Șeful ISCIR, Emanuel Oproiu, și-a luat concediu medical după tragedia de la Crevedia

O adevărată bombă informațională a fost detonată astăzi, în timp ce Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat(ISCIR) se confruntă cu o controversă majoră legată de tragedia recentă din Crevedia.

Șeful ISCIR, Emanuel Oproiu, a intrat în concediu medical pentru COVID-19 într-o mișcare surprinzătoare ce pare a fi legată de încercarea de a-și menține poziția în contextul criticilor cu privire la performanța instituției, conform unei surse apropiate.

Angajații ISCIR au sesizat problemele Ministerului Economiei, iar tragediile au devenit realitate

Surse apropiate ISCIR au dezvăluit că cu o săptămână înainte de exploziile devastatoare de la Crevedia, instituția a depus o adresă la registratura Ministerului Economiei.

Documentul semnat de toți angajații ISCIR atrage atenția asupra subdimensionării personalului și remunerațiilor necorespunzătoare, avertizând că această stare de fapt poate duce la tragedii. Tragediile au devenit realitate în cazul Crevedia, iar dezvăluirea acestei adrese a ridicat întrebări serioase cu privire la responsabilitatea Ministerului Economiei în ceea ce privește neglijarea avertismentelor prealabile.

Autoritățile au încercat să scape de colapsul scandalului sugerând că exploziile de la Crevedia au fost rezultatul erorilor umane. Totuși, informații surprinzătoare arată că amestecarea imprudentă de gaze inflamabile în cisternele de transport a fost cauzată de practici periculoase. În lipsa unor dispozitive de siguranță adecvate, amestecarea gazelor fără precauții a condus la o explozie devastatoare, soldată cu pierderi de vieți și distrugeri masive.

De asemenea, investigațiile sugerează o posibilă implicare fiscală în aceste activități. Sursele noastre afirmă că astfel de amestecuri erau frecvent efectuate în timpul serii, după ora 18:00, evitând astfel vigilența autorităților fiscale.

Consecințele acestor dezvăluiri sunt imprevizibile, cu cereri pentru o reevaluare serioasă a modului în care ISCIR își desfășoară activitățile. O presiune publică semnificativă se acumulează în contextul în care dezvăluirile continuă să aducă la lumină detalii tulburătoare despre explozia de la Crevedia.

Nume-cheie în conducerea ISCIR ridică semne de întrebare în cazul exploziei de la Crevedia

În contextul dezvăluirilor privind incidentul tragic de la Crevedia, atenția publicului a fost recent îndreptată către conducerea Institutului de Siguranță a Construcțiilor și Instalațiilor de Ridicat (ISCIR). Informații surprinzătoare au scos la iveală că șeful ISCIR, Ionel Emanuel Oproiu, are o legătură politico-administrativă complexă și mai puțin legată de expertiza specifică domeniului în care activează.

Oproiu, cunoscut pentru trecutul său politic și administrativ, a fost numit în funcția de șef al ISCIR în anul 2020, potrivit CV-ului său. Surprinzător este faptul că acesta nu are nicio competență evidentă în domeniul siguranței și controlului instalațiilor industriale, fiind absolvent de Economie la Craiova. Acest lucru ridică întrebări serioase cu privire la calificarea sa pentru poziția cheie din ISCIR, instituția responsabilă pentru eliberarea autorizațiilor pentru instalațiile GPL.

Din informațiile obținute, s-a aflat că Ionel Emanuel Oproiu a ocupat anterior funcția de subprefect în Olt și a lucrat la cabinetul lui Popescu Tăriceanu. În 2019, a devenit managerul orașului Scornicești, iar din 2020 a fost numit în fruntea ISCIR. Prin trecutul său în politică și administrație, Oproiu pare să fi acumulat experiență în contexte diferite, însă expertiza sa în domeniul securității industriale și a controlului instalațiilor de acest gen este pusă sub semnul întrebării.

