România – o țară captivă, cu un popor “ghinionist”

Da, multi se vor grăbi să spună că motivele principale pentru care România și românii rămân doar cu speranța, sunt politicienii sau clasa politică (în funcție de vorbitor), corupția (doar cea din rândul politicienilor), Europa în general (oricum, cei care invocă asta “amestecă” instituțiile europene dar și rolul acestora – Parlament, Consilii, Comisia etc.), americanii, NATO, Putin (nu rușii) și, eventual … marțienii! Dar în niciun caz, nimeni nu încearcă măcar să se gândească și la alte posibile motive pentru blestemul pe care această țară îl poartă și, odată cu ea, și noi … românii.

Ai spune că speranța, speranța veșnică, a fost “inventată” pentru noi, românii, sau că este chiar “Made in Romania”! A spera nu este un lucru rău, chiar din contră! Greșeala noastră este că doar că sperăm fără a face nimic pentru ca speranțele să devină realitate și, într-un final, rămânem doar cu speranța.

În puținii, dar intens trăiții ani de la Revoluția din ’89, avem multe, chiar mult prea multe subiecte/ocazii care demonstrează că românul este “propriul său dușman”, uneori chiar cel mai mare! Irefutabil, și această ultimă expresie nefericită se adaugă celorlalte vorbe de duh, “capul plecat, sabia nu-l taie”, “vorba dulce,mult aduce”, “ferească Dumnezeu de mai rău”, vorbe care ne-au călăuzit copilăria, ne-au marcat adolescența și, implicit, ne țin captivi în viața de adulți.

Unul dintre exemple îl reprezintă zona economică, în care s-au transformat în fier vechi și/sau privatizat majoritatea fabricilor și uzinelor în interesul unor grupuri din țară sau din afara ei, s-au vândut majoritatea terenurilor agricole, pășunilor, pădurilor, etc., către străini, pe sume derizorii și fără obligativitatea menținerii obiectului de activitate, s-au cedat resursele și activitățile de extracție, producție și transport, din domenii de interes și siguranță națională, precum petrol, gaze, energie, minereuri, etc.

Chiar și în zona socială și de sănătate, domenii despre care mulți vorbesc dar foarte putini înțeleg, niciuna dintre tragediile întâmplate nu au schimbat nimic, fundamental, în România! Chiar dacă românii au empatizat puternic cu victimele și/sau cu rudele celor care și-au pierdut viața, totul s-a stins, mai devreme sau mai târziu, precum o lumânare în funcție de calitatea cerii din care era confecționată. Și nimic nu s-a schimbat, chiar și după trecerea anilor, chiar dacă vorbim de tragedii precum cele din anii ’90, când imaginea României, în extern, era aceea a unei țări care își torturează și maltratează copiii și bătrânii, tragedia de la Colectiv, cu zeci de victime și pierderi de vieți și, din nou, după aproape 30 de ani, ca la indigo, tragedia din “azilele groazei”, în care bătrânii țintuiți la pat au fost umiliți și batjocoriți de cei plătiți, chiar și de victime, să-i aibă în pază, grijă și protecție. Infecții, malpraxis și incendii în spitale și chiar nașteri direct pe caldarâm. Și chiar dacă este un subiect mai mult tabu decât liber la dezbatere, nu trebuie uitată tragedia cauzată de Covid-19, dar și indolența, incompetența și interesele meschine ale celor puși (chiar aleși pe sprânceană), să coordoneze și să decidă “spre binele nostru”, și spre “ghinionul” zecilor de mii de români duși pe ultimul drum într-un banal sac de plastic. Lista acestor tragedii este una lungă și mult prea dureroasă …

Ca să “atingem” doar un alt sector cheie în teorie și în vorbele pline de neadevăr ale tuturor acelora implicați direct sau indirect în reformarea sistemului de învățământ (politicieni, profesori și învățători, sindicaliști, asociații de părinți și elevi, ONG-uri de profil etc.), putem aminti doar de problema școlilor care nu sunt școli, de politicul care a sufocat, cu acceptul tuturor, întreg sistemul educațional (preuniversitar și universitar), dar și de analfabeții funcțional, dar cu diplome de bacalaureat (unii chiar fără), licențe, masterate și chiar doctorate (multe plagiate), dar care conduc azi întreaga țară, de sus și până jos și de la stânga la dreapta.

Și pentru toate astea și multe altele, nu vrem și chiar refuzăm cu obstinație să înțelegem și să acceptam că VINA este … a NOASTRĂ și NUMAI a NOASTRĂ! Prin lipsa de înțelegere a modului în care funcționează o societate democratică, prin fuga de răspundere, responsabilitate și, implicit, prin neimplicarea noastră! Prin frustrările personale și teama de competiție și chiar dialog, etichetând și generalizând, fără argumente și o logică elementară și vopsind totul în alb sau negru!

SOLUTIA, pentru a scăpa de propriul “ghinion”, de a deveni liberi în gândire și acțiune, pentru a fi noi înșine și, implicit, pentru a fi români și România, Românie … o reprezintă aplicarea de principii sănătoase în TOT ceea ce gândim și facem! Trebuie să acceptăm și să promovăm meritocrația, să înțelegem că fiecare dintre noi are rolul și partea sa în schimbare și, nu în ultimul rând, că o țară se conduce de oameni de stat!

Cei care POT și TREBUIE să ne conducă, sunt doar acei LIDERI, oameni de stat, cu pregătirea, experiența și expertiza necesare deschiderii către dialog, fără teamă și având curajul de a decide DOAR pentru țară și popor, respectați în țară, dar și peste hotare, cei pentru care niciun sacrificiu nu este prea mare pentru ca speranțele noastre să devină realitate și care oricât ar face pentru țară și popor să fie întotdeauna … nemulțumiți!