Acestea sunt actele normative care permit uciderea urșilor bruni în România

ONG-ul de mediu Agent Green atrage atenția că de specia de urs brun Ursus arctos  este periclitată în România, cadrul legal favorizând uciderea celor mai valoroase exemplare de masculi în scopul obținerii de trofee de vânătoare.

I. Ordonanţa de Urgență nr 81 din 2021 pentru aprobarea metodelor de prevenție și intervenție la specia urs brun precum și pentru completarea unor acte normative încalcă grav prevederile Directivei 92/43/CEE a CONSILIULUI EUROPEAN din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate)

În luna Iulie 2021 Guvernul României a aprobat prin procedură de urgentă, pe baza Hotărârii Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență nr. 1/2019 privind măsurile adoptate în cadrul ședinței extraordinare din data de 01.08.2019, prin care s-a aprobat inițierea demersurilor de modificare și completare a Anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, funcționarea și componența Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, cu modificările şi completările ulterioare, prin introducerea unui nou tip de risc, respectiv “atacul carnivorelor mari asupra populației”, o Ordonanță de Urgență care aprobă o procedură ilegală de alungare, capturare, tranchilizare, relocare si împușcare a exemplarelor din specia Ursus arctos pe suprafețele situate în intravilanul localităților.

Specia de urs brun (Ursus arctos) este o specie protejată strict conform Directiva Habitate 92/43/CEE:

Anexa II – SPECII DE ANIMALE ȘI PLANTE DE IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ A CĂROR CONSERVARE NECESITĂ DESEMNAREA UNOR ARII SPECIALE DE CONSERVARE și

Anexa IV – SPECIILE DE ANIMALE ȘI PLANTE DE IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ CARE AU NEVOIE DE PROTECȚIE STRICTĂ

La nivel național directiva habitate a fost transpusă în România prin OUG 57/2007, care a preluat Anexa II și Anexa IV ale Directivei Habitate, anexele având aplicabilitate directă în dreptul național, fiind astfel obligatorii.

Prin urmare, aceasta specie are nevoie de desemnarea unor arii speciale de conservare și instituirea unui regim juridic de protecție strictă.

Ca o primă observație, se remarcă următoarele aspecte care țin de principiile de aplicare a acestui act:

1. Ordonanța de Urgență nu propune mijloace pentru a soluționa pe termen lung problema conflictelor dintre localnici și urși, ci doar să asigure o cale ilegală pentru transferul responsabilităților de la autoritatea competenta ( Ministerul Mediului) către autoritățile locale (primării). Până acum, pentru împușcarea unui urs în procesul de decizie erau emise derogările prevăzute de Directiva 92/43/CEE A CONSILIULUI EUROPEAN din 21 mai 1992, fiind  implicate mai multe instituții printre care Ministerul Mediului și Academia Română.
2. Mai mult decât atât, rezolvarea problemelor grave (atacuri ale animalelor) este transferată de la minister unor așa-numite echipe de intervenție locale, formate dintr-un reprezentant al fondului de vânătoare și un jandarm, un reprezentant al primăriei și un medic veterinar, care nu au expertiză anterioară, nu dețin echipamente, substanțe de uz veterinar si nu sunt antrenați pentru a intervenii în astfel de situații în care este necesară capturarea, tranchilizarea sau eventual eutanasierea unor exemplare de urs.
3. Actul normativ nu se bazează pe date solide, incontestabile, referitoare la populația de urs brun din România, ci pe niște aprecieri subiective emise de anumite grupuri de interes care vizează reluarea activităților de vânare a urșilor. În acest moment, autoritățile nu știu câți urși sunt în România și care este structura acestei populații (număr masculi, femele, pui etc).
4. Fără a se respecta Decizia C-88/2019 https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-88/19 emisă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pronunțată în domeniul derogărilor de la protecția strictă a speciilor de carnivore mari, se creează posibilitatea ca urșii care pătrund în intravilanul localităților, precum și în extravilan, conform Legii de aprobare a OUG 81/2001 analizată mai jos, să poată fi împușcați pe baza unui consens stabilit între participanții la acțiunea de intervenție, pe baza unor  decizii discreționare care pot fi luate în lipsa unor metode eficiente de identificare a urșilor-problemă, chiar dacă acel acel exemplar ar fi în zona naturală de distribuție.