Surse oficiale menționează că ISCIR ar fi trebuit să acorde avizul de funcționare pentru stațiile GPL, inclusiv pentru cea de la Crevedia care a suferit explozia devastatoare. În ciuda acestui fapt, este neclar cine sau ce anume a dus la omisiunea aparentă în verificarea și acordarea autorizațiilor. Într-o declarație recentă, Raed Arafat a subliniat această lipsă de claritate și a adăugat că pompierii nu aveau competența de a verifica funcționarea stației.

Întregul scandal ridică întrebări despre procesul de numire a conducerii ISCIR și criteriile utilizate în această privință. Cu atât mai mult cu cât Oproiu ocupă poziția de conducere într-o instituție crucială pentru siguranța industrială, deși nu are expertiza necesară în domeniu. Reacția publică și presiunea în creștere pentru o investigație amănunțită aduc în prim-plan necesitatea transparenței și a unei conduceri calificate în astfel de instituții de control vital pentru siguranța publică.

Ioana Timofte, nepoata fostului șef SRI, lider de grup infracțional: 15.000 de EURO sunt bani de semințe!

Genţi, pungi şi saci cu bani presupus delapidaţi apar în înregistrările ambientale făcute de procurorii DIICOT în birourile directorilor de la ISCIR din subordinea Ministerului Energiei, se arată în ordonanţa DIICOT de începere a urmăririi penale.

Procurorii DIICOT acuză faptul că, în ultimii 3 ani, un grup infracţional organizat condus de directoarea generală a companiei, Ioana Timofte, ar fi făcut achiziţii fictive de produse consumabile, cum ar fi articole de curăţenie, birotică şi papetărie sau materiale de construcţii, cu scopul de a delapida instituţia.

Reţeta – potrivit procurorilor DIICOT – era simplă: directorii companiei ar fi fost atenţi astfel încât „să se încadreze în plafonul legal pentru achiziții directe” ca să nu fie nevoie să facă licitaţii, cumpărau doar consumabile şi numai de la firme ale membrilor grupului infracţional organizat, făceau plăţile, însă produsele nu erau livrate, iar banii astfel delapidaţi se împărţeau între ei. Aşa ar fi produs un prejudiciu de aproape 2 milioane de euro.

Procurorii au montat camere de supraveghere în birourile directorilor de la Compania pentru Controlul Cazanelor şi au constatat că manipulau genţi şi saci cu bani delapidaţi.

„La data de 03.05.2023, ora 09:59:45 numita IVAN VASILICA (directoarea comercială – n.r.) ajunge la birou având în mână un sac de culoare neagră pe care îl pune pe birou. Răspunde la un salut al unui coleg de serviciu spunând: „Hello, hello!”, după care aceasta se îndreaptă către ușa biroului pentru a o încuia lăsând cheile în butucul ușii.

După ce încuie ușa biroului aceasta își pune geanta pe un obiect de mobilier de culoare neagră aflat în dreapta biroului. În continuare, numita IVAN VASILICA se îndreaptă în stânga biroului, după care se întoarce la birou și ia sacul de culoare neagră. Din sac, scoate mai întâi un teanc cu bani, după care scoate o pungă de cadou de culoare neagră în care sunt mai multe sume de bani pe care le ia și le pune pe birou. Tot în sacul de culoare neagră se află și o pungă de cadou de culoare albă și roșie de dimensiuni mai mici din care scoate alte teancuri cu bani și pune cele două pungi de cadou pe sacul de culoare neagră, banii fiind organizați în dreapta acestora.

Numita IVAN VASILICA se așază pe scaunul din birou și începe să organizeze toate teancurile de bani în funcție de valoarea acestora efectuând și o numărătoare a acestora în șoaptă, ultimul număr pronunțat fiind „12”. 

