsi la dosarul cauzei, drept pentru, din inculpat pentru „viol”, DD a ajuns victimã de presã şi  a dat în judecatã 28 de publicaţii şi de televiziuni care au preluat şi difuzat „stenogramele” conţinând „negoţul unei virgine”.

Alt lucru extrem de surprinzãtor, despre care mass-media nu a spus nimic, îl reprezintã identitatea martorilor acuzãrii din dosarul în care DD este incriminat. Toţi sunt numai „premianţi” ai Justiţiei române pentru tot „acţiuni caritabile” de genul operaţiuni financiare frauduloase, trafic şi consum ilicit de droguri de mare risc, conducere fãrã permis, furturi şi alte gãinãrii.

Iar al treilea şi de fapt cel mai important ar fi asocierea „violatorului” DD de ruşi, prin intermediul unei televiziuni lansatã de un amic de -al sãu, pentru a se putea rostogoli informaţia vehiculatã (dar neprobata!) privind afinitatea liderului AUR faţã de serviciile de informaţii ruse.

Ce m-a intrigat este cã mulţi creduli, inclusiv jurnalişti, au înghiţit pe nemestecate „gulgutele” aruncate pe piaţã. Unii au plâns pentru soarta lui DD. Alţii au fost oripilaţi de „monstrul” – fost proprietar de televiune.  A fost ceva croit pe tipicul rãpirii jurnaliştilor români în Irak. O megacomedie transformatã din pix de scenarişti într-o dramã naţionalã.

Per total, scopul urmãrit de creierele care nãscocesc în laboratoare agenda României a fost atins. S-au creat emoţii, senzaţii şi sentimente care au fãcut uitate pentru marea parte a populaţiei problemele României eşuate. Insã nu pentru multã vreme … Chiar și cu DD „violator”, pentru orice om normal la cap aruncarea în derizoriu a reimplicãrii bãieţilor „inteligenţi” în dosarele penale de corupţie tot nu poate fi dositã forever. Si nici afacerea cu duty-free-urile de la Otopeni nu poate fi aruncatã în derizoriu  sau aruncatã într-un sertar, ţinând cont de implicaţiile ei la nivel înalt şi de sumele ameţitoare care se vehiculau ca şpagã. Cel mai probabil, ambele subiecte vor fi resuscitate la momentul potrivit şi vor folosi ca arme în alegeri.

Pânã atunci, foarte sigur cã distinsele case de producţie „anticorupţie” au pregãtit deja noi „thriller-uri” cu chiloţãreli şi şpãgi de doi lei care vor fi aruncate periodic pe piaţã pentru a dezamorsa tensiunile sociale care încep sã-şi arate colţii.

Scenariul acesta îmi dã fiori, pentru cã realizez cã doar apãsând pe un simplu buton, bãieţii „deştepţi” care trag sforile din spatele uşilor închise se joacã cu România precum dictatorii cu statele bananiere, în timp ce poporul, devenit o simplã populaţie, este atât de credul şi se lasã orbit de praful care i se aruncã în ochi zi de zi.