De ce pare că eșuăm aplicând metodele de parenting modern?
Observăm, tot mai des, copii din cale afară de răzgâiați și tineri extrem de nepoliticoși și rebeli și ne întrebăm de ce? Ziarul Puterea.ro a stat de vorbă cu dna psiholog Mirela Horumbă, care ne-a dezvăluit se înseamnă parentingul modern și, mai ales, cum ar trebui aplicat.
De când există omenirea, părinții au avut grijă de cei mici și i-au educat cum au știut mai bine. Pe scurt, au făcut ceea ce, modern, acum numim parenting. S-au schimbat, însă, metodele de a face educație. Înainte se punea accentul pe supușenia și cumințenia copiilor, în raport cu regulile stabilite în familie, acum se pune accentul pe dragostea pentru copil și personalitatea acestuia. Și totuși, lucrurile nu sunt chiar așa de simple cum par. Mulți părinți care au citit bloguri și cărți de parenting, poate au participat și la cursuri speciale și au aplicat, spun ei, ceea ce au văzut și au citit acolo, au constat că în felul acesta și-au întors copiii împotriva lor. Elena P, medic stomatolog, spune că și-a crescut băiatul după ceea ce a citit în cărțile de parenting modern. „Acum regret că m-am luat după ceea ce scria acolo. Am început să nu mă mai înțeleg cu el de pe la 7-8 ani, poate chiar și mai devreme. Abia aștept să facă 18 ani să scap, să-și ia viața singur în piept. Din păcate, s-a întors total împotriva mea. E obositor să negociezi cu el totul și, pur și simplu, simt că lui nu-i pasă deloc de mine!”. Acesta este doar un exemplu de parenting modern eșuat, dar cazuri sunt mult mai numeroase. Ceva în ideea de parenting modern nu funcționează, iar asta îi face pe mulți să se întreabe dacă nu era mai bun sistemul tradițional de educare a copiilor. Psihologul Mirela Horumbă a discutat cu Ziarul Puterea.ro și ne-a oferit o nouă perspectivă asupra a ceea ce este parentingul modern și cum ar trebui înțeles.
Parenting modern înseamnă a oferi libertate emoțională, dar cu disciplinare comportamentală
„Parentingul modern este despre educarea copilului fără violență fizică, verbală sau emoțională. Este o mare provocare pentru părinții din zilele noastre, mai ales că ei nu au trecut printr-o zonă de dezvoltare personală și de autoanaliză și, astfel, mulți au înțeles că a face parenting în sens modern înseamnă a oferi doar libertate emoțională, nu și disciplinare comportamentală. Părinții cred că trebuie să accepte orice din partea copilului, că nu trebuie să comenteze la nimic. E adevărat, e nesănătos să bați copilul, dar la fel de nesănătos este să nu-i pui limite comportamentale. Trebuie să faci diferența între personalitatea copilului și comportamentul său. A nu pune limite copilului, mai devreme sau mai târziu, când se ajunge la adolescență, se transformă într-o rebeliune în toată regula. Atunci, copiii preadolescenți încep să vadă că, de fapt, statuia ridicată părinților nu mai e așa de frumoasă, iar părintele nu e așa de minunat cum credeau. Are și el greșeli. Dacă părintele nu are o relație sănătoasă și armonioasă cu copilul și nu are o autoritate pașnică asupra lui, apare conflictul.”
„Toleranța la frustrare este aurul emoțional pe care poți să-l dai copilului”
Psihiologul Mirela Horumbă vorbește, astfel, de o serie de reguli și limite care trebuie puse copilului, chiar dacă încercăm să-l educăm punând accentul pe personalitatea lui, nu pe supușenie și cumințenie. „Dacă tu, părinte, nu-i arăți copilului că există niște limite și nu-l ajuți să ia deciziile în funcție de ele, nu-i vei crește nici toleranța la frustare. Toleranța la frustrare este aurul emoțional pe care poți să-l dai copilului, devenit apoi adolescent, apoi adult. Dacă nu-l înveți, de unde va știi toate aceste lucruri?”
