Un templu evreiesc vechi de peste 100 de ani, gata să se prăbuşească
Unicul lăcaș de cult evreiesc din orașul Buzău, edificat în intervalul 1907-1910, grav afectat de cutremurul din 1977, se găsește acum într-o condiție aproape de colaps, suferind degradări accentuate cu fiecare zi ce trece.
La mijlocul secolului XIX, comunitatea evreiască a solicitat un spaţiu pentru construirea unei sinagogi, fiind achiziţionat ulterior un teren pe strada Dobrogei nr.27, actuala stradă Alexandru Marghiloman din municipiul Buzău.
Templul a fost ridicat în spatele Şcolii Evreieşti, în prezent sediu al Direcţiei de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Buzău.
Comunitatea evreilor buzoieni, atestată documentar încă din secolul al XVI-lea, este astăzi aproape inexistentă. Din acest motiv, puținii membri ai comunității, unii pe bună dreptate revoltați de soarta clădirii, nu pot face prea multe pentru salvarea edificiului.
Atât autoritățile locale cât și proprietarii de drept își pasează reciproc problema, deși soluții ar putea exista: reconversie și reabilitare prin sponsorizări publice sau private, fonduri europene sau ale altor asociații evreiești internaționale, după cum spun puținii membri rămași în comunitate.
Potrivit conducerii Obştii evreieşti, care mai numără la Buzău în jur de 50 de persoane, în templu nu se mai desfăşoară activităţi de cult, având în vedere riscul ridicat de prăbuşire a arcadelor.
„Templul evreiesc din Buzău este singurul care a mai rămas în picioare. Ca arhitectură, este un templu oriental. Este nefuncţional în momentul de faţă din cauza cutremurului din 1977 şi celor ulterioare, care l-au degradat destul de mult. Noi am luat măsura reparării acoperişului în vederea hotărârilor ce vor fi luate ulterior. Situaţia actuală este următoarea: templul este pe picioare, fundaţia este încă bună, aşa cum a fost făcută înainte de 1910, când templul a fost terminat. Templul este în stare de precolaps. Există crăpături profunde în structură, în pereţi, mai ales în zona arcadelor”, a declarat, pentru Agerpres, responsabilul Obştii evreilor din Buzău, Max Weiner.
Potrivit acestuia, comunitatea evreilor de acum 100 de ani a terminat acest templu în 1910. A funcţionat până în 1977, când a fost deteriorat major.
„Activitatea de cult ne-o desfăşurăm, în momentul de faţă, în aceeaşi curte, într-o clădire reabilitată, mult mai mică. Acest templu din Buzău a fost vandalizat de nişte indivizi, care au furat un candelabru mare din bronz și l-au valorificat la fier vechi. Mobilierul nu mai există, a fost înstrăinat, nu ştiu de cine… Nu intrăm în templu pentru diverse activităţi, pentru că riscăm”, a explicat Max Weiner.
Obştea evreiască din Buzău, parte a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, consideră că templul ar putea face obiectul unor investiţii, în situaţia în care s-ar găsi şi sumele necesare pentru demararea unor lucrări de consolidare.
„De mai multe ori am luat legătura cu Federaţia, care a transmis că deocamdată nu poate accesa fonduri. Într-adevăr, este o clădire monumentală, care ar merita o refacere. Sigur că am vrea să refacem acest templu, fie ca şi muzeu. Acustica este foarte bună şi ar putea primi o filarmonică, aşa cum Filarmonica din Timişoara dă spectacole într-una dintre sinagogi”, a precizat Max Weiner.
Primarul Buzăului, Constantin Toma, a afirmat că urmează să discute cu reprezentanţii comunităţii evreieşti despre conservarea clădirii şi că aceasta ar putea fi transformată într-un muzeu.
„Vom lua legătura cu comunitatea evreiască din cadrul Obştii Buzău şi, probabil, dacă va accepta, realizăm un obiectiv după modelul dezvoltat la Oradea, unde o sinagogă similară a fost pusă în valoare şi s-a transformat într-un muzeu”, a precizat, pentru Agerpres, primarul municipiului Buzău, Constantin Toma.
De asemenea, Cimitirul Israelit din municipiul Buzău, cu capela în incinta sa, contemporan cu Templul evreiesc, împărtăşeşte aceeaşi soartă. Situat la ieşirea din oraş, în proximitatea Zonei Industriale, cimitirul se află într-o avansată stare de degradare, fiind profanat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, vandalizat şi dat uitării în ultimii ani. În ciuda unor lucrări sumare de întreţinere realizate de-a lungul timpului de comunitatea evreiască, obiectivul funerar a rămas în paragină, necesitând, la rândul său, lucrări de întreţinere costisitoare.