GREVA GENERALĂ – o ȘANSĂ, nu doar pentru profesori

Greva generală anunțată de sindicatele din învățământ poate reprezenta măcar un semnal, dacă nu, o șansă pentru noi toți, că acest popor nu este în întregime … amorțit!

Profesorii cer ceea ce li se cuvine, ceea ce prevede Legea 153/2017 – legea salarizării, ceea ce nimeni nu a contestat! Ca de obicei, sunt unii amețiți și unele amețite care cer ca profesorii să fie plătiți în funcție de “performanța” de a face savanți din propriile odrasle, dar, asta este o altă discuție și oricum nu de purtat cu astfel de specimene.

O întrebare pertinentă și aflată pe buzele tuturor este, de ce s-a așteptat până acum? De ce o grevă generală abia acum și nu în 2020, la începutul guvernării de dreapta? Sau măcar, de ce nu la începutul actualei guvernări? De ce tocmai acum, în pragul “rotativei” guvernamentale? Unul dintre posibilele răspunsuri este acela al existentei unei conivențe, a unei relații mult prea apropiate, între unii sindicaliști și decidenții politici.

Dar nu mai contează cine și de ce și nici măcar de ce tocmai acum. Ceea ce este important și determinant, nu doar pentru cei din învățământ, este greva în sine. Este evident că Ciucă și Ciolacu, acești “junghiul și tusea” ai politicii românești, nu au nici știința, nici experiența și nici soluțiile pentru a rezolva cerințele celor din învățământ! Deci nu a existat nicio șansă ca greva generală să nu se desfășoare așa cum a fost programată și anunțată.

De fapt, am fi putut să luăm în considerare o singură posibilitate de amânare sau chiar de anulare a grevei generale … și anume o “înțelegere”, cu iz politic, între liderii sindicali și cei doi politicieni, probabil cei mai slabi politicieni din istoria postdecembristă a României. O astfel de posibilitate pusă în practică ar fi însemnat TRĂDARE! Trădare nu față de noi, părinții, nu față de copiii noștri, hărțuiți încă o dată după “marea pandemie”, și nici măcar față de profesorii păcăliți din nou de incompetenta și indiferenta unor politicieni și a unor colegi de breaslă, ar fi fost trădare față de VIITORUL acestei țări … Dacă această grevă generală nu ar mai fi avut loc, atunci cei din învățământ nu ar mai fi avut dreptul moral să se mai plângă, sau ar fi putut să o facă doar … în “pungă ” și fără să afecteze actul de învățământ.

Cum spuneam, această grevă generală poate fi importantă nu numai pentru domeniul educației, alte categorii de personal din sectorul bugetar, cum ar fi cei din sectorul sanitar, siguranță publică etc., cât pentru întreaga societate românească! Adică, se poate demonstra că această Coaliție politică făcută contra interesului României și al românilor nu este invincibilă nici în prezent, în condițiile în care a cumpărat aproape tot ceea ce înseamnă imagine publică, mai ales, în perspectiva anului 2024, în lupta crucială pentru viitorul acestei țări! Asta se întâmplă când vrei mai mult decât poți face sau duce în viață, în general, dar, mai ales, ca politician … îți pui în cap întreaga societate.

În loc să folosească weekend-ul pentru a aduce la aceeași masă atât reprezentanții sindicatelor din învățământ, miniștrii finanțelor și muncii, cei (i)responsabili pentru haosul creat, cât și oamenii capabili să găsească soluții, Ciolacu și ai săi paharnici s-au “duelat” bărbătește, pe social media cu “frații” de Coaliție, acuzându-se reciproc pentru situația creată. Ipocrizia lui Ciolacu a mers chiar mai departe, lansând pe Facebook invitații la discuții reprezentanților sindicatelor din învățământ ca și cum le-ar fi făcut acestora o mare favoare că-și “rupe” din timpul său prețios, dintr-o agendă personală plină de spații goale.

În aceeași notă, Ciolacu uită că este șeful celui mai mare partid politic din România, un partid social-democrat, că este co-președintele Coaliției de guvernare și … (poate) viitorul premier al Guvernului României! De asemenea, uită și că este la guvernare de un an și jumătate, perioadă în care nu a făcut altceva decât să adâncească haosul economic, să mărească deznădejdea întregului popor și, în special, a cetățenilor vulnerabili și să afecteze poziția și imaginea externă a României la nivel regional și internațional. Mai mult, același Marcel Ciolacu, scapă din vedere faptul că ministrul finanțelor și ministrul muncii sunt miniștri social-democrați (pe hârtie), demnitari inventați și puși în guvern de domnia sa, fără ca aceștia să aibă minimă pregătire și experiența profesională pentru o asemenea funcție de demnitate publică. Ca să fim corecți până la capăt, nici nu ne puteam aștepta la altceva de la cineva pentru care școala, experiența și expertiza profesională reprezintă subiecte cel puțin … incomode!

Și încă ceva, pentru cei care se întreabă cum de este posibil ca un om politic să afirme că renunță la funcția de prim-ministru dacă nu i se satisfac dorințele parșive, le dau și explicația! Nu ai cum să înțelegi ceea ce înseamnă ONOAREA, RESPONSABILITATEA și ȘANSA de a face pentru români și pentru România când tot ceea ce ai obținut de-a lungul anilor, din toate punctele de vedere, a fost doar pentru că … ai păcălit viața!