Ministrul Rafila joacã la ruletã viaţa bolnavilor de cancer

În timp ce peste 50.000 de români cu boli oncologice mor anual, ministrul Sãnãtãţii vrea sã modifice legislaţia privind tratamentul de prevenire şi combatere a cancerului adoptatã de Parlament la finele anului trecut.

De la 1 ianuarie 2023, în România a intrat în vigoare Legea nr. 293/2022 pentru prevenirea şi combaterea cancerului, act normativ aprobat de Parlament. Conform legii menţionate, Guvernul este obligat ca în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a legii sã aprobe, prin hotărâre, normele de aplicare a legii şi de implementare a Planului naţional de prevenire şi combatere a cancerului (PNPCC), ambele elaborate de Ministerul Sănătăţii împreună cu fiecare minister care dispune de reţea medicală.

Practic, de la 1 iulie ar trebui sã fie aplicate normele de aplicare a Legii nr. 293/2002 şi PNPCC. Însã, în mod surprinzãtor, actualul ministru al Sãnãtãţii, Alexandru Rafila, a decis refacerea PNPCC, document realizat de medici de renume din domeniul oncologic care ar fi condus la diagnosticarea și tratamentul precoce al cancerului. Dacã PNPCC va fi modificat, va trebui emisã o nouã lege sau o ordonanță de urgență aprobatã de Parlament prin lege, ceea ce ar însemna o condamnare la moarte a bolnavilor de cancer, deoarece punerea în aplicare a PNPCC necesită minimum cinci ani.

De ce mor bolnavii de cancer din România

Conform unor documente oficiale aflate în sertarele Minsterului Sãnãtãţii, România înregistreazã minusuri extraordinare în prevenirea şi tratarea cancerului. Asta deoarece ţara noastrã nu dispune de o strategie naţională de promovare a prevenţiei bolilor cronice netransmisibile.

Din acest motiv, diverse cancere ce pot fi prevenite prin intervenţii preventive în proporţie de 100% (cancerul de col uterin) sau de 90% (cancerul pulmonar, al cavităţii bucale şi al esofagului) nu sunt depistate. Mai mult, România nu dispune de medicinã personalizatã, de investiţii în cercetare şi dezvoltare medicală şi de o infrastructura digitală performantã. Din cauza acestor carenţe, România se află pe poziţia 32 dintre 34 de state europene evaluate.

Mai mult, în privinţa diagnosticãrii, la noi nu există un traseu standardizat pentru pacientul oncologic şi, mai grav, nu există termene statuate pentru diagnosticarea pacientului oncologic.

România nu dispune nici de un standard cu privire la nevoia de îndrumare a pacienţilor între sistemele deconectate de îngrijire (medicină generală, de specialitate, investigaţii medicale avansate, îngrijire la domiciliu, studii medicale experimentale). Din acest motiv, pacientul oncologic din România nu este familiarizat cu privire la paşii ce trebuie urmaţi în vederea accesării serviciilor medicale, lucru care generează timp preţios pierdut, efort şi cheltuieli inutile.

Şi mai grav este cã ţara noastrã nu are un program şi un protocol naţional de testare genetică/comprehensivă genomică al biomarkerilor validaţi pentru diagnosticul de precizie al cancerului. Testarea, când se realizează, se face pe baza voucherelor companiilor farmaceutice, corelate cu prescrierea medicamentelor din portofoliu. Consecinţa este că testarea nu este reflexă şi nu toţi pacienţii sunt testaţi înainte de a se iniţia o terapie, conform ghidurilor internaţionale.

Culmea-culmilor, la noi nu există un registru naţional de cancer funcţional, cu subregistre pentru toate localizările, nefiind implementat dosarul electronic al pacientului în acord cu spaţiul european de date medicale. Deocamdatã, la noi există platforma pentru dosarul electronic de sănătate (DES), însã aceasta nu este funcţională.

• Timpul scurs de la aprobarea de punere pe piaţă dată de EMA până la accesul bolnavilor de cancer din România la un nou medicament inovativ compensat este de 883 de zile

In privinţa tratamentelor inovative lucrurile stau şi mai rãu, deşi România are una din cele mai mari rate ale deceselor evitabile din UE (n.r. – unul din doi români a murit înainte de vreme, deşi decesul ar fi putut fi evitat dacă boala ar fi fost depistată şi tratată la timp şi cu eficienţă de cadrele sanitare utilizând tehnologiile medicale inovatoare disponibile).

Statisticile aratã cã accesul pacienţilor români bolnavi de cancer la tratamente inovatoare şi eficiente, este semnificativ mai redus faţă de alte ţări europene.

În aceastã privinţã, un studiu din anul 2020 al Federaţiei Europene a Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice (EFPIA) („Patients W.A.I.T. Indicator 2020 Survey”), realizat în parteneriat cu IQVIA, aratã cã România se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte timpul de aşteptare al pacienţilor pentru a avea acces la medicamente de ultimă generaţie.

Astfel, potrivit datelor studiului, timpul de la aprobarea de punere pe piaţă dată de Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) până la accesul unui nou medicament pe piaţa din România în sistem de compensare este de aproximativ 29 de luni (883 de zile), în timp ce în Germania acest termen deste de doar 120 de zile, iar în Italia de 418 zile.

Din acesta motiv, în perioada 2016-2019, din 152 de medicamente inovatoare aprobate de EMA, doar 39 (1 din 4) au fost introduse pe lista celor compensate şi gratuite din România până la 1 ianuarie 2021. Asta în condiţiile în care în intervalul menţionat Germania a introdus la compensare 133 de medicamente, Italia 114, Slovenia 78, Bulgaria 57, iar Ungaria 55.

