Drama actriței Vivien Leigh, frumoasa din „Pe aripile vântului”. De ce a murit la 53 de ani

Vivien Leigh a rămas în istoria cinematografiei, dar mai ales în memoria cinefililor drept Scarlet O’Hara, eroina tragică a Sudului Americii din „Pe aripile vântului”. Deși a mai avut roluri importante, frumoasa Vivien a rămas celebră pentru rolul din „Gone With the Wind”, unul din cele mai vizionate filme din istorie.

Încăpăţânarea şi rebeliunea împărtăşită cu acest personaj au ajutat-o pe Vivien să obţină rolul principal, după ce citise pe nerăsuflate, din cauza unui accident de schi, cartea lui Margaret Mitchell care revoluţionase SUA în anul 1936. Când a aflat că David O. Selznick caută actriţe pentru a o interpreta pe Scarlet, şi-a căutat agent în SUA pentru a obţine o întrevedere cu legendarul producător care începuse deja filmările.

Atât de hotărâtă era să obţină rolul, care i-a adus primul Oscar, încât a refuzat oferta lui Cecil B. de Mille de a juca în “Union Pacific” şi un contract cu studiourile Paramount pentru patru filme, doar pentru a fi disponibilă, citează historia.ro.

”Pe aripile vântului” a primit 10 Premii Oscar, a fost primul film color și a adus cele mai mari încasări ale tuturor timpurilor: 1.430.476.000 de dolari.

Circa 1 400 de actrițe s-au prezentat la casting pentru a o interpreta pe Scarlett. Dintre acestea doar 400 au fost audiate interpretând anumite scene din film. Vivien Leigh și-a făcut apariția la câteva săptămâni de la începerea filmărilor. Publicul fusese invitat să voteze actrița cea mai potrivită pentru acest rol. Vivian Leigh primise un singur vot.

Frumusețea i-a adus mereu probleme

Actriţa despre care Tenessee Williams spunea, descriidu-i frumuseţea aparte, că este „delicat colorată ca şi o orhidee”, în timp ce alţii o comparau cu o exotică pisică siameză – stârnise o mare admiraţie încă de la primele ei apariţii pe scenă şi în film. 

Leigh s-a simţit adesea limitată datorită frumuseţii sale foarte apreciate, despre care credea că o împiedică să fie luată în serios în cariera sa ca actriţă. Sănătatea ei şubredă s-a dovedit a fi, însă, cel mai mare obstacol.

Ce boli avea Vivien Leigh

Fiind afectată de tulburare bipolară de-a lungul perioadei adulte, Vivien Leigh a câştigat reputaţia unei persoane foarte dificile, acest lucru afectând serios o carieră care avea să cunoască şi perioade de declin. Odată cu înaintarea în vârstă, actriţa a fost slăbită de reveniri frecvente ale tuberculozei, boală diagnosticată pentru prima oară la mijlocul anilor ’40.

Pe 8 iulie 1967, după disperate încercări de a-şi face viaţa normală, actriţa se stinge din viaţă, La Londra, la 53 de ani, în urma tuberculozei avansate.

La funeralii, timp de un minut, luminile rampelor tuturor teatrelor din Londra s-au stins în semn de reculegere. Trupul ei a fost incinerat şi cenuşa răspândită deasupra unui iaz de pe domeniul actriţei din East Sussex.

Povestea de dragoste cu Laurence Oliver

„Ăsta-i bărbatul cu care o să mă căsătoresc!”, îi spune Vivien Leigh unei prietene. Se aflau la un teatru din Londra, iar pe scenă juca Laurence Oliver, în spectacolul cu piesa “Romeo şi Julieta” de W. Shakespeare. „Nu fi stupidă, doar sunteţi amândoi căsătoriţi” îi răspunde amica. „Nu are importanţă, tot o să mă mărit cu el. Ai să vezi tu!” o contrazice Vivien. 

Vivien a simulat o întâlnire din întâmplare la acelaşi hotel din Capri unde actorul îşi petrecea câteva zile alături de soţia lui. A început o lungă şi furtunoasă poveste de dragoste, presărată cu infidelităţi de ambele părţi, care s-a terminat la puţin timp după ce Laurence Olivier i-a dăruit actriţei, la împlinirea a 45 de ani, un Rolls Royce albastru.

Liegh şi Olivier s-au căsătorit la 21 august 1940 la Santa Barbara, lângă Hollywood, în secret. Martori le-au fost doar Katharine Hepburn şi Ronald Colman.

În 1958, considerând mariajul său încheiat, Leigh a început o relaţie cu actorul John Merivale, care ştia despre condiţia medicală în care se afla aceasta şi l-a asigurat pe Olivier că va avea grijă de ea.

În cartea sa de memorii, Laurence Olivier îşi aminteşte de impresia profundă pe care i-a lăsat-o Vivien Leigh atunci când a văzut-o jucând spectacolul cu piesa “Masca virtuţii”, la Teatrul Ambasador, din Anglia.

“În afara privirii ei, care era pur şi simplu magică, Vivien poseda o seninătate, un echilibru perfect. Gâtul ei părea prea fragil pentru a-i susţine capul. Avea un aer surprins şi ceva din orgoliul unui jongleur ce poate realiza aproape în glumă o strălucită performanţă. Ea mai avea şi altceva: forţa de atracţie a unuia din cele mai tulburătoare temperamente pe care le-am întâlnit în viaţa mea. Acea ciudată, înduioşătoare scânteie de demnitate pare să fi fost acel ceva în stare să subjuge pătimaşa legiune a admiratorilor ei fanatici”.