„Azilurile groazei”, un altfel de „Colectiv” cu interese financiare imense, de care suntem toţi vinovaţi

Ororile scoase la suprafaţã abia acum din azilele de bãtrâni de la Voluntari şi transformarea acestora în arme cu razã lungã de acţiune îndreptate doar împotriva unor politicieni aduce de la o poştã a rãzboi politic în care drama unor români lipsiţi de ajutor este exploatatã strict în scop electoral, dar şi economic, de politrucii care populeazã scena politicã.

Scandalul „Azilelelor groazei” este tras la indigo cu cel pus în scenã dupã tragedia de la Colectiv, în urma cãruia au murit  64 de oameni şi alţi 146 au fost spitalizaţi. Atunci, aceeaşi politruci care acum se dau de ceasul morţii de „grija” bãtrãnilor uitaţi din azilele groazei, au aruncat toatã vina pe umerii primarului Piedone¸ singurul politician care a plãtit cu preţul libertãţii nota de platã a unei tragedii pe care alţii ar fi trebuit sã o achite. Dar pentru cine a contat cã un nevinovat a stat închis? A contat vreun moment pentru mãcar un poitician care a fost adevãrul gol-golţ privind cauzele care a generat tragedia de la Colectiv? Nu!

Politrucii care-l înfierau cu mânie proletarã pe Piedone au mişcat vreun fir de pãr pentru ca un asemenea eveniment tragic sã nu se mai repete? Nu! 

A mai aprins o lumânare în amintirea tinerilor dispãruţi la Colectiv vreunul dintre politrucii care în zilele acelei nenorociri apãreau non-stop pe sticlã şi „îşi rupeau hainele de pe ei” din pricina nenorocirii care a condus la moartea prematurã a zeci de tineri? Nu!

Ceea ce a contat pentru politrucii care au îndreptat toate armele împotriva unui singur om, lipsindu-l de prezumpţia de nevinovãţie, au fost doar jocurile politice de culise care le-au permis sã ajungã sau sã se menţinã la putere.

Adevãrul nu a contat decât pentru nãtângi, de aceea nu a fost aflat nici pânã acum…

La fel se întâmplã şi acum în scandalul „azilele groazei”!

Aceleaşi voci stridente ale unor politruci, în frunte cu statuia cerșetoare din Oslo şi şeful sãu de partid, susţinuţi frenetic de tot soiul de neica-nimeni care populeazã scena politicã aratã cu degetul spre aşa-zişi vinovaţi, camarazi de-ai lor din politicã. Ca şi cum doar câţiva indivizi ar fi unicii vinovaţi de suferinţa a zeci de bãtrâni neajutoraţi uitaţi în azilele groazei.

Obişnuit sã dicteze deznodãmântul oricãrui scandal care-i foloseşte pentru imagine, cel care conduce destinele României, garantul Constituţiei, nu s-a putut abţine şi, dovedind cã ceva este putred la mijloc, a repetat gafa de la Colectiv („Au trebuit sã moarã oameni!”), având şi în acest nou episod tragic o remarcã oarecum similarã, menitã la a sugera Justiţiei cine sunt vinovaţii („Vinovaţi sunt toţi cei care au ştiut şi nu au făcut nimic, nu au sesizat, nu au intervenit”). Numai cã de aceasta datã, probabil mult prea încãrcat emoţional cu soarta Ucrainei, subconştientul Preşedintelui a clacat, recunoscând practic cã el este principalul vinovat de atrocitãţile petrecute în azilurile groazei din statulul eşuat pe care îl conduce.

Pãi nu Preşedintele este cel obligat sã vegheze la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, dar şi cel care trebuie sã verifice dacã dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică sau la ocrotirea sãnãtãţii fiecãrui român?

Nu el, Preşedintele, este cel conform Constituţiei trebuie sã acţioneze în cazul în care un singur cetãţean român este supus torturii, sau unui tratament inuman ori degradant?

