Cine este și ce face Consiliul Național al Rectorilor?

Pentru mulți români, Consiliul Național al Rectorilor (CNR) este o enigmă. CNR nu are site-ul funcțional de vreo doi ani. Activitatea și membrii săi sunt înveliți într-o nebuloasă, de unde arareori mai pleacă spre presă câte un comunicat răzleț.

Ziarul Puterea.ro a încercat să ridice un colț al vălului care acoperă activitatea CNR. Așa am aflat că CNR este compus din 74 de universități și un bord alcătuit dintr-un președinte –  prof. univ. Sorin Cîmpeanu, rectorul USAMV București, un secretar general – prof. univ. Mihnea Costoiu, rector Universitatea Tehnică București și 17 vicepreședinți (a se vedea foto). Fiecare dintre cele 74 de universități care fac parte din CNR contribuie la bugetul instituției cu o cotizație de 5.000 de lei anual.

32 de universități românești participă la întâlnirea elitelor europene în domeniu, de la Rotterdam

CNR, în ciuda aparențelor, pare să desfășoare o serie de activități menite să ajute universitățile de stat și particulare să fie mai cunoscute în țară și în afara ei. Totuși, același CNR nu a fost prea vocal atunci când s-a aflat că România nu mai are nicio universitate în topul celor 1.000 mai bune astfel de instituții din lume. Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca era singura reprezentantă a țării noastre, în ultimii ani, în topul făcut de Shanghai Ranking Consultancy, intitulat „Academic Ranking of World Universities” (ARWU). A dispărut și aceasta. Președintele CNR ne-a declarat că, orice ar spune gurile rele, consiliul nu stă cu mâinile în sân: „CNR susține universitățile românești publice și de stat, deopotrivă. Rolul nostru este de a promova cooperarea între instituțiile de învățământ superior din România și instituțiile de învățământ superior la nivel internațional, prin crearea de parteneriate ce au ca obiectiv promovarea de proiecte comune, iar pe baza acestora se câștigă puncte ce contribuie, în cele din urmă, la clasarea într-un top precum cel făcut de Shanghai, de care aminteați. Prin Programul Study in Romania, CNR a organizat, numai în perioada 2017-2019, o serie de 12 acțiuni internaționale cu participarea universităților românești, la reuniuni din Asia, Africa, SUA și Europa, pentru consolidarea parteneriatelor între universități. În 2020 a fost pandemia, dar între 2021 și 2023 am realizat alte 12 acțiuni internaționale menite să consolideze relația între universități. La finele acestei luni, 32 de universități din țara noastră vor merge la Rotterdam, unde va avea loc întâlnirea celor mai importante universități din Europa. Am participat în vară la Washington, care a găzduit cel mai mare eveniment din domeniul învățământului superior de la nivel mondial și unde au participat tocmai universități din Top Shanghai, deci CNR face ceva pentru învățământul superior românesc!”, susține prof. univ. Sorin Cîmpeanu. Întrebat despre salariile membrilor CNR, președintele Consiliului a adăugat: „Nimeni din bordul CNR nu este plătit din acest buget. Cu acest buget  promovăm universitățile românești și le susținem să participe la întrunirile din străinătate, cum se întâmplă acum la Rotterdam! Repet, în mod evident niciunul dintre cei 19 membri ai bordului CNR nu a fost plătit vreodată. Zero salarii lei/euro!”

CNR nu are atribuții în stabilirea arhitecturii mediului academic românesc

Daniel David, rectorul Universității “Babeş Bolyai” din Cluj și unul dintre cei 17 vicepreședinți ai CNR, a explicat ziarului PUTEREA de ce România nu mai este în topul amintit. „Vreau să spun că România are universități în Top-1000 în rankingurile internaționale. Spre exemplu, în cel mai utilizat clasament internațional, clasamentul britanic QS, România este reprezentată cu mai multe universități, prima din țară fiind Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (800-850 internațional). Și sunt și alte clasamente. Este drept, însă, așa cum spuneți, că din 2023 nu avem universitate românească în Top-1000 Shanghai. Consiliul Național al Rectorilor (CNR) nu are atribuții în a stabili arhitectura mediului academic românesc și nici în a asigura finanțare, aspecte fundamentale pentru performanța în clasamentul Shanghai. CNR are ca funcții principale: (1) aplicarea unitară în universități a legilor dedicate mediului academic; (2) reprezentarea universităților în raport cu autoritățile, cu un accent important privind autonomia universitară și (3) stimularea cooperării între membrii CNR. Sigur că CNR poate face sugestii – și a făcut-o, atât ca structură, cât și prin membrii proprii, spre exemplu când a solicitat programe de excelență, finanțare crescută, când a susținut concentrări academice voluntare, etc. – dar deciziile finale sunt ale autorităților.”