Procedura  aprobată prin Ordonanţa de Urgență nr 81 din 2021 încalcă Directiva 92/43 a CEE-(Directiva ”Habitate”) pentru că prevede ca împușcarea sau relocarea urșilor adică soluții excepționale care necesită acordarea de derogări de la protecția strictă a speciei, să poată fi realizată doar pe baza unei comisii stabilite ad-hoc și mai ales ignorând în totalitate soluțiile alternative la ucidere. Directiva Habitate stabilește clar că aceste soluții care duc la moartea unui exemplar dintr-o specie strict protejată,  au un caracter excepțional și  pot fi aplicate numai dacă, ținând cont de cele mai bune cunoștințe științifice și tehnice relevante, nu există nici o altă soluție alternativă care să permită atingerea scopului urmărit, în mod satisfăcător.

Este fără îndoială că autoritățile competente ar trebui să implementeze în prealabil soluții alternative pentru ucidere/relocare care să ducă la limitarea conflictelor om-urs  (limitarea perturbării habitatelor, asigurarea managementul responsabil al deșeurilor, interzicerea și sancționarea hrănirii urșilor în localități sau la marginea localităților, monitorizarea și identificarea urșilor, măsuri aversive pasive- garduri electrice, măsuri aversive  utilizând repelenți eficienți, cartușe de cauciuc, câini specializați, măsuri eficiente și rapide de compensarea pagubelor etc) iar ele sunt prevăzute chiar în în Planul național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 625/2018, dar nu sunt aplicate.

În acest sens, Ministerul ne-a comunicat oficial în fața instanței de judecată faptul că acest plan nu a fost niciodată implementat, într-un litigiu având ca obiect acces la informații publice: dos nr 27283/3/2021, întâmpinare:


 

Articolul 12 din „Directiva privind habitatele” interzice capturarea sau uciderea deliberată a exemplarelor din speciile enumerate în anexa IV litera (a). Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la dispozițiile acestui articol, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 16 care prevede ca „Statele membre pot deroga de la dispozițiile articolelor 12, 13, 14 și 15 literele (a) și (b), cu condiția ca derogarea să nu afecteze negativ menținerea populațiilor din speciile respective la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală și în măsura în care nu există o alternativă satisfăcătoare la derogare”.

Printre motivele pentru care este posibilă o astfel de derogare se numără interesul pentru sănătatea publică și siguranța publică, precum și prevenirea daunelor grave aduse culturilor și animalelor sau altor tipuri de bunuri, dar aceste derogări sunt de competența autorităților naționale române de mediu și nu ale unor primari însoțiți de un medic veterinar, un vânător  și de un jandarm!  Ordonanța nu arată cum pot fi prevenite deciziile discreționare în care un urs este împușcat fără să fi pus pe nimeni în pericol și ce pârghii de control are ministerul pentru evitarea unor decizii abuzive!

Precizăm că prevederile Directivei Habitate au fost transpuse în legislaţia naţională prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări. Speciile de carnivore mari sunt incluse în Anexa II a Directivei Habitate, respectiv Anexa 3 a OUG nr. 57/2007, care include specii de faună sălbatică de interes comunitar, a căror conservare necesită declararea de arii speciale de conservare – SAC – formând reţeaua ecologică Natura 2000. De asemenea, aceste specii  sunt listate în Anexa IV a Directivei Habitate, respectiv Anexa 4A a OUG nr. 57/2007, ca specii de interes comunitar care necesită protecţie strictă şi a căror capturare, ucidere a exemplarelor aflate în mediul lor natural, perturbare intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare, precum şi deţinere, transport, vânzare sau schimb de exemplare luate din natură, este interzisă.

În concordanţa cu Art. 16 al Directivei Habitate, ţările pot face anumite derogări de la prevederile menţionate mai sus, în anumite condiţii speciale, şi doar în anumite scopuri (prevenirea pagubelor importante, în mod special asupra animalelor domestice, în  interesul sănătăţii şi siguranţei publice, în scopul cercetării şi educaţiei şi în scopul repopulării şi reintroducerii acestor specii).

Conform legislației naționale, doar autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate acorda derogări, prin ordin al conducătorului autorităţii, cu avizul prealabil al Academiei Române, cu condiţia să nu existe o alternativă acceptabilă, iar măsurile derogatorii să nu fie în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural şi numai în anumite situaţii. Derogările nu se acordă dacă există riscul ca acestea să aibă un impact negativ semnificativ de ordin calitativ sau cantitativ asupra populaţiei speciei care face obiectul derogării.

