Tabăra de sculptură de la Măgura se deschide pentru vizitatori. Este cel mai mare muzeu de artă în aer liber din această zonă a Europei
Statuia lui Burebista, înconjurată de păduri, este una dintre capodoperele pe care vizitatorii le pot observa în Tabăra de Sculptură de la Măgura.
”Şi în acest an avem în vedere, începând cu jumătatea lunii iulie, reluarea programului ‘Weekenduri la Măgura’. Este vorba despre un program de valorificare muzeală, dacă vreţi, a lucrărilor de la tabăra de sculptură, în special prin organizarea de evenimente atractive pentru cei mici, dar nu numai, evenimente precum jocuri, tabere de desen, tabere de pictură dedicate tuturor celor care îşi doresc să îşi petreacă câteva ore din weekend în peisajul de la Măgura.
Accesul în tabără este 24/24, mai ales că de anul trecut ea beneficiază şi de iluminat ambiental specific”, a declarat directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache, conform g4media.ro.
Poienile peste care duminică de duminică se înalţă rugăciunile izvorâte de sub bolţile Mănăstirii Ciolanu, care se află în vecinătate, s-au transformat într-un loc al eternităţii, unde coloşii din piatră poartă amprente ale istoriei sculptate cu atât de multă sârguinţă de-a lungul timpului de artişti români.
”Tabăra de sculptură în întregime este o piesă de rezistenţă pentru tot ceea ce înseamnă arta sculpturală din piatră, pentru spaţiul românesc, dar nu numai.
Cele mai cunoscute lucrări sunt ediţiile de jos – ‘Roata’ care este elementul de identitate vizuală a muzeului în aer liber, totodată este vorba de lucrarea ‘Burebista’, care se află la deschiderea ediţiilor din poienile de sus, o lucrare plină de simbolistică ce îl înfăţişează pe Burebista, bust, dar cu mâna dreaptă întinsă pe pământ, împământenirea neamului şi poporului nostru în această zonă.
Ar mai fi suita de lucrări istorice care reprezintă personalităţi din istoria poporului român. Tabăra a însemnat un moment de cotitură în ceea ce înseamnă arta modernă, sculpturală, în piatră”, precizează directorul Muzeului Judeţean Buzău.
Tabăra de la Măgura a luat fiinţă în anul 1970. Blocurile de piatră pe care artiştii urmau să le transforme în sculpturi erau aduse de către cioplitori de la Ciuta.
”Tabăra de la Măgura este de departe cel mai mare muzeu de artă în aer liber din această zonă a Europei, este un muzeu care se întinde pe o suprafaţă totală de 72 de hectare, un muzeu cu o istorie interesantă. În administrarea Muzeului Judeţean Buzău ajunge la începutul anilor 2000 terenul pe care este amplasat şi aparţine Episcopiei Buzăului şi Vrancei prin Mănăstirea Ciolanu. Lucrările sunt în proprietatea Consiliului Judeţean (CJ) Buzău, fiind administrate de CJ prin Muzeul Judeţean Buzău.
Este importantă din mai multe puncte de vedere, prin prisma amplasamentului şi a întinderii. Totodată, atunci când a fost început proiectul în 1970, Tabăra de la Măgura a reprezentat punctul de avangardă în ceea ce înseamnă exprimarea prin sculptură, pentru că şi astăzi găsim în literatura de specialitate din străinătate referinţe asupra faptului că a reprezentat un act de curaj artistic în perioada în care ea a început să funcţioneze”, arată specialistul.
Sute de artişti reprezentativi pentru sculptura românească au împodobit dealul de la Măgura cu lucrări impresionante. Singurul artist care a realizat 16 lucrări este sculptorul Gheorghe Coman.
”Astăzi este un sit închis, care însă atrage zeci de mii de vizitatori pe an. Sunt 256 de lucrări, primele realizate în prima ediţie din 1970. La Măgura au creat ‘la creme de la creme’ a tot ce a însemnat puterea artistică creatoare în piatră a României în anii ’70 – ’80.
Avem Liana Axinte, avem artiştii buzoieni care au lucrat la Măgura, să nu mai vorbim de iniţiatorul taberei, Gheorghe Coman, iar tabăra a reprezentat un punct de plecare pentru alte încercări de tabere de creaţie din ţară, dar nu atât de reuşite. Tabăra de la Măgura reprezintă un reper pentru lumea artistică europeană.
Trebuie spus că avem foarte multe lucrări de natură istorică, îl avem pe Mihai Viteazul, Burebista, pe Mihnea, scene din istoria noastră, pe de altă parte avem şi multă artă futuristă pentru acele vremuri, pentru anii ’70 în România. Noi am iniţiat pentru Măgura începând cu 2018 un plan în patru paşi de remodelare vizuală, care a început în 2018, a continuat în 2019, era prevăzut să se termine în 2021, dar situaţia a fost cum a fost, independent de noi, şi în 2022 a trebuit să recuperăm tot ce nu am făcut, iar astăzi tabăra de la Măgura cred eu că este valorificată din punct de vedere muzeal aşa cum se cuvine.
Tabăra de la Măgura beneficiază de un cod QR pe fiecare lucrare. După ce scanezi, poţi afla informaţii despre artist, despre operă, despre CV-ul artistului, unde mai are artistul lucrări şi istoricul ediţiei din care face parte lucrarea respectivă”, a adăugat Daniel Costache.
Totodată, Muzeul Judeţean Buzău poartă discuţii cu Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, profitând că în vecinătatea taberei se află Mănăstirea Ciolanu, pentru organizarea unui festival de muzică bisericească.