Topul Shanghai e important, dar să nu-i exagerăm valoarea

Profesorul Daniel David spune că: „E corect să ne întrebăm cum stăm față de alte țări și de ce noi nu mai suntem acolo. Trebuie spus că, pentru clasamentul Shanghai, ceea ce poate controla o universitate se referă cel mult la numărul de publicații (poate inclusiv publicațiile de tip „Nature/Science”).  Nu poate controla premiile Nobel/Fields Medals/Highly Cited Researchers. Șanse să intre în clasamentul Shanghai au mai ales universitățile care: (1) au/au avut angajați și/sau absolvenți cu premii Nobel (sau similare) – în România cred că sunt maximum trei universități – și (2,) publică ca specific al domeniului articole indexate Web of Science (din categoriile „science/social science”, nu „art & humanities” și nu cărți/capitole), iar acestea sunt mai ales cele focalizate pe științe (STEM: Science-Technology-Engineeering-Mathematics).

La CNR e o activitate bogată, dar nu se vede și public

În ceea ce privește absența unui site care să asigure informarea corectă a publicului cu privire la activitatea CNR, prof. univ. Sorin Cîmpeanu, președintele CNR, ne-a declarat: „Îmi asum întreaga responsabilitate asupra acestei probleme și a întârzierii apariției noului site. Într-adevăr, nu avem încă un site disponibil publicului. A fost creat un nou site al CNR cu o nouă identitate vizuală, despre care îmi place să cred că va fi funcțional din luna octombrie a acestui an. Sper din tot sufletul ca prin noul site să putem deveni un furnizor de răspunsuri juste la toate întrebările ridicate de ziariști privind activitatea noastă!”.

La rândul său, profesorul Daniel David ne-a declarat că: „Trebuie să recunosc că lipsa site-ului nu ne poziționează bine la interfața cu societatea, iar acest lucru trebuie corectat rapid (știu că era în lucru, nu știu în ce fază mai este acum). Eu vă pot spune doar că la CNR există o activitate bogată. Este o problemă, însă, dacă aceasta chiar nu se vede și public, așa cum percepeți cei din presă. Poate și noi trebuie să fim mai proactivi, iar presa să ceară detalii și să organizeze dezbateri/discuții legate de lucrurile prezentate în comunicatele de presă.”

Factorul politic distruge calitatea învățământului universitar din România

Faptul că România nu se mai află în Topul Shanghai este considerat de către fostul ministru al educației, Daniel Funeriu, o mare nereușită a învățământului universitar românesc și, implicit, o bilă neagră pentru CNR. Daniel Funeriu este de părere că, după aflarea acestei vești, CNR „ar fi trebuit să se autodizolve.” Și adaugă: „România are câțiva rectori care sunt oameni de calitate, dar România nu are o conducere politică potrivită care să dea putere și resurse oamenilor de calitate. De ce ne-am aștepta la calitate din partea unei organizații (CNR –n.r.) când ditamai președintelui îi ia 10 ani să promoveze o lege pe care tot el o schimbă înainte de a intra în vigoare? Cu o echipă cu 2-3 jucători buni, dar un antrenor care-i pune să dea pe lângă minge, te faci de râs, nu câștigi vreo cupă. Asta este situația educației din România la ora actuală: lideri de instituții obedienți față de o ierarhie politică impotentă, în cel mai bun caz, toxică în realitate.” Daniel Funeriu spune că a avut o experiență interesantă legată de CNR, pe vremea când era ministrul educației. „Dl. Pânzaru, de la Universitatea București, dl. Roșca, de la ASE, dl. Astărăstoae, de la Iași, dna. Mihuț, de la Arad și mulți alții au fost realmente oameni drepți și care au sprijinit modernizarea. Factorul politic, după ce am plecat din minister, a stricat totul și azi vedem rezultatele. Păcat.”