II. Legea 197/2022 pentru aprobarea OUG 81 din 2021 privind aprobarea metodelor de intervenţie imediată pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor şi bunurilor acestora, în intravilanul localităţilor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Considerăm că această lege contravine în mod flagrant normelor dreptului european, permițând în mod nelegal uciderea exemplarelor de urs prin împușcarea/eutanasiere inclusiv în extravilan, adică în mediul lor natural (Directiva Habitate, a cărei dispoziții sunt transpuse și în dreptul național prin OUG 57/2007).

După o simplă lecturare a acestei legi putem observa că acesta este de natura a favoriza vânătoarea de trofee, permițând împușcarea respectiv eutanasierea exemplarelor de urs pe criterii subiective ori neclare și interpretabile și fără autorizarea și intervenția niciunei autorități de mediu în niciuna dintre fazele procedurii stabilite.

Legea a modificat ordonanța inițială, adăugând posibilitatea de ucidere discreționară a urșilor în extravilan, indiferent de stadiul de dezvoltare biologică, adică inclusiv a puilor, încălcând Directiva habitate.

Astfel, la articolele 4 al 1, 5 al 1, 2, 5 art 6 al 1 și 4, art 7 al 1, art 9 lit c, art 10 lit a, sintagma prevăzută în OUG ”în intravilan” a fost eliminată, intervențiile reglementate putând să fie astfel realizate și în extravilan, adică în habitatul natural al ursului.

Această prevedere legală încalcă în mod flagrant Directiva Habitate care în art 12 lit a, interzice ”orice formă de capturare sau ucidere deliberată a specimenelor din aceste specii în natură”. Extravilanul reprezentă spațiul din afara localităților, inclusiv în ariile naturale protejate sau în păduri, adică în natură.

Prin urmare, legea de aprobare a adus încă o încălcare a dreptului european, respectiv a Directivei Habitate.  Aceasta este transpusă în România prin OUG 57/2007.

Conform art 5 al 2 din OUG 81/2021 aprobată prin Lg 197/2022, (2) În cazul în care exemplarul alungat revine şi poate ameninţa viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau integritatea bunurilor acestora, echipa de intervenţie procedează la tranchilizarea şi relocarea acestuia.

Tranchilizarea este efectuată de către medicul veterinar împuternicit, cu sprijinul personalului tehnic de specialitate al Gestionarului.

Alineatul (2) stabilește că în cazul în care exemplarul îndepărtat revine și poate amenința viața sau integritatea corporală…, echipa de intervenție procedează la tranchilizarea și relocarea acestuia. Putem observa că deși acest alineat stabilește un criteriu pentru luarea acestei măsuri, respectiv ca exemplarul să revină și să poată amenința (deci nu neapărat să amenințe sau să existe pericol iminent), OUG-ul nu definește acești termeni, lăsând la latitudinea echipei de intervenție aprecierea caracterului măsurii de relocare sau a gradului de pericol.

Mai mult decât atât, se ridică problema identificării exemplarului de urs pentru a putea stabili caracterul repetat cu care acesta revine de la locul din care a fost alungat. Cum stabilește echipa de intervenție dacă exemplarul de urs îndepărtat inițial este același cu exemplarul de urs care „revine” de la locul din care a fost alungat? Considerăm că acest criteriu este subiectiv și insuficient de detaliat, putând lasă la liberul arbitru intervenția asupra exemplarelor de urs.

Intervenţia prin îndepărtare, astfel cum este definită la art. 1, alin. (3) lit. c  reprezintă ”intervenţie prin alungare – acţiunea umană imediată, specializată, de alungare prin diferite mijloace a unui/unor exemplar/exemplare de urs brun, indiferent de stadiul de dezvoltare biologică sau de sexul acestuia/acestora”.

Observăm cum îndepărtarea ursului nu este însoțită de montarea unui dispozitiv de urmărire ori recoltarea de probe biologice pentru a putea compara aceste probe cu probele biologice de la exemplarul care ar „reveni” de la locul alungat pentru a se putea stabili caracterul repetat. De asemenea nu se știe când un urs dă semne că POATE deveni un pericol. Din formularea textului ar rezulta că simpla prezență a ursului chiar și în extravilan, adică în mediul lui natural poate să ameninţa viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau integritatea bunurilor acestora. Astfel, considerăm că acest criteriu este lipsit de obiectivitate.

În continuarea alin. (3) al aceluiași articol prevede faptul că „Marcarea şi monitorizarea exemplarelor tranchilizate şi relocate se realizează prin montarea unor colare GPS. Montarea colarelor se face în limita bugetului și a stocurilor prevăzute în acest sens la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.”