La ora 10:01:16 se aude o bătaie la ușa biroului numitei IVAN VASILICA, iar aceasta se oprește din orice activitate pentru a nu mai face niciun zgomot. În continuare, aceasta mută punga de cadou de culoare neagră în dreapta biroului și dă drumul la televizorul din birou.

Începând cu ora 10:01:43 și până la ora 10:11:00 numita IVAN VASILICA numără fiecare teanc cu bani de pe birou (la o numărătoare paralelă a organelor de cercetare penală s-a stabilit că fiecare teanc cu bani era alcătuit din aproximativ 100 de bancnote), punând pe fiecare în parte după terminarea numărătorii lângă punga de culoare albă și roșie, cu excepția a două dintre ele, grupându-le astfel în funcție de valoare bancnotelor.

Începând cu ora 10:11:00 aceasta se ridică de pe scaun și se îndreaptă către geanta aflată pe suportul de culoare neagră din dreapta biroului și scoate din un alt teanc cu bani pe care îl numără stând în picioare.

După ce termină de numărat aceasta pune banii înapoi în geantă și ia o altă sumă de bani pe care o numără și pe aceasta. La finalul numărătorii, de la baza teancurilor cu bani așezate lângă punga de cadou de culoare roșie ia un teanc cu bani pe care pe care îl pune lângă cele două teancuri sus-menționate așezate separat, punând pe cel ce tocmai l-a numărat peste toate celelalte. În continuare începe să numere și să aleagă mai multe bancnote din acele două teancuri, iar la ora 10:14:05 aceasta ia din geantă un portofel ce pare a fi de culoare roșie și pune mai multe sume de bani în acesta (a se vedea FOTO 5).

În continuare, numita IVAN VASILICA își pune portofelul înapoi geantă, după care ia o sumă de bani de pe masă și o pune și pe aceasta tot în geantă.La ora 10:14:39, IVAN VASILICA ia toate teancurile cu bani de pe masă și le pune în punga de cadou de culoare neagră (a se vedea FOTO 6). Punga de cadou de culoare albă și roșie o pune sub birou, iar sacul de culoare neagră îl pune în geantă. După aceea se îndreaptă către fișetul metalic aflat în stânga biroului și deschide ușile fișetului și ușa compartimentului de sus, se întoarce la birou pentru a lua punga de cadou de culoare neagră în care se află toate sumele de bani și o pune în compartimentul de sus închizând ușa acestuia și ușile fișetului. Ușa compartimentului o încuie și pune cheia pe fișet.

La ora 10:16:20, numita IVAN VASILICA se îndreaptă către ușa biroului pentru a o descuia și iese din birou închizând ușa”, arată procurorii DIICOT în ordonanţa de începere a urmăririi penale consultate de G4media.ro.

Directoarea Ioana Timofte şi-ar fi mobilat un apartament cu 100.000 de euro, bani delapidaţi de la instituţie

„Faptul că parte din aceste sume de bani erau însușite de suspecta Timofte Ioana – director general al CNCIR SA rezultă din conținutul convorbirilor interceptate în cauză, purtate între Ștefan Bogdan Ciprian (director administrativ, fost director comercial – n.r.) și Ivan Vasilica (director comercial – n.r.) cu privire la identificarea unei soluții de a achiziționa din acești bani mobilier în valoare de 70.000 – 100.000 de euro pentru un apartament deținut de Timofte Ioana.

Astfel, la data de 24.04.2023, ora 09:02:41, în biroul numitei IVAN VASILICA intră numitul ȘTEFAN BOGDAN CIPRIAN cu care poartă următorul dialog:

ȘTEFAN BOGDAN: Bună, fată!

IVAN VASILICA: Bine te-am găsit!

ȘTEFAN BOGDAN: Ce faci, fată?

IVAN VASILICA: Bine ai revenit!

ȘTEFAN BOGDAN: Bine.

IVAN VASILICA: Foarte bine! Tu ce faci?

ȘTEFAN BOGDAN: Bine. Na…

IVAN VASILICA: Toate bune p-aici?…pe la noi?

