A fost scoasă la vânzare Casa „Auschnitt” din centrul Galațiului, care a aparținut marelui industriaș

A fost scoasă la vânzare una dintre cele mai elegante case din centrul Galațiului, Casa „Auschnitt”, care i-a aparținut din 1921 lui Max Auschnitt, cel mai important industriaș din perioada interbelică, născut la Galați în 1888.

Casa „Auschnitt”, de pe strada Domnească nr 70 din Galați este una dintre casele legendare ale orașului. La câțiva pași se află „Casa cu orgă”, în care a concertat Franz List, dar și alte case celebre, Casa „Cuza”, Casa „Lambrinidi”, Casa „Geshov”, Casa „Serfiotti”.

Construită în jurul anului 1900, casa i-a aparținut lui Elie Climis, fiul lui Dimitrie Climis, „Băcanul din Dogăriei”, unul dintre cei mai înstăriți comercianți ai Galațiului de început de secol.

În 1921, casa a fost cumpărată de Max Auschnitt, care s-a născut la Galați pe 14 februarie 1888 și al cărui nume îl poartă și astăzi, fiind inclusă în Lista Monumentelor Istorice sub numele de „Casa Auschnitt”.

Construită în stil eclectic cu elemente „Art Nouveau”, clădirea impresionează prin arhitectura sa, de mare valoare artistică, prin coloanele cu toruri și capiteluri compozite, bosajele de pe colțurile clădirii, arcele semicirculare în stil roman, scările de marmură, copertinele și stâlpii din fier forjat, stucaturile din interior, vitraliile și luminatorul din fier forjat bogat decorat.

Casa cu demisol, parter și etaj, are o suprafață construită de 970 mp, iar curtea are o suprafață la fel de generoasă pentru o casă din centrul orașului, de peste 1.500 mp.

În perioada comunistă a fost sediu UTC, iar după 90 era să facă obiectul unui jaf imobiliar al „uteciștilor” lui Iliescu

Max Auschnitt, „Regele de Fier”, cum era supranumit în lumea afacerilor din perioada interbelică, a locuit în casa de pe strada Domnească în perioada în care și-a construit afacerile la Galați. Mai târziu, când nu mai venea prea des la Galați, a închiriat casa Consulatului Italian. Şapte ani mai târziu, în 1928, Auschnit i-a vândut casa negustorului grec Alexandros Kiosseoglou.

În 1951, în baza Decretului 111 referitor la reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, casa a fost confiscată de stat, devenind pe rând sediul mai multor instituții publice.

Aici a funcționat prin anii ’60 Organizaţia Uniunii Tineretului Muncitoresc, apoi a fost o perioadă sediul secţiei de Istorie Modernă şi Contemporană a Muzeului de Istorie din Galați, iar în anii ’80 a redevenit sediul Organizaţiei Județene a Uniunii Tineretului Comunist.

După 1990 clădirea a devenit sediul Fundaţiei Judeţene pentru Tineret din Galați, care a preluat patrominiul imobiliar al UTC Galați, printre care și Casa de Cultură a Tineretului, numită și „Casa Roșie”, o clădire impozantă care a fost distrusă prin speculațiile imobiliare în cascadă ale celor care conduceau Fundația pentru Tineret.

Cam aceeași soartă urma să aibă și Casa „Auschnitt”, care devenise un fel de club de fițe al celor care conduceau Fundația pentru Tineret și care se lăudau că au susținerea consilierului lui Ion Iliescu, Dan Iosif, care participa deseori la petrecerile de la Galați. De altfel, cei de la Fundația pentru Tineret erau numiți în oraș „uteciștii lui Iliescu”.

Însă Casa „Auschnitt” a fost salvată de „uteciștii lui Iliescu” prin faptul că era revendicată de moștenitori, iar în 1991 a fost clasată în lista monumentelor istorice, în categoria Arhitectură, cu codul LMI  GL-II-m-B-03025.

Max Auschnitt, cel mai puternic industriaș român din perioada interbelică

Reușita lui Auschnitt în dezvoltarea afacerilor sale s-a datorat și faptului că s-a format în contextul economic al Galațiului, care cunoștea o puternică dezvoltare. După 1837, când Portul Galați a căpătat Statutul „Porto Franco”, orașul a devenit  al 2-lea centru economic al țării după București, un sfert din bugetul „Vechiului Regat” fiind asigurat din comețul Portului Galați.

Max Auschnitt s-a născut la Galați pe 14 februarie 1888 în familia industriașului evreu Osias Auschnitt. Max a absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale și de Export din Viena, a fost președinte al Asociației generale de Industrie din Banat, vicepreședinte Uniunii Generale a Industriașilor din România și senator al Camerei de Comerț și Industrie din Galați.

Primele afaceri le-a început la Galați, unde a construit în 1912 „Laminorul de Tablă” de pe strada Portului, o societate care a fost una din cele mai importante uzine din România până în urmă cu câțiva ani, când a fost privatizată și ulterior închisă. Anul trecut, proprietarul a vândut o parte din teren unui dezvoltator imobiliar care va construi un centru comercial.

În perioada interbelică, Uzinele Domeniile de Fier din Reșița, administrat de Max Auschnitt, aveau cel mai mare capital social din România, de un miliard de lei, cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulți angajați, de 16.669 angajați în anul 1938 și 22.892 de angajați în 1948. Împreună cu fratele său, Edgar, deținea societatea „Titan-Nădrag-Călan” cu peste 4.900 angajați în 1938. A făcut parte din conducerea a numeroase companii străine din Viena și Monaco, precum și din conducerile unor companii românești, Societatea Română de Telefoane, Banca Chrissoveloni, etc.

Vremuri tulburi pentru Auschnitt. După dizgrația Regelui Carol al 2-lea, venirea comuniștilor la putere

În 1939, Max Auschnitt a căzut în disgrația regelui Carol al 2-lea, cu care era partener de croaziere și partide de poker. La un moment dat, Carol al 2-lea a devenit susținătorul lui Nicolae Malaxa, rivalul lui Max Auschnitt.

Auschnitt a fost arestat, judecat și condamnat la 6 ani închisoare. Întreprinderile sale au fost „românizate” în ultima perioadă a Dictaturii regale și în timpul dictaturii antonesciene. În 1942 a fost eliberat din închisoare. După căderea regimului antonescian procesul său a fost rejudecat și a fost achitat în toamna anului 1944.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Max Auschnitt și-a organizat și în SUA o bază pentru afacerile sale. În condițiile pericolului instalării regimului comunist a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a decedat în 1957. Toate proprietățile sale fuseseră deja confiscate de guvernul comunist în 1948.

După 1990, urmașii lui Max Auschnitt au dat în judecată statul român, cerând despăgubiri pentru confiscarea uzinelor „Titan-Nădrag-Călan”. Procesul pentru acordarea despăgubirilor a început în 2001. În anul 2011 a fost dată sentința finală care le-a dat dreptul moștenitorilor lui Auschnitt să primească despăgubiri de 37 de milioane de dolari în acțiuni ale Fondului Proprietatea, precum și drepturile pentru mai multe imobile.