Acest alineat Indică un criteriu obiectiv pentru marcarea și monitorizarea exemplarelor tranchilizate și relocate, deci ulterior aplicării măsurii prevăzute la art. 5, alin. (2), respectiv montarea unor colare GPS, în limita stocurilor prevăzute în acest sens la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Considerăm că această măsură este lipsită de transparență întrucât nu indică un act subsecvent care ar indica limita bugetului și a stocurilor ori norme metodologice de punere în aplicare. Considerăm că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu deține resursele financiare necesare ce se impun a fi alocate unor astfel echipamente.

Lit. b, teza a 2 a din același articol indică o soluție disproporționată, respectiv eutanasierea sau împușcarea exemplarului de urs în situația în care bunurile de orice fel aparținând cetățenilor sunt puse în pericol.

Considerăm că uciderea unui exemplar de urs (specie care este strict protejată la nivel comunitar prin Directiva Habitate precum și la nivel național prin OUG 57/2007) în situația în care „bunurile de orice fel” sunt puse în pericol (deci nici măcar nu se instituie această măsură pentru un rezultat concret, palpabil, ci doar pentru crearea unei stări de pericol) este disproporționată încălcând în mod grav normele europene care permit posibilitatea uciderii speciilor protejate (urs brun) doar în condiții foarte stricte, după cum vom detalia pe parcursul acestei lucrări.

Lit. d precum și lit. e oferă echipei de intervenție dreptul de a eutanasia/împușca exemplarul de urs pe criterii subiective care nu permit verificarea lor la o dată ulterioară. Lit. d prevede că se poate ucide exemplarul de urs dacă acesta este rănit în cursul acțiunii de intervenție și nu sunt identificate alte soluții conform OUG-ului sus indicat. Prin urmare, posibilitatea identificării altor soluții nu există în mod real (posibilitățile oferite de OUG sunt, alungare, intervenție în vederea relocării și ucidere).

Mai mult decât atât lit. e prevede că se poate ucide exemplarul de urs dacă acesta este prins într-o capcană neautorizată și nu sunt identificate alte soluții. Această dispoziție este de natură a încuraja vânătoarea ilegală de urși, având în vedere mai ales componența locală a echipei de intervenție. În unele cazuri s-ar putea ajunge la situația în care persoana care a amplasat o capcană neautorizată să facă parte și din echipa de intervenție, iar soluții sau specialiști nu sunt indicați în OUG.

Art. 7, alin (1) prevede că prezenta OUG stabilește sistemul de monitorizare a intervențiilor rapide asupra exemplarelor de urs realizate atât în intravilanul localității cât și în extravilan, în varianta aprobată prin lege de Parlamentul României, prin capturare/relocare sau extragerea prin împușcare sau eutanasiere. Alin. 2 al aceluiași articol stabilește că „Sistemul de monitorizare prevăzut la alin. 1 se stabilește pe baza registrului național al capturilor/relocărilor/extragerilor prin împușcare sau eutanasiere, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4 din prezenta Ordonanță de urgență.” În continuare art. 9 prevede faptul că „Agențiile județene și regionale pentru protecția mediului au următoarele responsabilități și atribuții: a) desemnează o persoană de contact privind capturile și uciderile accidentale;”.

Din studierea OUG-ului și a anexelor acesteia nu am putut observa vreo mențiune legată de menționarea privind capturile și uciderile accidentale a exemplarelor de urs în sistemul de monitorizare a intervențiilor rapide. Singura mențiune legată de acestea fiind la art. 9, între atribuțiile Agențiilor județene și regionale pentru protecția mediului fiind desemnată o persoană de contact privind capturile și uciderile accidentale. Se naște astfel întrebarea, ce se întâmplă cu exemplarele ucise accidental? Cine va răspunde pentru acestea, în ce mod, unde se vor nota acestea aceste date? (în OUG nu este specificat). Toate acestea conduc la o incertitudine serioasă legată de legalitatea unor eventuale ucideri „accidentale” precum și evidența acestora în mod transparent.

OUG 57/2007 conține la art. 36 o dispoziție conform căreia Autoritatea competentă pentru protecţia mediului organizează sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, precum şi ale speciilor prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B. Alin (2) al aceluiași articol prevede că:

„Pe baza informaţiilor obţinute prin sistemul de monitorizare prevăzut la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor ia măsuri suplimentare de cercetare sau de conservare, pentru a se asigura că uciderile ori capturile accidentale nu au un impact negativ foarte puternic asupra speciilor respective.”