ȘTEFAN BOGDAN: Da. M-a chemat șefa de două ori săptămâna trecută…

IVAN VASILICA: De bine sau de rău?

ȘTEFAN BOGDAN: Am prăduit tot. Suntem pe zero!

IVAN VASILICA: A… mâine rezolvăm!

ȘTEFAN BOGDAN: Da? Mâine?

IVAN VASILICA: Ai nevoie de azi? Că mâine am stabilit că…

ȘTEFAN BOGDAN: Mâine, mâine.

IVAN VASILICA: Mâine.

ȘTEFAN BOGDAN: Păi am…

IVAN VASILICA: E totul rezolvat!

ȘTEFAN BOGDAN: …am oferta pentru mobilier.

IVAN VASILICA: A, să luăm mobilier că se închide mobilierul?! Da se închide sau e vrăjeală?

ȘTEFAN BOGDAN: Ce?

IVAN VASILICA: Cu astea, cu cumpăratul de mobilier?

ȘTEFAN BOGDAN: Păi se închide…la banii ăștia cred și eu…vreo 70.000 de euro!

IVAN VASILICA: Aaa mobilierul ei de acasă? Eu mă gândeam că ne interzice ăștia să cumpărăm mobilier aicia la noi.

ȘTEFAN BOGDAN: Dă-i mă în mă-sa! Ce treabă am eu cu ei!

IVAN VASILICA: 70.000 de euro mobilierul? Uaaau!

ȘTEFAN BOGDAN: Râde…și-o să dăm un avans…

IVAN VASILICA: De unde facem rost?

ȘTEFAN BOGDAN: Nu știu fată că mi-a căzut fața…

IVAN VASILICA: Că știi ceva? Nu e dă…facem da…de unde dăm?

ȘTEFAN BOGDAN: Da…pe timp să vedem. O să dăm avans deocamdată…

IVAN VASILICA: (neinteligibil) de banii ăștia…ce să luăm? Tre’ să mai bagi pe undeva să mai bagi niște combinații!

ȘTEFAN BOGDAN: Păi o să mai fie! Vreo aproape 15.000 de euro îi facem de la Căluțu, ăia…combinația…

IVAN VASILICA: Da…eh…15.000 de euro e…

ȘTEFAN BOGDAN: Da. Sunt și ăia na…

IVAN VASILICA: Bă nene 15.000 de euro deja aici e așa de…semințe (râde)

ȘTEFAN BOGDAN: Mă duc că sunt contra timp…

IVAN VASILICA: Du-te!

ȘTEFAN BOGDAN: Că trebuie să-mi fac niște adrese și să mă duc la dentist și după aia am o întâlnire și după aia vin înapoi. Tu pleci pe undeva?

IVAN VASILICA: Nu.

ȘTEFAN BOGDAN: Pot să-ți iau mașina?

IVAN VASILICA: Da. Ia-o!

ȘTEFAN BOGDAN: Că eu am venit cu Tiguanu ca să-i schimb anvelopele și așa și i-am dat…

IVAN VASILICA: Ia-o mă și așa…

ȘTEFAN BOGDAN: Dă-i-o lui Ionuț că merg cu el.

IVAN VASILICA: Da

ȘTEFAN BOGDAN: Da.

IVAN VASILICA: Când vii să-mi spui pe ce mai putem…că eu în afară de asta?

ȘTEFAN BOGDAN: Aaa…și să luăm ce e de luat

IVAN VASILICA: Păi am dat alea pe traseu deja înainte de Paște…ce e de luat”, se arată într-o stenogramă din dosar.

Într-o altă convorbire înregistrată de procurori, directorul administrativ Bogdan Ştefan se plânge cât de greu este să cumpere mobilierul pentru directoarea generală Ioana Timofte cu banii delapidaţi de la compania de stat.