Ba da! Şi sã nu-l aud pe vreunul cã Preşedintele nu ştia ce se întîmpla în cãminele din Voluntari, în contextul în care presa vuia de vreo doi ani despre ororile petrecute acolo!

Desigur, Preşedintele nu este singurul vinovat. La fel de vinovaţi sunt şi eunucii care populeazã Parlamentul, pentru cã ei sunt cei care gireazã, prin vot, funcţionarea Guvernului şi a instituţiilor publice, şi totodatã cei care croiesc legi ce se dovedesc deseori mai înguste decât mintea lor.

Vinovat este şi Guvernul (de ieri şi de azi) pentru cã a permis ca instituţii vitale pentru funcţionarea statului sã fie populate cu firfizoni agramaţi şi mult prea hulpavi.

Desigur, şi primarul şi consilierii locali din unitatea teritorial administrativã unde s-au petrecut ororile care au îngrozit o ţarã întreagã sunt deopotrivã vinovaţi, pentru cã nu mã poate convinge nimeni cã habar n-aveau de ce se întâmplã în spatele gardurilor din satul lor.

Deopotrivã vinovat este şi Avocatul Poporului, care, deşi ştia de drama a zeci de bãtrâni chinuiţi şi neajutoraţi a preferat sã se îngroape în mormane de hârtii rezultate din comunicãri instituţionale, doar pentru a nu deranja niscaiva interese economice sau politice.

Pe acelaşi palier al vinovãţiei se situeazã şi SRI, instituţie care – conform descrierii de pe propriul site – „culege informații despre activităţile care intră în contradicţie cu valorile Constituţiei, evaluează riscurile care decurg din aceste activităţi şi întreprinde măsurile necesare pentru ca acestea să nu devină realitate”. Cum unul dintre riscurile importante pentru securitatea naţională este reprezentat de afectarea gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale consfinţite prin Constituţie (egalitatea în drepturi, dreptul la ocrotirea sănătăţii, educaţie și protecţie socială), mã întreb ce a fãcut SRI în contextul în opinia publicã aflase de vreo doi ani despre ororile petrecute la cãminele din Voluntari? Dacã nu a informat e foarte grav! Dacã în schimb a informat, de ce nu ne spune când şi pe cine?

Nu în ultimul rând, principalii vinovaţi de drama bãtrânilor din azilele groazei, oriunde s-ar afla ele, suntem fiecare dintre noi.  În primul rând pentru cã prin votul nostru am girat de mai bine de un sfert de secol ca aceeaşi politruci incapabili sã ne conducã destinele. Apoi pentru cã am acceptat sã ne renegăm originile şi credinţa şi sã ne abandonãm valorile familiei tradiţionale şi sã uitãm de respectul pentru strãbuni şi pãrinţi, icoanele sufletelor noastre.

Aşa cã în scandalul „Azilele groazei” zic ca înainte sã aruncãm cu piatra în direcţia doritã de politrucii care ne conduc, ar fi mai înţelept sã cugetãm şi sã avem înţelepciunea de a înţelege cã aceastã tragedie scoasã la ivealã abia acum ascunde în spate un rãzboi politic cu o mizã economicã imensã, în contextul în care toate cãminele de stat vor fi în curând desfiinţate la cererea Uniunii Europene. Înţelegeţi deci cã serviciile sociale destinate bãtrânilor, bolnavilor de orice fel sau copiilor trebuie de pe acum direcţionate de cãtre anumiţi operatori economici privaţi, aleşi pe sprânceanã dupã culoare politicã şi … parandãrãt.  

Practic, miza realã acestui nou scandal la care asistãm zi de zi sunt foarte mulţi bani, nicidecum de grija faţã de nãpãstuiţii României. Iar, ca în orice rãzboi, trebuie sã existe şi victime! Ghinionul este cã dupã tranşarea acestui conflict victimele politice vor fi puţine, pe când cele din rândul românilor de rând vor fi mult mai mari dacã nu se trezesc la timp.