Directorul Apelor Române, Sorin Lucaci, lasă de izbeliște marile baraje ale României

În România, capacitatea infrastructurii de protecție împotriva inundațiilor este afectată semnificativ, atât în ceea ce privește prevenirea riscului de inundații, cât și în perspectiva limitării efectelor produse de acestea pe teritoriul țării.

Mai mult de jumătate din cele 2013 baraje existente la nivel național funcționează fără autorizație (809) sau au autorizația de funcționare în condiții de siguranță expirată (221), relevă un audit al performanței realizat de Curtea de Conturi la entitățile responsabile cu gestionarea riscului la inundații.

Inexistența unei autorizații de funcționare în condiții de siguranță nu implică și avarierea implicită a acestor lucrări în cazul unor inundații, procesul de autorizare/reautorizare fiind unul continuu, însă barajele care nu beneficiază de lucrări de întreținere și reparații, aflate într-o stare accentuată de degradare, abandonate sau cu probleme la echipamentele hidromecanice pot reprezenta pericol la viituri, în funcție de starea acestora, cu riscul unor accidente cu efecte negative asupra siguranței populației și bunurilor din zonă.

În cazul digurilor de apărare împotriva inundațiilor, nu există nicio autorizație de funcționare în condiții de siguranță, una dintre cauze fiind lipsa atestării experților care să evalueze starea de siguranță în exploatare a acestora.

De altfel, lipsa acută de specialiști în domeniul hidrotehnic conduce la imposibilitatea aplicării, conformării și respectării în integralitate a măsurilor și responsabilităților privind evaluarea stării de siguranță în exploatare, verificarea respectării exigențelor de performanță referitoare la siguranță și comportarea în timp a construcțiilor.

În domeniul elaborării și omogenizării normelor privind așezările umane, inclusiv pentru zonele expuse la inundații, au fost întreprinse acțiuni semnificative, însă activitatea privind verificarea modului de respectare a acestor norme este afectată de numărul redus de personal cu atribuții de control în acest domeniu.

Valorificarea hărților de hazard și de risc la inundații la nivelul unităților administrativ teritoriale, prin includerea în documentația de amenajare a teritoriului, în scopul adoptării unor categorii de măsuri pentru managementul riscului la inundații nu este una eficientă. Numai 438 de unități administrativ-teritoriale au finalizat aceste demersuri importante în vederea respectării regimului de construcții în zonele inundabile și evitării construcției de locuințe şi de obiective sociale, culturale sau economice în zonele potențial inundabile, astfel încât să se prevină pagubele potențiale generate de inundații.

În ceea ce privește intervenția în timpul inundațiilor, auditul a reținut că, la nivelul entităților auditate este organizat sistemul de management al situațiilor de urgență și se asigură coordonarea tehnică de specialitate a acțiunilor operative la nivel național. Cu toate acestea, pot interveni dificultăți în ceea ce privește operaționalizarea acestor sisteme generate fie de inexistența unei infrastructuri eficiente privind comunicarea internă și interinstituțională, fie de colaborarea defectuoasă între autorități. Un rol esențial în asigurarea activităților specifice și funcționarea sistemului de management al situațiilor de urgență în condiții de eficacitate îl reprezintă personalul specializat în domeniu, insuficiența acestuia sau gestionarea unor sarcini multiple putând crea dificultăți în derularea operațiunilor aferente unor inundații de amploare. În cadrul auditului s-a constatat faptul că entitățile auditate se confruntă cu o lipsă acută de personal specializat (din domeniile hidrotehnic/construcții, personal de control, personal operativ), în strânsă corelație cu numărul obiectivelor și complexitatea măsurilor de  întreprins.

Procesul de evaluare a efectelor inundațiilor se bazează pe informațiile transmise de către comitetele locale pentru situații de urgență și de ceilalți deținători de lucrări. O comunicare greoaie cu autoritățile locale sau cu celelalte instituții cu responsabilități pe domenii de competență poate conduce la imposibilitatea evaluării pagubelor într-un timp util care să permită măsuri urgente de refacere și reabilitare.

În perioada 2014-2021 au fost centralizate pagube produse de evenimente hidro-meteorologice periculoase în sumă totală de 8.847.974,76 mii lei. Potrivit auditului, lipsa unei metodologii unitare la nivel național, de evaluare a pagubelor în urma producerii unor situații de urgență, conduce la posibilitatea ca valoarea financiară totală a pagubelor să nu reflecte realitatea, cu implicații în valoarea sumelor alocate de Guvern din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului și din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.

Siguranța barajelor

Încadrarea în categorii de importanță a barajelor reprezintă o obligație legală a deținătorilor/administratorilor cu orice titlu, denumiți în continuare deținători de baraje.

ANAR, prin Administrațiile Bazinale de Apă (ABA), a identificat la nivelul anului 2021 și transmis către MMAP situația cu un număr de 121 baraje încadrate în categoria de importanță C și D, pentru care nu există sau nu este cunoscut un proprietar sau administrator legal și pentru care MMAP sau/și MLPDA, conform prevederilor legale, nu a solicitat autorităților publice locale – comună, oraș, municipiu, județ – pe teritoriul cărora sunt amplasate acestea să preia rolul de deținător și drepturile/obligațiile aferente (ABA Someș – Tisa – 18; ABA Mureș – 11; ABA Buzău – Ialomița – 77; ABA Prut – Bârlad – 7; ABA Dobrogea – Litoral – 3; ABA Argeș – Vedea – 5).

În condițiile în care nu se poate realiza urmărirea comportării în timp a construcției și autorizarea de funcționare în siguranță a barajelor pentru care nu există sau nu este cunoscut un proprietar, există riscul unor accidente cu efecte negative asupra siguranței populației și bunurilor din zonă.

Articolele 6 și 7 din OUG nr. 244/2000 descriu obligația deținătorilor de baraje de a obține fie acordul de funcționare în siguranță (pentru barajele noi sau în cazul intervențiilor constructive care modifică parametrii de bază ai barajelor existente), fie autorizație de funcționare în condiții de siguranță (pentru barajele aflate în exploatare sau în faza provizorie de punere în exploatare) de la MMAP.

La data de 31.12.2021, dintr-un număr total 405 de baraje din administrarea ANAR (84 baraje categoria A și B și 321 baraje categoria C și D), există un număr de 63 baraje ( 4 baraje categoria A, B și 59 baraje categoria C, D) care nu dețin autorizație de funcționare în condiții de siguranță valabilă.

Patru baraje de categorie A care nu au autorizație valabilă

Cele 4 baraje din categoria de importanță A și B din administrarea ANAR, care nu au autorizație valabilă sunt: barajul Leșu (jud. Bihor) și barajul Bilciurești (jud. Dâmbovița), deoarece starea lor tehnică nu permite funcționarea în siguranță; barajul Măriuța (jud. Ialomița) nu deține autorizație deoarece nu s-a realizat etapa a doua a obiectivului de investiție și barajul Surduc (jud. Timiș) deoarece documentația de evaluare a stării de siguranță este elaborată și se află spre avizare la CONSIB.

Din cele 59 de baraje din categoria de importanță C și D din administrarea ANAR, care nu aveau autorizație valabilă la sfârșitul anului 2021 unele aveau noua documentație de reevaluare a stării de siguranță în curs de elaborare/depusă la comisiile teritoriale spre avizare, iar altele, din cauza lipsei de fonduri pentru lucrări de reparații/reabilitare nu au demarat procesul de autorizare.