„De asemenea, în data de 25.04.2023, ora 09:19, numitul Ștefan Bogdan Ciprian poartă o discuție despre mobilierul pe care îl urmează să îl achiziționeze pentru directoarea companiei – Timofte Ioana, și cu numita Stancu Oltea-Maria (directoarea economică – n.r.):

STANCU OLTEA: Ce faci mă? Ești bine încă?

ȘTEFAN BOGDAN: Da… Să zicem.

STANCU OLTEA: Ă!

ȘTEFAN BOGDAN: Să zicem.

STANCU OLTEA: Da.

ȘTEFAN BOGDAN: Am niște castane de… Nici nu știu cum dracu… Am ofertă de mobilă, 70.000 de euro.

STANCU OLTEA: Cât mă?

ȘTEFAN BOGDAN: Atât.

STANCU OLTEA: Da ce face mobilieru…

ȘTEFAN BOGDAN: Ah nu. Asta e doar o parte din el. Adică, e partea grosieră, să zicem așa, de dressing (neinteligibil), bucătărie. Abia aștept să termine că m-a băgat în pământ apartamentul ăla. Mi-a mâncat zilele.

STANCU OLTEA: Da ce e așa scump?

ȘTEFAN BOGDAN: Mi-a mâncat zilele.

STANCU OLTEA: Da ce face atâta la el? O dată așa, o dată invers.

ȘTEFAN BOGDAN: Ce? Ultima oară i-am făcut iar parchetu. Că nu știu ce baterie s-a desfăcut și a intrat apa pe hol, până în două dormitoare. Acu, sâmbătă i-a terminat parchetu, iar. De trei ori i-am făcut parchetu. Nu mai pot bă! Iar asta cu mobila m-a…

STANCU OLTEA: Te-a doborât, ă?

ȘTEFAN BOGDAN: Da. Mi-a dat-o la temelie.

STANCU OLTEA: Păi și ce naiba faci?

ȘTEFAN BOGDAN: Păi, o să vedem ce mai facem, dar nu acuma. O să dăm avansul, trebuie să iau materiale, să dau în țară. Când vine mașina să scap și de ălelalte, știi? Și și cumpăr, că urmează acuma să cumpăr să și vină, să dăm și și că nu poți să-i dai intrare …(neinteligibil) și om vedea după aia ce om mai avea că… Om vedea cum or da-o și ăștia până la urmă.

STANCU OLTEA: Cu ordonanța aia… Când dracu or da-o p-aia?

ȘTEFAN BOGDAN: Nu știu, că la ce am citit eu aseară…

STANCU OLTEA: O votează?

ȘTEFAN BOGDAN: Bine… Să nu depășim cheltuielile de anu trecut pe produse și servicii. Nu cred că se vor depăși. Mașinile, eu sunt relaxat cu mașinile măcar.

STANCU OLTEA: (Neinteligibil)

ȘTEFAN BOGDAN: Păi nu. Am trimis, mi-au respins, urmează să urc iar, dar s-a transmis că era cu transmiterea, că eu de pe 5 aprilie am transmis și mi-au respins-o.

STANCU OLTEA: Dar de ce au respins?

ȘTEFAN BOGDAN: Dar autoutilitarele le am. Băi, dacă mă întrebi, noi am trimis pe 5 documentația, îi fac la furnizori și la ceva ce a ieșit pe 19. Păi, stai mă! Eu am trimis pe 5 documentația, nu pe 19.

STANCU OLTEA: Și?

ȘTEFAN BOGDAN: Au refăcut tot și o urc azi, o urc iar. O trimit la ei. Și… autoutilitarele le am deja în SEAP.

STANCU OLTEA: Da… Deci le-a dat pe SEAP.

ȘTEFAN BOGDAN: Da. Pe alea pe rabla nu le are. Da o s-a fac și p-aia.