Psihologul Mirela Horumbă recunoaște că, pentru a putea face față acestor provocări, părinții zilelor noastre ar trebui să aibă o structură sănătos construită. Or tocmai această structură lipsește multor părinți, din cauză că ei provin din familiile crescute în mod tradițional, adică obișnuite cu violența, pedeapsa și bătaia, care erau considerate o normalitate. „Parentingul este despre conținerea emoțională a copilului, asta înseamnă că părinții trebuie să devină conștienți de comportamentele lor și de consecințele comportamentelor lor asupra copiilor. Sunt foarte mulți părinți, din generațiile mai vechi, care nu s-au simțit iubiți (nu că nu au fost) și care, din acest motiv, au o atitudine de supunere emoțională, pentru a fi iubiți de copil. Acesta este unul dintre marile paradoxuri pe care le simțim acum. Fiindcă, dacă nu ne-am simțit iubiți în trecut, vom face tot ceea ce ne stă în putință să fim iubiți de copiii noștri și le dăm totul, fragilizându-i, de fapt, emoțional. Și la adolescență, când intervine tot tumultul acela specific vârstei, copiii noștri nu vor ști cum să reacționeze. De ce credeți că e o așa mare adicție pentru device-uri? Pentru că ei fug de realitatea pe care nu știu să o gestioneze.”
Etichetarea copiilor, negativă sau pozitivă, este cea mai toxică metodă de educare
Conținerea emoțională despre care vorbesc psihologii se poate face simplu, prin demonstrarea că micuțul se poate baza pe tine. Să-i poți spune copilului adevărul tău, ceea ce crezi că ar trebui făcut, fără a-i pune etichete. „A pune etichete, pozitive sau negative, sunt cele mai invalidante metode de creștere a unui copil. Amândouă sunt la fel de toxice. Prin cuvintele noastre transmitem mesaje psihologice, care devin convingerile de mai târziu ale acestor copii, mai târziu adolescenți, apoi adulți. Comportamentul nostru de adulți se formează pe baza mesajelor psihologice primite acasă, care se consolidează, după aceea, în mediul social.”
Cel mai mare semn de putere a unui părintele este să recunoască greșeala
Psihologul Mirela Horumbă atrage atenția că iubirea și bunele intenții pentru copii nu sunt suficiente dacă vrem să creștem un adult sănătos. „E o mare capcană chestia cu iubirea, fiindcă nu e de ajuns. De cele mai multe ori iubirea e o formă de narcisism toxic pentru copii. Să devenim conștienți de ceea ce intenționăm să facem și ceea ce transmitem prin comportamentul nostru copilului este un mod sănătos de a aborda educația. Chiar și când am făcut greșeli, putem să le reparăm, dar trebuie să recunoaștem că am greșit. Cel mai mare semn de putere a unui părintele este să recunoască greșeala. Și părinții sunt oameni, care au fost și ei copii. Ca să faci alegeri corecte pentru copilul tău trebuie să scapi de frica de a nu fi un părinte suficient de bun. E complicat, nu e ușor, dar funcționează. Părinții trebuie să învețe să vorbească micuților astfel încât să le crească stima de sine, dar să le și limiteze comportamentele indezirabile. Toleranța la frustrare, în clipa în care îi dai totul copilului, e minimă, spre zero. Parentingul modern este despre echilibrul stabilit în acest joc dintre limite, nevoi și dorințe, până la urmă. O singură regulă le conține pe toate, în acest mod de abordare a educației: indiferent de cât de greu îți este ca părinte, e foarte important să spui adevărul despre tine copilului și să ai grijă cum vorbești, ca să nu-l jignești emoțional.” Și ar mai fi ceva, adaugă Mirela Horumbă: „Mi-ați spus că sunt părinți care au citit multe cărți de parenting modern, care se plâng că au aplicat ceea ce scrie în ele, dar le-a ieșit exact opusul. Cărțile de parenting sunt minunate, dar pleacă de la premisa că părintele este matur emoțional. Asta nu spune nimeni. Cine e matur emoțional știe ce trebuie făcut și nu are nevoie de nicio carte de parenting, fiindcă se află deja în zona de maturitate emoțională și știe să ia deciziile potrivite!”