Ce l-a făcut pe Isărescu să cuvânte: ”Pare că suntem în paginile unei cărți de SF”

Guvernatorul Mugur Isărescu a ținut un discurs în deschiderea conferinței „Modelul economic românesc în U.E. și nu numai în U.E. România – Orizont 2040”, găzduită de BNR.

Omenirea se află într-o etapă a existenței ei când se confruntă cu spectrul unei singularități în propria evoluție, prevăzută de unii specialiști a se produce în jurul anului 2040, a spus guvernatorul Mugur Isărescu, în discursul ținut la BNR. ”Este vorba de mixarea speciei noastre cu nanotehnologiile, cu inteligența artificială. Pare că suntem în paginile unei cărți de SF, deși suntem deja într-o realitate la scara 1/1. Ce va fi lumea la 2040? Invocând aceste idei vreau să spun că este tot mai complicat să înțelegem continuitatea, suntem pe un prag al devenirii de unde totul ar putea fi altcumva, mintea noastră să funcționeze diferit. Prin formația profesională eu sunt prudent în a anticipa, cu atât mai mult în a planifica pe termene foarte lungi. Găsesc firesc să vă invit pe fiecare să vă gândiți la asta”, a spus Isărescu.

Acesta a ținut să precizeze că o discuție despre ce ar trebui să fie economia noastră într-o perspectivă mai largă, precum anul 2040, este cu adevărat important și provocator.

”Învățătura care ne apare ca necesară în situația că ne referim la perioade mai îndepărtate este ca să depistăm tendințele evolutive, direcțiile de dezvoltare, sensul cel mai credibil al structurării realității viitoare. Fără asta riscul eșecului cognitiv este extrem de mare. Dar există și alternativa de a judeca ce putem face pentru a mișca realitatea de acum spre direcții compatibile cu megatendințele globale. Acest mod de operare este într-un fel din ordinea tacticii, care nu ne prisosește, ar ținti eficiența la modul real, mai ales macroeconomic, ar echilibra marile fluxuri interne productive și de consum, ne-ar ajuta să intrăm în teritoriul competitivității. Un fel de a răspunde la agenda acțiunii unde trebuie precizat ce facem azi pentru ca mâine să avem satisfacția reușitei. Într-un fel sunt explicit de acord cu cei care spun că viitorul se gândește, desigur, chiar se visează, dar cel mai bine este să-l construim cărămidă cu cărămidă.

Nu pot să nu mă refer în acest cadru la o mentalitate care face ravagii serioase pe planul gândirii strategiilor de viitor și anume excesul de raportare la trecut, la ceea ce nu s-a făcut sau s-a făcut mai puțin bine, la critica în buclă, preluând un termen din media, cei care critică nepunând altceva în loc decât vorbe. Există cum se știe și varianta ceva mai toxică, a fixării în obsesia vinei pe care ar avea-o cineva de a fi ratat prezentul așteptat. Nu cred că este ceva în neregulă cu gândirea critică, cea prin care evaluăm nerealizările pentru a stabili pașii de făcut pentru a corecta cursul evoluției. Adaug că nu acord deloc credit criticii personalizate. Nu-mi place – și mă rog să nu-i placă nimănui – pălăvrăgeala, prea mult prezentă în dezbaterea publică. Iar inflaționarea derâderii este descalificantă. Mai extind preferința mea formulată mai devreme pentru cei care fac viitorul să devină realitate si pentru cei care înțeleg problemele prezentului și se dedică rezolvării lor. Într-un fel profund uman ei fac să existe prezentul continuu, în care se revarsă cele bune din trecut și se actualizează cele sperate din viitor.

Mai este ceva ce vine din bunul-simț al celor implicați, gândirea pe blocuri a evoluțiilor, cum e terminologia macromodelelor cantitative – termenul mai vechi fiind ramuri sau domenii. Principial această categorie de specialiști pornesc de la o stare de fapt ce trebuie încurajată sau corectată pentru a se ajunge la o situație funcțională în termen de costuri și beneficii, dar și în privința efectelor de bunăstare. Adică să proiectăm mai întâi ce se întâmplă în agricultură, în industria cutare, în energia verde etc., apoi să asociem imaginile și să aproximăm ce va fi întregul. Personal, mă simt confortabil cu această formulă. Cumva reactiv am da o mână de ajutor eforturilor oficiale de a moderniza, adecvat cerințelor populației, sectoare ale economiei pentru a fi mai relevante pe piețe, chiar reziliente în condiții de concurență acerbă în unele cazuri, cum ar fi piața alimentelor, bunăoară”, a spus Isărescu.