Lovitură de stat sau revoluție? Care este diferența

Se împlinesc 31 de ani de la Revoluția Română din 1989, iar în această perioadă marcăm cu nostalgie zilele de proteste, de lupte de stradă și demonstrații care au avut loc în țară înainte de schimbarea regimului comunist.  

Întrebarea pe care opinia publică a ridicat-o de multe ori după evenimente violente din decembrie 1989 a fost dacă a fost o lovitură de stat sau o Revoluție.

Pentru asta în primul ar trebui să definim termenii de „revoluție” și „lovitură de stat”.

Ce este revoluția?

Tradus din latină, „revolutio” înseamnă „schimbare de sens”. Revoluția este în fapt o schimbare politică semnificativă ce presupune, spre exemplu, schimbarea unui regim. În România spre exemplu, Revoluția din 1989  a presupus răsturnarea dictaturii comuniste și trecerea la democrație.

Ce este lovitura de stat?

Lovitura de stat presupune o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat. Răsturnarea este făcută de regulă de o minoritate formată de regulă din ofițeri militari sau comandanți. Lovitura de stat se face cu forța, în mod neașteptat.

Practic printr-o lovitură de stat se urmărește ca o anumită persoană cu o funcție influentă într-un stat să fie schimbată cu forța din funcția pe care o ocupă. Lovitura de stat nu presupune însă și schimbarea unui regim politic.

Acesta este o formă de revoluție, însă diferența dintre lovitură de stat și revoluție este aceea că prin lovitura de stat nu are loc o schimbare bruscă, radicală și fundamentală a unei societăți.

1989 – revoluție sau lovitură de stat?

Numim evenimentele din 1989 „Revoluția din decembrie” în mod oficial. Și nu greșim, dată fiind revolta populară care a trecut peste orice teamă și să răstoarne un întreg sistem politic. Partidul Comunist a dispărut atunci de pe scena politică a României, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost împușcați în urma unui simulacru de proces, s-a format un nou sistem politic și social. De asemenea, majoritatea celor aflați în primul nivel al politicii de stat au dispărut.

Dar nu toți. Cei aflați în umbră sau erau mai puțin cunoscuți publicului, au putut ieși la lumină, să se declare anti-comuniști și să ocupe poziții și funcții importante în noul sistem.

Pe de o parte era normal să păstrezi oameni care cunoșteau instituțiile, pe de altă parte ar fi trebuit îndepărtați toți demnitarii comuniști. Din păcate, noii oameni politici bine intenționați au fost ușor dați deoparte, iar pe noi ca țară ne-a costat fix un deceniu ca să dăm startul schimbării către o economie reală de piață. Iar metehnele celor puși pe căpătuială nu a dispărut, încă suferim din cauza unei clase politice nemodernizate, care perpetuează obiceiurile PCR (pile, cunoștințe, relații).

Ori, din acest moment putem vorbi despre lovitura de stat.

Lovitura de stat plănuită de cei din eșalonul doi din comunism, cu acceptul și participarea serviciilor secrete și de informații (inclusiv acceptul celor străine), urma să îl înlăture pe Ceaușescu și pe cei apropiați. După care să iasă „la lumină” adevărații comuniști, cei care nu ar fi „întinat niciodată nobilele idealuri ale comunismului”, așa cum s-a scăpat Iliescu la un discurs prin ianuarie 1990.

Puterea ar fi rămas la ei, sistemul ar fi rămas pe poziție, economia s-ar fi deschis. Celelalte state comuniste din regiune trecuseră deja prin revoluții de catifea, URSS era pe cale să se destrame și aflată în plină schimbare (perestroika lui Gorbaciov), mai rămăsesem noi ca ultimă redută dur-comunistă în zonă.

Deși lovitura de stat a fost deturnată de revoluție (manifestațiile au fost amplificate la maximum ulterior, fiind anunțați zeci de mii de morți, cu apeluri către oameni să iasă în stradă etc.), cei din eșalonul doi al puterii comuniste au ajuns la putere și în democrația „originală” din anii 90.

Au reușit inclusiv blocarea Punctului 8 de la Timișoara, care ar fi îndepărtat prin lege foștii demnitari comuniști. La fel au înăbușit și Piața Universității, locul în care oamenii au văzut pentru prima oară cum Ion Iliescu a negociat cu rușii dacă să ne trimită câteva tancuri ca „ajutor” împotriva „teroriștilor”.

Din acest punct de vedere, se poate spune că a fost o lovitură de stat. De altfel, discuția este foarte lungă, imposibil de expus în câteva cuvinte.

Ce nu putem face niciodată și nici să uităm este sacrificiul celor care și-au pierdut viața în acele zile, a tuturor celor care au luptat pentru o libertate în care credeau cu adevărat. Pentru ei și pentru toți cei care au ieșit în stradă a fost o revoluție, nu o lovitură de stat.

Citește și:

Ce s-a întâmplat pe 16 decembrie 1989. Începe Revoluția la Timișoara, după arestarea lui Laszlo Tokes

Ion Iliescu face DEZVĂLUIREA zilei. Adevărul despre Revoluția din 1989

Dosarul Revoluției la Parchetul militar: Mai multe probe au fost eliminate