Astfel, dispozițiile OUG-ului nu prevăd măsuri suplimentare de cercetare sau conservare pentru a se asigura că uciderile ori capturile accidentale nu au un impact negativ foarte puternic asupra speciilor respective. În forma actuală, considerăm că OUG-ul astfel cum a fost aprobat, va conduce la o decimare a populației urșilor, încurajând vânătoarea de trofee și piața cărnii de urs.

Mai mult decât atât, art. 6, alin. (3) Din Ordonanța criticată permite împușcarea exemplarelor de urs de sex feminin cu pui, aceștia urmând a fi relocați de urgență.

Art. 12, alin. (3) prevede faptul că „Carcasa exemplarului extras prin împușcare revine Gestionarului care a efectuat extragerea și poate fi folosită conform normelor stabilite de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în vigoare sau va fi distrusă prin incinerare dacă intervenția a fost efectuată de Garda forestieră sau exemplarul a fost extras prin eutanasiere”.

Considerăm că o asemenea prevedere este de natură a încuraja vânătoarea întrucât permite gestionarului păstrarea carcasei exemplarului ucis prin împușcare.

De asemenea, echipa de intervenție, conform art. 2, alin (3), lit. a) este formată din:

1. a) primarul/viceprimarul unității administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a produs evenimentul, desemnat în comitetul local de situații de urgență conform art. 12 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență;
2. b) personal al unităţilor şi/sau subunităţilor specializate de jandarmi competente teritorial, aflat în serviciu în zona unde a fost semnalată prezența exemplarului de urs;
3. c) personalul tehnic de specialitate angajat al Gestionarului, care a încheiat contract de permanență cu unitatea administrativ-teritorială pentru asigurarea serviciilor de specialitate prevăzute de prezenta Ordonanță de urgență;
4. d) medicul veterinar împuternicit.

Avem dubii serioase cu privire la competența de a conduce o echipă de specialitate de intervenție asupra urșilor de către primar/viceprimarul unității-administrative pe raza căreia s-a produs evenimentul.

OUG prevede o serie de investiții necesare care să fie puse la dispoziția echipei de intervenție:

Puști, tranchilizante, mașini, cuști, sisteme de cipare, în legătură cu care se precizează că vor fi asigurate în limita bugetului. Totuși nu se specifică dacă există resurse la bugetul de stat sau de unde vor fi aduse fondurile respective, rezultând că se va recurge direct la uciderea animalului din lipsă de resurse financiare, aceasta fiind o metodă neconstituțională de adoptare a unui act normativ care are și un caracter derogatoriu de la drepturile fundamentale asigurate de Constituția României.

Ursul reprezintă o specie stric protejată conform Directivei Habitate. Directiva Habitate a UE plasează ursul în lista speciilor cu protecție strictă și a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare (Anexa IV), uciderea acestor exemplare fiind interzisă prin articolul 12 din directiva Habitate.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în jurisprudența sa că o directivă are un efect direct dacă dispozițiile acesteia sunt necondiționate și suficient de clare și precise (hotărârea din data de 4 decembrie 1974, Van Duyn). În speță sunt încălcate dispozițiile Directivei Habitate art 12, directivă transpusă prin OUG 57/2007, astfel:

Putem observa în primul rând faptul că OUG-ul criticat nesocotește și OUG 57/2007 pe lângă Directiva Habitate, stabilind condiții pentru intervenirea asupra exemplarelor de urs în afara celor permise de OUG 57/2007.

De asemenea, observăm că alin. (2), (2^1) și (2^2) dispun că  derogările se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române și cu avizul conform al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. Alin. (2^2) dispune că procedura de stabilire a derogărilor se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. Aceste dispoziții nu au corespondent în OUG-ul privind aprobarea metodelor de intervenție pentru specia urs brun, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Tot Directiva Habitate prevede clar că aprobarea derogărilor de la măsurile speciale de conservare se poate face doar dacă alte soluții alternative au fost implementare fără succes.

De asemenea, conform anexei 3 din același act normativ, ursul este o specie a cărei conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare. Art. 31 din OUG 57/2007 prevede că:

„(1) Protecţia şi conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de interes comunitar, cu excepţia păsărilor, existente pe teritoriul României şi prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, se fac prin declararea de situri de importanţă comunitară şi arii speciale de conservare, selectate şi desemnate în conformitate cu criteriile stabilite în anexa nr. 7 şi cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (4).

[…]

(4) În scopul protecţiei şi conservării speciilor, se elaborează planuri de acţiune naţionale/regionale pentru fiecare specie, documente care conţin măsuri de acţiune şi conservare, în conformitate cu planurile de acţiune pentru specii, agreate la nivel internaţional/european.”

Astfel de măsuri lipsesc din OUG-ul privind modul de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun.