Ca atare, rata de disponibilitate a medicamentelor de ultimă generaţie pentru pacienţii români cu boli oncologice, în sistem de compensare, este de doar 26%, în timp ce 74% dintre medicamente nu sunt disponibile nici în sistem compensat, nici în cel privat.

Dar asta nu este tot! Pentru pacienţii cu boli oncologice nu există niciun standard cu privire la acordarea unei consilieri din punctul de vedere al stării emoţionale, cât şi al strategiei nutriţionale. De asemenea, domeniul oncofertilităţii nu este abordat nici de pacient, nici de medic, cel din urmă fiind centrat pe supravieţuirea  pacientului.

Nu în ultimul rând, deşi sãnãtatea este consideratã o prioritate, România nu are o strategie de cercetare şi inovare în domeniul cancerului, niciun program naţional de screening ori de testare genetică pentru biomarkerii validaţi destinaşi diagnosticãrii cu precizie a cancerului colorectal şi nici centre acreditate pentru tratamentul metastazelor pulmonare, ori de chirurgia minim invazivă şi chirurgie robotică.

• În România sunt înregistate anual circa 100.000 de noi cazuri de cancer şi peste 54.000 de decese

În mod normal, dacã PNCC ar fi adoptat de la 1 iulie, începând din acest an în România ar urma să fie înfiinţat şi finanţat, în cadrul programului Orizont Europa, Parteneriatul pentru medicina personalizată, având ca principale direcţii identificarea priorităţilor pentru cercetare şi educaţie în medicina personalizată, inclusiv sprijinirea proiectele de cercetare privind prevenirea, diagnosticul şi tratamentul cancerului.

Însã decizia lui Alexandru Rafila de a reface PNPCC va conduce automat la amânarea implementãrii acestui Parteneriat, ceea ce reprezintã o dramã, în contextul în contexul în care cancerul rămâne o problemă majoră de sănătate publică, fiind prima sau a doua cauză de decese premature (la vârste cuprinse între 30 şi 69 de ani) în 134 de ţări.

Statistica oficialã aratã cã în anul 2020 cancerul a fost responsabil de aproximativ 10 milioane de decese, dintre care 1,3 milioane au fost înregistrate în statele UE.

În România doar în anul 2020 au fost înregistrate 98.886 de noi cazuri de cancer (53.881 bãrbaţi şi 45.005 femei) şi 54.486 de decese (31.886 bãrbaţi şi 22.600 femei). Din totalul cazurilor de cancer înregistrate la noi în 2020, 12.085 au fost femei diagnosticate cu cancer de sân, dintre care 3.918 au decedat din cauza lipsei programelor de depistare precoce şi a  inechităţilor de acces la serviciile de diagnostic şi tratament eficace pentru acest tip de cancer.

• Rafila, atacat de colegul sãu din PSD, profesorul Achimaș-Cadariu: „Modificarea nu este o dispută a profesioniștilor, ci una de orgolii”

Deşi conţine inclusiv premisele cuprinse în Planul european de combatere a cancerului elaborat în 2021 de Comisia Europeanã (n.r. – proiect care are o finanţare de 4 miliarde de euro) şi este extrem de bine structurat, ministrul Alexandru Rafila nu are aceeaşi pãrere despre PNPCC. Ca atare, el vine cu o nouã versiune, proprie, pe care o considerã „un document profesionist, echilibrat, etic și realizat în deplină transparență”. Aşa cum era normal, decizia ministrului Sãnãtãţii a stãrnit reacţii acide.

Profesorul Patriciu Achimaș-Cadariu, inițiatorul și coordonatorul PNPCC, coleg în PSD şi la Camera Deputaţilor cu Alexandru Rafila, susține că argumentele ministrului Sãnãtãţii sunt „absolut infantile și în afara oricărei logici a unui plan de cancer”.Profesorul Achimaș-Cadariu a declarat cã modificarea decisã de Rafila „nu este o dispută a profesioniștilor, ci una de orgolii”, care înseamnã o întârziere foarte mare a aplicării PNPCC

“Planul Naţional de Prevenire şi Combatere a Cancerului a fost lansat în 19 ianuarie 2022 la Palatul Cotroceni, iar în 3 noiembrie 2022, Legea prin care a fost asumat a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis, fără ca Alexandru Rafila să aibă vreo obiecție. Dimpotrivă, acesta a participat la toate momentele festive și a vorbit despre Plan în termeni pozitivi.  Însă, acum, când mai are o lună de zile la dispoziție să pună pe masă normele de aplicare a legii, domnul Rafila se răsucește pe călcâi, pretinde că Planul nu e bun și împroașcă cu noroi în stânga și-n dreapta”, a subliniat profesorul Achimaș-Cadariu.

Referindu-se la afirmația ministrului Sănătății conform căreia PNPCC trebuie modificat pentru că ar fi fost făcut de „neprofesioniști”, profesorul Achimaș-Cadariu a subliniat cã „în absența poveștilor din pandemie, dar la fel de dornic să rămână în prim plan, Alexandru Rafila se ocupă de denigrări și distruge lucruri la care nu se pricepe”.

De cealaltã parte, bolnavii de cancer, reprezentaţi de Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer au anunţat cã dacã PNPCC nu va fi în vigoare la 1 iulie, îl vor acţiona în judecată pe ministrul Alexandru Rafila.