Cât de independentă este România la un an și jumătate de la debutul crizei energetice

Spre finele lui 2021, au început să crească prețurile la energie și la gaze naturale, împingând Europa într-o criză energetică. Războiul din Ucraina a pus problema aprovizionării cu energie. Cum s-a descurcat România de atunci și până atunci?

Câștigarea independenței energetice a unei țări într-un interval de timp presupune mai multe acțiuni care fac ca respectivul stat să nu mai depindă de resursele externe, iar dacă acestea sunt cele rusești e cu atât mai bine. Independența energetică nu se câștigă stând cu mâinile la sân ci promovând politici de creștere a producției, de diversificare a surselor de aprovizionare, de promovare a consumului cât mai eficient, de utilizarea unor surse noi energetice etc.

O bună analiză a modului cum România a reușit să depindă din ce în ce mai puțin de sursele energetice de afară se poate face după informațiile prezentate de Institutul Național de Statistică în ce privește principalele resurse de energie primară. Ultimele date privesc resursele din primele patru luni ale acestui. Comparativ cu ianuarie-aprilie 2022, observăm că importurile au scăzut cu 4,3%, singura resursă pe care o importăm serios fiind petrolul.

Conform datelor prezentate în energetică, România a consumat mai puțină energie în primele patru luni, cu (-7,7%). Un consum mai mic presupune un import mai mic, o utilizare mai eficientă a resurselor. Și datele ne arată că importurile de energie s-au diminuat cu 18,6% în timp ce exporturile au fost mai mari cu 116% mai mari iar producția de curent cu un plus în ce privește producția de electricitate.

În privința curentului, România a ieșit pe plus în ultima și jumătate de an, contând mai puțin pe sursele de afară. A curs apă mai multă pe Dunăre iar centralele electrice au ars mai mult țiței și cărbune.

Producție mai mare de gaze, import mai scăzut

Situația României din punctul de vedere al sectorului gazelor naturale este oarecum favorizată, având în vedere faptul că dependența de importurile de gaze naturale este relativ scăzută, deoarece aproximativ 80-85% din consumul intern este asigurat de producția internă de gaze naturale, se arată într-un document semnat de secretarul de stat în Ministerul Energiei, Casian-Pavel Niculescu.

Ca să devii cât mai independent de gazul de afară trebuie să demarezi proiecte de exploatare noi, să crești capacitatea de înmagazinare, să scazi consumul astfel încât să reduci și importul. România a reușit două din trei: să adauge proiecte noi și să reducă consumul.

În data de 28 iunie 2022 a fost demarată oficial producția de gaze naturale din Marea Neagra, în cadrul Proiectul de Dezvoltare Gaze Naturale Midia (MGD) operaționalizat de compania Black Sea Oil & Gas (BSOG). În anul 2022 a fost o producție de 0,5 miliarde de metri cubi de gaze, iar din 2023 producția va fi de aproximativ 1 miliard de metri cubi/an pentru următorii trei ani din cei zece ani de viata estimați pentru zăcămintele Ana ș Doina.

Proiectul MGD este primul proiect nou de dezvoltare a gazelor naturale din platoul continental românesc al Mării Negre din ultimii 30 de ani și singurul proiect în dezvoltare aflat în derulare în prezent. Acesta constă în cinci sonde de producție (o sondă submarină la zăcământul Doina și patru sonde de producție la zăcământul Ana), o platforma de producție monitorizată $i operata de la țărm, amplasată pe Ana și o conductă submarină de 126 km care asigură transportul gazelor până la noua stație de tratare a gazelor. Gazele tratate sunt livrate în Sistemul Național de Transport la stația de măsurare a gazelor aflată în incinta stației de tratare. Drept urmare, producția internă de gaze a crescut cu 6,9% iar importurile s-au diminuat cu 45,6%.

Vom scăpa de gazul rusesc

E clar că importurile de gaz din Federația Rusă au scăzut iar în viitor acestea ar putea să dispară, scăpând România de o corvoadă pe care a suportat-o decenii întregi.

Proiectele finalizate și operaționale cum ar fi punerea în funcțiune pe teritoriul României a Coridorului BRUA faza 1, finalizarea gazoductului care face legătura între Trans Adriatic Pipeline și IGB, gazoductul care leagă Bulgaria de Grecia, construirea și punerea în funcțiune a stației de comprimare de la Csanadpalota pe lnter-conectorul dintre România și Ungaria, finalizarea lucrărilor Inter-conectorului Grecia-Bulgaria, terminalul LNG de la Krk Croația, dar și altele au schimbat peisajul infrastructurii de gaze naturale din Europa de sud-est și creează practic oportunitatea tehnică și economică de a transporta volume de gaze din zona Caspică în regiunea Europei de sud-est și Balcani, pentru o mai bună integrare a acestei regiuni în piața energetică europeană.

România dispune de o infrastructură de transport gaze operațională și viabila care poate contribui la securitatea energetică regională, la implementarea planurilor de dezvoltare a Coridorului Sudic de gaze și la transportul volumelor de gaze azere pe piețele din regiune.

Coridorul Sudic al Gazelor, pe termen mediu, are potențialul de a acoperi nevoile României de surse alternative de gaze, cum ar fi cele din Azerbaidjan.

În acest context, eforturile diplomatice ale Comisiei Europene de a identifica surse suplimentare de gaze sunt foarte importante și sunt complementare eforturilor României în această direcție. Volumele suplimentare de gaze din Azerbaidjan vor necesita modernizări ale rutei de transport prin Coridorul Sudic i investiții suplimentare.

Alături de aceste alternative la gazul rusesc, vor mai apărea producții proprii suplimentare din 2027, atunci când este preconizată începerea producție în perimetrul Neptun Deep de către OMV Petrom și Romgaz.