Tot astfel, art. 33 din OUG nr. 57/2007, stabilește că pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, prevăzute în anexele nr. 4 A (deci inclusiv ursul brun) şi 4 B, cu excepţia speciilor de păsări, şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara lor, sunt interzise:

1. a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
2. b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie;
3. c) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură;
4. d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă;
5. e) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
6. f) deţinerea, transportul, vânzarea sau schimburile în orice scop, precum şi oferirea spre schimb sau vânzare a exemplarelor luate din natură, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.”

În ceea ce privește derogările ce se pot acorda, art. 15 al Directivei Habitate, articol ce se regăsește și în OUG 57/2007, stabilește că:

„În ceea ce privește capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică enumerate în anexa V litera (a) și în cazurile în care se aplică derogări, în conformitate cu articolul 16, pentru prelevarea, capturarea sau uciderea speciilor enumerate în anexa IV litera (a), statele membre interzic folosirea oricărei metode neselective care ar putea duce la dispariția localizată sau la perturbarea gravă a respectivelor specii, mai ales:

(a)	folosirea metodelor de capturare și ucidere enumerate în anexa VI litera (a),

(b)	orice formă de capturare și ucidere practicată din mijloacele de transport enumerate în anexa VI litera (b)”.

Iar anexa VI, lit. a „METODE, DISPOZITIVE ȘI MIJLOACE INTERZISE DE TRANSPORT, CAPTURARE ȘI UCIDERE” stabilește că reprezintă:

(a)   Mijloace neselective

MAMIFERE

• Animale oarbe sau mutilate folosite ca momeală vie

• Casetofoane

• Dispozitive electrice sau electronice capabile să ucidă sau să amețească

• Surse de lumină artificiale

• Oglinzi și alte dispozitive de orbire

• Dispozitive de iluminare a țintelor

• Dispozitive de ochire pentru tir de noapte cu lunetă electronică sau convertizor de imagine

• Explozivi

• Plase neselective prin principiul de construire sau prin condițiile de utilizare

• Capcane neselective prin principiul de construire sau prin condițiile de utilizare

• Arbalete

• Otravă și momeli otrăvite sau anesteziante

• Gazare sau fumigare

• Arme automate sau semiautomate cu încărcătoare care pot conține mai mult de două cartușe

Deși OUG-ul privind aprobarea metodelor de intervenție pentru specia urs brun, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative nu prevede că împușcarea se va realiza cu arme automate sau semiautomate cu încărcătoare ce pot conține mai mult de două cartușe, sau capturarea și ucidere practicată din mijloacele de transport enumerate în anexa VI litera (b), acest OUG nici nu interzice o astfel de practică, neprevăzând niciun fel de mijloace de protecție/conservarea a exemplarelor de urs, lăsând astfel cale liberă încălcărilor Directivei Europene. De asemenea, aceleași critici le avem și legat de formele de capturare și ucidere practicată din mijloacele de transport enumerate în anexa VI litera (b), adică (aeronave și vehicule cu motor în mișcare)

Aceste prevederi își au corespondentul în OUG 57/2007, art. 52, alin. (1) lit. g.

III. Acordare derogare prin ordin de ministru pentru uciderea a 486 de urși

În data de 20 aprilie 2023, a fost anunțată o consultarea publică pentru un proiect de ordin al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, privind aprobarea nivelului de prevenție și de intervenție pentru prevenirea pagubelor și a accidentelor produse de specia urs (Ursus arctos). Proiectul acordă derogare pentru uciderea a 486 de urși bruni (Ursus arctos). La acest moment nu a fost încă publicat în Monitorul Oficial.

Acest proiect a fost promovat fără a avea avizul Academiei Române și de asemenea în baza unui Studiu Parțial care nu face decât să incrimineze urșii și să îi catalogheze ca specii periculoase fără să analizeze măsuri de prevenție și de conservare. În același timp din acest studiu lipsește cu desăvârșire evaluarea impactului uciderii celor 486 de urși, lipsește cu desăvârșire o evaluare științifică a populației de urși și de asemenea lipsește o analiză a cauzelor care duc la apariția conflictelor om-urs pentru a putea stabili cele mai potrivite metode de prevenție. Prin urmare, uciderea urșilor se transformă în prima și singura metodă, pusă în aplicare discreționar de un grup de oameni nespecialiști, fără niciun fel de evaluare de mediu, permițându-se urmărirea și uciderea urșilor chiar în spațiul lor natural.

