Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul sau Drăgaica – tradiții, obiceiuri și superstiții

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului, este cinstită anual pe data de 24 iunie de către poporul român.

În calendarul popular, acestă zi poartă numele de Sânziene, nume specific zonelor din Ardeal, iar în Muntenia și Oltenia este întâlnită sub denumirea de Drăgaica.

Potrivit traditii-asuperstitii.ro, tradiția consideră Sânzienele ca fiind femei frumoase cu puteri magice, ce umblă prin pădurile necutreierate de picior omenesc. Adevărate zeițe ale soarelui, Sânzienele vestesc că în acestă zi de sărbătoare este « Cap de vară » . Astfel, oamenii nu trebuie să lucreze, din contră trebuie să le sărbătorească așa cum se cuvine, pentru a fi răsplătiți cu roade îmbelșugate, copii frumoși și sănătoși, sănătate și ogradă îndestulătoare.

Se spune că sărbătoarea de Sânziene este ziua propice pentru culesul ierburilor cu puteri vindecătoare. La sate, femeile culeg aceste plante în noaptea de Sânziene.

Tot la sate, în ziua de Sânziene, tinerele obișnuiesc să meargă pe câmp la cules de “sânziene”, flori mici, galbene, pe care le vor împleti mai apoi în cununi. Între timp flăcăii cântă și chiuie. Aceste cununi sunt agățate în poartă sau așezate în casă și prin ogradă, având rol protector dar și spor de noroc și sănătate.

De asemenea, nevestele care poartă “sânzienele” în sân sau în păr, vor mirosi frumos tot restul anului, vor fi mai atrăgătoare și mult mai iubitoare.

Pentru aflarea chipului celui sortit, în noaptea de Sânziene, fetele își pun sub pernă câteva din florile culese. În plus, cele care au fost vrednice și și-au făcut cununi din flori de Sânziene, pot să le arunce peste acoperișul casei, iar dacă acea cunună va avea norocul și va rămâne atârnată acolo sus, atunci va fi semn că fata se va căsători în curând.

De sărbătoarea Sânzienelor se leagă un șireag de obiceiuri ce oferă un farmec aparte culturii neamului românesc.

În unele regiuni ale țării încă se mai amintește de obiceiul « Făclia de Sânziene », torța aprinsă în Noaptea de Sânziene. Pe înserate, feciorii se adună în vârful dealului unde își aprind făcliile, dansează și trec torțele pe sub picioare. Când făcliile dau să nu mai ardă bine, junii satului coboară cu ele spre sat, dând ocoale gradiniilor și livezilor, înfingându-le apoi în mijlocul lor.  Acest obicei transmite bucuria oamenilor pentru izbânda căldurii și a soarelui asupra frigului, reprezentând un semn al fertilității și al bunăstării.

« Alaiul Drăgaicei» sau« Dansul Drăgaicei »  obicei întâlnit adesea în regiunile Olteniei reprezintă un dans pe care îl joacă un grup de 5 – 10 mândre, dintre care una va fi Drăgaica. Drăgaica aleasă este gătită ca o mireasă și împodobită cu spice de grâu, restul fetelor, deși se îmbracă și ele în alb, își învăluie fața cu un voal, cusut cu sânziene. Îndată ce alaiul va fi gata, fetele cutreieră satul și fac popas la răscruce de drum unde cântă și dansează. Respectarea acestui obicei presupune că sătenii vor avea parte de un an cu roade bune și vor fi feriți de cele rele.

În unele sate se vorbește și de « Spălatul cu rouă» care presupune ca, înainte de zorii zilei, bătrânele să meargă în locuri încă necălcate și să adune, pe o pânză albă, rouă de pe Sânziene. În drum spre casă ele trebuie să facă în așa fel încât să nu le iasă cineva în cale. Roua strânsă va fi stoarsă apoi într-o vas nou, iar cei care se vor spăla cu ea vor avea parte de sănătate și dragoste.

 Sânzienele sau Drăgaica sunt la rândul lor cunoscute ca ziua Amuțirii Cucului. Se povestește, din strămoși, că prevestitorul cuc cântă de la echinocțiul de primăvară, chiar de ziua Bunei Vestiri, până la solstițiul de vară, adică până la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sânzienele sunt cele care provoacă « amuțirea cucului », deoarece se crede că el ar putea prevesti oamenilor cât mai au de trăit, dar numai Dumnezeu cunoaște de fapt cât le este scris oamenilor sa trăiască, conform jurnalul.ro.