STANCU OLTEA: …(Neinteligibil) Ah! Și după aia poți să stai liniștit…(Neinteligibil)

ȘTEFAN BOGDAN: Da fată. Abia aștept să…(Neinteligibil, vorbește în șoaptă)

STANCU OLTEA: Păi și cât mai durează?

ȘTEFAN BOGDAN: Păi…

STANCU OLTEA: Așa, în capul tău, cât ai estimat?

ȘTEFAN BOGDAN: Perdelele, draperiile sunt plătite toate, canapelele sunt plătite toate, electrocasnicele. Mai am doar frigiderul. În rest sunt toate luate și duse acolo. Mai am mobilieru ăsta, saltelele la pat le am pe amândouă și asta ar mai fi, știi? Mai grea. Și mai e câte un covor sau d-astea, da și din ălea am luat.

STANCU OLTEA: Da. Deci… Înseamnă… Termini anu ăsta.

ȘTEFAN BOGDAN: Nu. Asta e cea mai groasă, dar e. și atunci nu mai…

STANCU OLTEA: Nu repari și tu un sediu pe undeva?

ȘTEFAN BOGDAN: Păi repar, dar… La Constanța am de făcut pe investiții. Numai că am 650 de mii prinși și rămâne să facem vreo 400 de mii acolo. Tot ce am vândut eu, știi? Și mi-e si silă să mă, pentru că, oricum fac jumate-jumate cu ăla. Pentru 100 de mii, cu bătaie de cap și cu d-alea, și cu implicări, mai că-mi vine să-l urc pe SEAP și să-l ia cine l-o lua, sa-ți spun sincer.

STANCU OLTEA: Da.

ȘTEFAN BOGDAN: Da, că e multă bătaie de cap și timp și nervi și nu mai pot dacă nu e bine sau ceva, știi că se întoarce, nu mai pot… (Neinteligibil), ba așa, ba așa, știi? Că-i mai pică ceva în timp sau nu știu ce… (Neinteligibil, vorbește în șoaptă)”, este o altă stenogramă din dosar.

Produsele achiziţionate fictiv erau distribuite fictiv către departamentele companiei pentru „a fi consumate”

„Ulterior, pentru a scădea din gestiune stocul de bunuri astfel achiziționate, acestea erau eliberate în consum către departamentele/serviciile din cadrul CNCIR – structura centrală sau către unitățile subordonate – Sucursale regionale și Puncte de lucru teritoriale.

Redăm cu titlu de exemplu convorbiri purtate de funcționari din cadrul CNCIR SA cu privire la eliberarea în consum în mod fictiv a unor produse achiziționate de la persoanele juridice implicate în activitatea infracțională:

În data de 24.02.2023, la ora 11:24:44, STANCU OLTEA – MARIA aflată la postul telefonic cu numărul (…), este contactată de către o persoană de sex feminin identificată ca fiind numita Zgîmbău Silvia (…), angajată a C.N.C.I.R. în funcția de director resurse umane, aflată la postul telefonic cu numărul (….) și au purtat următoarea discuție:

STANCU OLTEA: Alo!

ZGÎMBĂU SILVIA: Iartă-mă că te sâcâi!

STANCU OLTEA: Să…N-am auzit prima data. Mi s-a părut că sună dar…am venit de afară în casă.

ZGÎMBĂU SILVIA: Eu sunt. A venit la mine doamna Nedelcu Maria să semnez că am luat în primire niște materiale.

STANCU OLTEA: De care?

ZGÎMBĂU SILVIA: Păi am luat, cică am luat…

STANCU OLTEA: De care n-ai luat…

ZGÎMBĂU SILVIA: Cică 300 de bibliorafturi. Ce dracu fac cu 300 de bibliorafturi? Le iau. Sunt mai multe sau au venit toate la mine?

STANCU OLTEA: Nu! Sunt mii.

ZGÎMBĂU SILVIA: OK! Bă, dar alonje…Alonje, 200 de seturi? 200 de seturi?

STANCU OLTEA: Ce e aia alonje? De…prelungiri?