Studiul prezintă numai metode calcul a unui nivel maxim de extragere a unor urși, fără analiză de risc și fără analiză de impact.

Astfel, în ceea ce privește modalitatea de calcul a populației de urși, la punctul 2.5.3 ”Utilizând procentul mediu de creștere a populațiilor de urs la nivel mondial (1,136) aplicat la cifra 7200 a rezultat un număr minim de indivizi de 7703 pentru anul 2023. ”

Considerăm că acest calcul este greșit. Dacă înmulțim N2018 = 7200 cu λ = 1.136 atunci nu obținem valoarea de 7703 prezentată de autori. Iar dacă calculăm creșterea pentru perioada 2018-2022, atunci obținem o rată de creștere de 1.07 (adică de 7%), rată care nu apare nicăieri în metodologia prezentată. Considerând intervalul de 4 ani și această rată, pare nefiresc ca această rata să fi fost constantă timp de patru ani, în vreme ce autorii nu prezintă dacă au calculat și alte rate de creștere anuale pentru această perioadă. Prin urmare putem considera cifra de 7703 ca fiind una care nu are legătură cu știința ci cu liberul arbitru. Ori soarta unei specii cheie pentru ecosistem nu poate fi periclitată de calcule proaste.

La punctul 2.5.4 ”Maximum de indivizi a fost calculat pentru anul 2022, pornind de la estimările la nivel de fond cinegetic, centralizate de către Agențiile județene de Protecția Mediului și aplicând corecția negativă de 0,5. A rezultat un număr maxim de indivizi de 8093, cifră cu care s-a lucrat mai departe pentru toate calculele efectuate. Această corecție a survenit în urma verificărilor din teren, aplicând indicele “COY” pentru metoda unităților reproductive (Krkovic et.al., 2001).”

Această abordare reprezintă apusul științei deoarece estimarea minimului și maximului populației de urs s-a făcut folosind două metode diferite, una pentru minim și alta pentru maxim, în funcție de ce le-a convenit mai mult autorilor și beneficiarilor. Pentru minim au optat pentru estimarea unei creșteri în raport cu o valoare stabilită în anul 2018 (la nivel de bioregiune și date colectate prin sondaj), iar pentru maxim au optat pentru valori calculate plecând de la numarul de ursi raportați de gestionari la nivel de fond cinegetic la care s-a aplicat o corecție de 50% care nu are niciun fundament stiințific deoarece articolul citat nu conține metode sau rezultate care să sugereze că valoarea de 0.5 poate fi folosită ca valoare de corecție a unei populații.

Cu  privire la calculul densității urșilor, ordinul prevede că ”Densitățile calculate pentru fiecare fond cinegetic în parte au fost realizate utilizând media dintre habitatul favorabil speciei urs brun extras din Corine Land Cover și suprafața fondului cinegetic, medie raportată la 100km2(10,000 ha) Fig. 7-8. ”. Această abordare de a stabili suprafata de referință pentru a calcula densitatea urșilor prin realizarea unei medii între un habitat favorabil și niste limite administrative fictive este lovită de nulitate științifică potrivit literaturii de specialitate la zi pentru această specie.

La punctul 2. 6 din Ordin, se preciează că ”Identificarea, analiza și prezentarea alternativelor acceptabile; în cazul propunerii pentru derogare a unui număr de exemplare din speciile de urs, râs și pisică sălbatică, aceasta va fi corelată cu incidența pagubelor importante și a cazurilor de punere în pericol de către aceste specii a sănătății și integrității oamenilor din anii 2015 – 2022; fundamentarea științifică a derogărilor propuse și stabilirea legăturii dintre starea de conservare favorabilă și extragerea unui anumit număr de exemplare din specia urs brun (Ursus arctos), râs (Lynx lynx) și pisică sălbatică (Felis silvestris), conform Directivei Consiliului 92/43/EEC privind Conservarea Habitatelor Naturale și a Faunei şi Florei Sălbatice (Directiva Habitate); estimarea numărului de derogări ce poate fi acordat pentru anul 2023 la nivel de gestionar și de județ.” Se precizează că ”Datele de prezență ale indivizilor din specia urs brun la nivel de fond cinegetic au constat în maximum rezultat în analiza de la punctul 5 (8093 indivizi la nivel național), având în vedere faptul că la acest punct se propune numărul maxim de intervenție din populație (număr maxim de indivizi rezultați în urma studiului) dar și pentru faptul că această valoare a rezultat în urma corecției datelor centralizate la nivel național și verificate de către Agențiile județene pentru protecția mediului. Mai mult decât atât, propunerea de intervenție în populația de urs brun este maximală, fără a afecta starea de conservare actuală, totodată, acesta nefiind obligatorie a se realiza în întregime. Având în vedere faptul că acest studiu propune nivelul maxim de intervenție pentru prevenție în cadrul speciei urs, s-a utilizat următoarea formulă de calcul, rezultate în urma analizei: N=(N1+N2)/2 unde N este numărul maxim de indivizi propuși pentru prevenție la nivel de fond cinegetic; ”

