Sportivii români sunt condamnați la sărăcie! Deseori părăsesc sportul pentru a se angaja în supermarketuri

Indemnizațiile și salariile sportivilor din România sunt sub limita sărăciei. Tot mai mulți sportivi aleg să-și părăsească vocațiile din lipsa banilor. Poveștile sportivilor săraci care au reușit performanțe s-au năruit peste noapte.

Dorim să prezentăm trei cazuri concrete, însă fără a le divulga identitatea, deoarece nu avem acordul sportivilor de a le publica numele, ci doar povestea.

A trăit și a luptat ani de zile pentru un singur club de handbal din Buzău, a urmat și liceul sportiv, însă, la 23 de ani, a văzut cu adevărat că vocația sa și talentul său nu-i pot aduce un trai decent de existență. Sportivul era titular meci de meci, însă salariu era unul mizer, de 1.200 de lei. Cu toate acestea, handbalistul a renunțat cu greu la vocația sa și a ales să se angajeze într-un supermarket, acolo unde câștigă mult mai bine față de ce îi putea oferi echipa de handbal din localitate.

Un alt caz mi-a fost povestit de un voleibalist, care practică acest sport de performanță din plăcere, fiindcă banii din salariu(600 de lei), nu-i ajung nici să plătească drumul până în localitatea unde clubul sportiv își desfășoară activitate.

Visează să reprezinte România la Jocurile Olimpice, dar indemnizația sa nu depășește 1.500 de lei lunar. Este poveste unei atlete ne-a făcut să ne simțim mândri în momentul în care, prin munca ei enormă, a reușit să facă o mulțime de oameni, de pe întreg mapamondul, să se ridice la intonarea IMNULUI NOSTRU NAȚIONAL.

Sportivii români nu ne mai pot reprezenta la concursurile internaționale

Problema cea mai gravă este că în ultimii ani, foarte puține persoane au mai putut să reprezinte România la concursurile internaționale, în contextul în care s-a investit din ce în ce mai puțin în sport, iar performanță nu se poate face cu salariul minim pe economie sau cu indemnizații jalnice.

Poveștile precum cele a fotbalistului Bănel Nicoliță sau a pugilistei Stela Duță, care s-au ridicat fără nicio susținere financiară și au reușit să devină sportivi de performanță s-au năruit rapid. Părinții tinerilor care practică astăzi un sport, sunt nevoiți să scoată milioane bune din buzunar și mii de euro pentru deplasări și cantonamente.

Avem sportivi, nu avem bani

Este evident că tinerii fără posibilități materiale sau proveniți dintr-un centru de plasament sunt mult mai bătăioși și pun mai mult umărul la sportul pe care îl practică, însă ce pot face mai mult acești sportivi fără o susținere din partea Ministerului Sportului? Cum se pot întreține de pe o zi pe altă și cum își pot achiziționa echipamentele necesare? De costul transportului și mâncare, nu mai vorbim…