ZGÎMBĂU SILVIA: Da. Bă, asta înseamnă 5000 de bucăți. Adică…Să-mi bag…Nu…Nu…

STANCU OLTEA: Aha!

ZGÎMBĂU SILVIA: 5000 de bucăți! Ce dracu facu cu…Adică, este ireal. Ăăă…cantitatea.

STANCU OLTEA: Atâta i-am zis. Dacă mă înțelegi tu pe mine.

ZGÎMBĂU SILVIA: Deci, nu am cum 5000 de bucăți. Nu…

STANCU OLTEA: De alonje?

ZGÎMBĂU SILVIA: Da, alonje. Ce…

STANCU OLTEA: Păi zici și tu că ai la…dosarele de personal. Dar 5000?

ZGÎMBĂU SILVIA: 5000 de alonje? Tu, tu te auzi ce vorbești? 5000! O alonjă, o alonjă are…pentru 500 de coli. Da? Deci…

STANCU OLTEA: Unde le-a împărțit?

ZGÎMBĂU SILVIA: Nu știu!

STANCU OLTEA: Deci…De ce le împarte doar la noi? Să dea în toată țara.

ZGÎMBĂU SILVIA: Am două milioane cinci sute de coli. Două milioane cinci sute! Hai mă! Ce dracu? Hai să o facem cu cap, dacă e. Da?

STANCU OLTEA: Sunt disperați. Am văzut. Da! N-am văzut ăla ca lumea că…

ZGÎMBĂU SILVIA: Hai, bibliorafturi! Dar 300 de bibliorafturi? 300? Păi, am 600 de angajați. Ce dracu să fac cu 500 de bibliorafturi? Hai 150!

STANCU OLTEA: Cred că au refuzat ăia din țară.

ZGÎMBĂU SILVIA: Hai 150!

STANCU OLTEA: Dar nu se face așa.

ZGÎMBĂU SILVIA: Cum să-mi dai 200 de seturi? 200 de seturi! Tu îți dai seama?

STANCU OLTEA: De alonje?

ZGÎMBĂU SILVIA: Da! 200 de seturi de…200 de seturi ori câte 25 de bucăți, care au capacitatea de 500 de coli fiecare. Mă! 5000 de bucăți! Tu-ți dai seama? Păi, da…toată activitatea mea de 30 de ani și n-am ce să fac cu ele.

STANCU OLTEA: Nu le-am văzut.

ZGÎMBĂU SILVIA: Ori le las luni și vorbim luni pă ele, că nu cred că arde ceva…

STANCU OLTEA: Nici eu nu cred că arde.

ZGÎMBĂU SILVIA: Da…

STANCU OLTEA: Întreb-o pe Rox unde a mai dat. Sau…a venit Dănuța azi? Cred că a venit Dănuța azi.

ZGÎMBĂU SILVIA: Bă! Deci, 5000…5000 de bucăți de alonje? Oricât aș vrea eu…deci, chiar e de râsu – plânsu.

STANCU OLTEA: Da..

ZGÎMBĂU SILVIA: Da! Hai că mi-am schimbat toate bibliorafturile. Inclusiv, am schimbat și toată arhiva de jos.

STANCU OLTEA: (Râde)

ZGÎMBĂU SILVIA: Bă! 300 de bibliorafturi e enorm.

STANCU OLTEA: Too much!

ZGÎMBĂU SILVIA: Alonjele e de râsu a plânsu. Adică…Nu! Alonjele…la fiecare pagină. Tu-ți dai seama? La fiecare pagină înseamnă două milioane cinci sute de pagini. Ce dreacului! Deci, două milioane cinci sute de coli să am ca să pun toate alonjele astea.

STANCU OLTEA: Vai de capul meu! O să vreau și eu să mă uit pe stocuri. Doamna Nicoleta se ocupă de stocuri și nu atenționează nimic. Doar ce nu e dat în folosință la…(neinteligibil).