Semnificația termenului ”datele de prezență” la nivel de fond cinegetic este vagă , iar asocierea lui cu un număr maxim stabilit la nivel național este un mister, considerând că literatura de specialitate din România arată că un exemplar de urs habitează pe un areal care acoperă mai multe fonduri cinegetice. De asemenea, considerând că ursul este o specie protejată, principiul prevenției impune ca orice eventuală intervenție letală să se raporteze la nivelul minim al populației estimate și a minimului de cotă ce poate produce un impact asupra populației. Prin urmare în logica principiului prevenției, această abordare de a stabili o cotă bazată pe estimarea populației maxime (greșit calculată) și maximul intervenției (calculat pe baza unei formule fără fundament științific) este una greșită și periculoasă, iar lipsa obligației de a realiza nivelul maxim nu justifică decizia maximă de intervenție. Pentru a respecta principiul prevenției, nivelul maxim ar trebui sa fie nivelul minim la care poate fi evaluat un impact raportat la o populație estimată printr-o metoda clară validată științific.

Apoi, autorii scriu că ”Densitatea foarte mare a ursilor in Romania provoaca numeroase pierderi in randul puilor prin uciderea acestora de catre masculi , reactia femelelor cu pui pentru a-i  proteja; – parasirea habitatului natural si refugierea in culturi agricole, trupuri mici de vegetatie forestiera, in apropierea localitatilor, unde creste riscul de conflict cu populatia locala iar puii cresc practice habituati. ”

Deci, de identifică existența unor sisteme de reglaj natural al populației reprezentate de masculii care ucid puii, dar în ultimul paragraf se precizează exact dorința ca masculii sa fie scoși din populație pentru a ”permite femelelor sa se întoarcă în habitatul natural ”. Practic se recomandă exact reducerea unui element important al mecanimsului natural de reglare a populației. Asta denotă interesul pentru trofeu și incompetența.

De fapt nici măcăar nu se explică în ce măsură obiectivul de reducere a populației poate fi atins prin extragerea masculilor dominanți ce asigura reglajul natural al populației. Nu se arată nici justificarea pentru această recomandare în contextul în care obiectivul este acela de reducere a populației. Considerăm că această recomandare a studiului în raport cu propunerea din textul proiectului de ordin de a stabilii un prag maxim de 500 de puncte CIC este îngrijorătoare și are rolul de a susține uciderea exemplarelor adulte, cu trofee valoroase, măsură ce nu poate contribui la reducerea populației pe termen scurt dar suplimentar va destructura populația, va produce creșterea acesteia pe termen lung prin mărirea bazei piramidei populației de urs și riscul de cosanvinizare. Astfel această recomandare este contradictorie cu obiectivele studiului și a spiritului cotei de prevenție.

”Pentru populatia de urs din Romania se poate interveni fara a cauza probleme de afectare a dinamicii si a statutului de conservare favorabil in limita a 10% din nivelul populatiei minime. In acest numar se vor incadra atat derogarile pentru interventie cat si cele pentru preventie. Daca derogarile pentru interventie se vor axa in principal asupra exemplarelor cu comportament deviat indiferent de sex sau varsta, in recoltarea pentru preventie se va incerca reducerea proportiei de masculi, astfel incat femelele cu pui sa poata sa revina in habitatul natural. Conform studiilor stiintifice, masculii dominanti pun o presiune constanta pe exemplarele tinere si mai ales pe femelele cu pui, acestea recurgand la parasirea zonelor favorabile de trai si apropiindu-se tot mai mult de zonele locuite, pentru a evita pradarea (Steyer et. all 2013). ”

Studiul nu face o analiză de impact prin care să stabilească acest prag de 10% ca fiind un prag fără impact asupra populației. Planul de acțiune pentru urs propune un prag de 8%, iar tentativa de studiu a ministerului propune un prag de 5.94%. Prin urmare, această afirmație vine în contradicție cu restul studiului.

În concluzie, specia de urs brun Ursus arctos  este periclitată în România, cadrul legal favorizând uciderea celor mai valoroase exemplare de masculi în scopul obținerii de trofee de vânătoare.