GREVĂ GENERALĂ – pentru creșterea salariilor din sistemul de educație sau pentru reformarea acestuia?

Nu știu câți dintre voi v-ați pus această întrebare și care ar fi formula corectă? Majoritatea dintre noi vorbim despre greva profesorilor și asociem această acțiune de protest strict prin prisma revendicărilor salariale ale acestora. Uitându-ne la solicitările sindicaliștilor din educație avem toate motivele să concluzionăm că această grevă nu urmărește cu adevărat reforma sistemului de educație din România, ci doar un mic pas spre normalizarea veniturilor celor din acest sector de activitate. În articolul precedent, spuneam că această grevă generală poate reprezenta o șansă nu doar pentru profesori ci și pentru întreaga societate românească. Azi, se pare că lucrurile iau o turnură nebănuită IMPOTRIVA unui posibil plan gândit de unul dintre membrii Coaliției de “compromis național ” (PSD, PNL și UDMR) și clar în FAVOAREA societății românești.

Pentru ca această grevă generală să fie percepută ca fiind o acțiune disperată și hotărâtă a reprezentanților acestui sector cheie pentru viitorul oricărei societăți și chiar să primească sprijinul și susținerea fiecărui român, este necesar ca acțiunea de protest să vizeze cu adevărat reforma sistemului de învățământ din România! Cum? SIMPLU! Liderii sindicatelor din educație, trebuie să propună, la masa negocierilor cu reprezentanții clasei politice (nu doar cu cei aflați vremelnic la guvernare), un “PACT NATIONAL”, agreat de toate forțele politice și respectat, fără nicio derogare/amânare de către toți cei care guvernează la un moment sau altul. Rezultatul? Odată PACTUL NAȚIONAL agreat, Programele de guvernare ale partidelor de guvernământ vor cuprinde obligatoriu TOATE angajamentele asumate!

“PACTUL NATIONAL” trebuie să cuprindă, pe lângă etapele și termenele de creștere a drepturilor salariale ale personalului din educație, și soluții la aspectele care au dus practic la perimarea sau chiar la distrugerea sistemului educațional românesc. Dincolo de calitatea școlilor (unele) și dincolo de expertiza cadrelor didactice (unele) … imaginea societății romanești vorbește de la sine. Astfel, mi-aș dori să văd unitate și determinare între cei din sistemul de educație și noi toți, simpli cetățeni, părinți, societatea civilă, chiar și politicieni, pentru susținerea mișcării greviste în reformarea de substanță a sistemului de educație din România! De ce? Pentru că este vorba despre VIITORUL nostru, al societății românești!

Dacă vom gândi lipsiți de egoism sau interese personale și vom înțelege neplăcerile/disconfortul/problemele cauzate de greva generală din învățământ și o vom privi ca pe o “investiție” în viitorul nostru, atunci … avem o șansă!

Pentru ca toate acestea să se întâmple, greva generală trebuie să se încheie DOAR atunci când “PACTUL NAȚIONAL ” va fi convenit de TOATE părțile și va cuprinde modificări/soluții la subiecte “sensibile”, de toți discutate, dar de aproape nimeni “oficializate”! Probleme a căror amânare (de frică, rușine, din interes meschin sau chiar din nepăsare) au dus societatea românească în pragul analfabetismului funcțional! Astfel, pentru a reforma cu adevărat sistemul de educație din Romania, pe lângă remunerarea corectă a cadrelor didactice, pe măsura pregătirii și activității prestate, trebuie să abordăm frontal și să soluționăm probleme, precum:

• INFRASTRUCTURA ȘCOLARĂ (în special cea din spațiul rural) – și anume, să nu mai auzim de lipsa transportului școlar, de toalete în curte, de lipsa sălilor de curs, de lipsa materialului didactic și a spațiilor pentru laboratoare de profil, de lipsa căldurii, a apei sau chiar a energiei electrice etc.
• SCOATEREA POLITICULUI DIN EDUCAȚIE (cu excepția ministrului și a secretarilor de stat din Ministerul Educației) – nu se justifica în niciun fel ca rectorii, profesorii, învățătorii, inspectorii școlari, directorii de instituții de învățământ să fie “înregimentați” politic și acest lucru trebuie interzis prin lege! Este vorba despre educație și mai mult ca în orice alt domeniu singura condiție pentru ocuparea unei astfel de funcții TREBUIE să fie … meritocrația!
• PLAGIATELE – în cazurile dovedite (începe deja să fie o utopie!), dincolo de sancțiunea aplicată “beneficiarului”, toți cei implicați direct sau indirect în “realizarea”/“acceptarea” plagiatului trebuie să fie excluși din sistemul de educație, indiferent de poziția ocupată și cu interdicția de a mai activa vreodată în acest sistem!
• MEDITAȚIILE – oare câți părinți (cei care își permit) nu se întreabă, atunci când bagă mâna adânc în buzunar după sume considerabile, ce fac cadrele didactice în orele de curs? Oare de ce copiii lor trebuie să facă, chiar și din primii ani de școală, zeci și zeci de ore de meditații, culmea … chiar și cu aceiași învățători/profesori? Aici, cadrele didactice trebuie să fie sincere și să vină chiar ele cu o soluție/propunere de întoarcere la ceea ce au fost și trebuie să fie meditațiile! Școala TREBUIE să fie școală în orice colț al țării și la fel pentru TOȚI (indiferent de posibilitățile financiare ale părinților)!
• ȘCOALA – trebuie să fie școală și examenele … examene, fără nicio excepție și fără nicio “derogare”! Oare cine a permis ca analfabeții de azi, prezenți la tot pasul, în funcții și domenii cheie, care mai de care mai importante și mai influente pentru societate, să promoveze clasa și examenele, să obțină diplome de bac, licențe, dizertații și chiar doctorate? Cum oare să credem că societatea românească poate crește și se poate dezvolta … condusă fiind de analfabeți funcționali?

Numai o discuție deschisă și corectă, fără prejudecăți și fără a căuta vinovați (chiar și pe cei de “serviciu”), între reprezentanții sistemului de educație, politicieni și oricine poate aduce soluții și bune practici … se poate începe reformarea reală a sistemului de educație din România! Să nu uităm … vinovați suntem cu toții!