ZGÎMBĂU SILVIA: Adică…Bă! Hai să facem…eu na-m nicio problemă. Deci, facem ce trebuie făcut. Dar, s-o faci cum trebuie făcut.

STANCU OLTEA: Și eu mereu zic. Că dacă lucru e făcut cu cap…

ZGÎMBĂU SILVIA: Da nu așa.

STANCU OLTEA: Stă în picioare.

ZGÎMBĂU SILVIA: Da nu așa. Bine! O să le las că trebuie să-mi termin și eu analiza de management

STANCU OLTEA: Ăăă…Trebuia terminată? că eu nici nu m-am apucat de ea.

ZGÎMBĂU SILVIA: Da! Trebuia terminate de miercuri și astăzi…Și ieri am stat la ea, astăzi am stat. o mă-mi mai iau ceva să-mi mai fac niște treburi. Uite, n-am băgat nici partea de salarii. Dar, na! și o las luni pe asta să vorbim mai pe îndelete că mă strânge. Nu, nu! Undeva greșesc calculul eu.

STANCU OLTEA: Am înțeles!

ZGÎMBĂU SILVIA: Da! Așa că o să vorbim luni!

STANCU OLTEA: Da, doamnă!

ZGÎMBĂU SILVIA: Da!

STANCU OLTEA: Da! Să trăiești!

ZGÎMBĂU SILVIA: Bine! Hai, pup!

STANCU OLTEA: Stai liniștită că…

ZGÎMBĂU SILVIA: (Neinteligibil. Vocile se suprapun)…că trebuie s-o fac ca lumea, să nu fac vreo greșeală. Să nu fac ce nu trebuie.

STANCU OLTEA: Normal.

ZGÎMBĂU SILVIA: N-am nicio chestie. E normal că trebuie făcut. Eu vreau s-o fac cum trebui. La mine să nu se întoarcă hârtia, să-mi dea peste bot, că mă strânge!”, este o altă stenogramă din dosar.

Cine e Ioana Timofte

Directoarea generală a Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Ioana Timofte, este nepoata fostului director SRI Radu Timofte, decedat între timp. Potrivit CV-ului, este în funcţia de director general al Companiei pentru Controlul Cazanelor din aprilie 2018. Este de profesie avocat. În 2010, a absolvit un curs post-universitar în „Securitate naţională” la Colegiul Naţional de Informaţii din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii a SRI. În 2009, a absolvit şi un curs la Colegiul Naţional de Apărare.

Şi-a început cariera publică încă din 2010 şi a fost consilier personal, întâi la MAPN, apoi al miniştrilor PSD ai Economiei.

La începuturi, declaraţia ei de avere era goală, însă acum a devenit destul de consistentă. Potrivit declaraţiilor sale de avere, Ioana Timofte deţine două terenuri intravilane şi două case în localitatea Horia, judeţul Neamţ şi în Iaşi, primite donaţie.

Are 3 apartamente în Bucureşti cumpărate în 2013, 2018 şi 2022 de 178, 112, respectiv 250 de metri pătraţi. Deţine 2 autoturisme, bijuterii de 80.000 de euro. A declarat că a împrumutat 160.000 de euro de la fostul soţ, Felix Branişte.

A mai declarat un salariu anual de peste 260.000 de lei, adică în jur de 22.000 de lei pe lună. În 2020, a declarat venituri de 9600 de euro din închirierea unia dintre apartamentele sale.

Ce spune avocatul ei. La audierile de la DIICOT, avocatul Andei Necea a declarat că Ioana Timofte îşi susţine foarte vehement nevinovăţia.

Cine instrumentează dosarul. Potrivit ordonanţei consultate de G4media.ro, dosarul privind delapidările de la Compania pentru Controlul Cazanelor este instrumentat de procurorul DIICOT Ionuţ Ardeleanu, şeful Serviciului de combatere a macrocriminalităţii economico-financiare.