Ridicarea MCV – praf în ochi pentru faptul că nu vom intra în Schengen niciodată

Aproape 14 ani au trecut de când a fost instituit MCV, pârghia prin care Uniunea Europeană voia să se asigure că va putea stăvili oarecum furăciunile românești, precum și legea junglei care domnea și domnește încă în această țară, când, iată: cumplitul mecanism a fost ridicat.

Prilej de rânjete obosite din partea mai marilor zilei, de poze țapene, de… în fine, un spectacol ieftin, de ca și cum noi n-am ști ce reprezintă de fapt acest moment. Mai precis o măsură de reparație a unui fapt de care oficialii europeni și-au dat seama cu groază: România nu va intra niciodată în Schengen atât timp cât Austria va fi pe pământ. Sau atât timp cât cele două țări vor respira același aer în Uniunea Europeană. Sau ambele. Oficialii europeni au văzut asta în rictusul sinistru al lui Nehammer, au văzut asta în figura marțială a lui Gerhard Karner și au zis: bă băieți, hai să le dăm totuși ceva românilor ălora, că și așa sunt cu un picior afară din Uniunea Europeană. Adică nu că am avea noi, românii, stat de drept și că ar funcționa justiția din România, dar ceva, ceva trebuia aruncat și în direcția noastră drept compensație că batem de atâta amar de timp la porțile Schengen-ului, în care evident nu vom intra din motivele mai sus amintite. Judecând, așa, obiectiv, însă, dincolo de faptul că Viena mustește de spioni ruși, dincolo de orientarea evident pro-rusă a acestei țări, precum și de faptul că linia scurtă a oficialilor austrieci cu Moscova funcționează la orice oră din zi și din noapte, putem oare să spunem cu mâna pe inimă că nu au pe undeva dreptate? Un pic mai multă chiar? Păi să ne gândim doar la faptul că scanerul vamal din Constanța, una dintre principalele porți de intrare a mărfii în țară și principala poartă maritimă, e din 2005 și mai poate fi folosit doar până în februarie 2028, bașca faptul că e cumpărat din China. Să mai adăugam și faptul că, de șapte ani, Autoritatea Vamală Română (AVR) nu mai are scanere funcționale la punctele de intrare în țară, cu excepția celui din Portul Constanța Sud, amintit anterior. Să mai spunem și că, în 2021, România s-a angajat să cumpere în sfârșit scanere noi pentru vămi, doar că luna trecută achiziția pentru ele nici nu începuse încă. Angajamentul fiind, atenție, inclus în PNRR, iar banii europeni putând fi accesați, ce să vezi, doar până în 2026. Și după aia te mai miri cum intră drogurile în țară. Ce rezultă din toate astea? Simplu, lipsa de capacitate a statului român, sau – hai s-o spunem pe șleau – a administrației de la București de a proiecta civilizație. Exact, puteți să mai citiți o dată – lipsa de capacitate de a proiecta civilizație, lucru pe care să nu carele cumva să credeți că oficialii de la Viena, așa cum sunt ei, rusofili, nu îl observă. Și țineți cont că dovada cea mai mare de impotență a Bucureștiului de a proiecta civilizație nu e nici măcar asta. Nu, dovada stă în simbolul cel mai puternic raportat la ambiția României de a se conecta – odată pentru totdeauna – la civilizația occidentală, mai precis o autostradă care să treacă Carpații. Mă refer, desigur, la Sibiu-Pitești, dar chiar și acolo, pe cel mai complicat lot, lotul 3 Cornetu – Tigveni, lucrările sunt încă în faza de proiectare! Dar asta nu e ca și cum doar statul român e așa. Nu. Toți suntem așa. E suficient să ieși un pic din București ca să vezi halul în care arată gospodăriile oamenilor, majoritatea alandala, făcute după ureche, să vezi cum arată străzile din orașele mici și mijlocii, ba chiar și din cele mari, să vezi, în fine, comportamentul unui popor adânc manelizat, semi-barbar, și înțelegi că statul român nu e altfel decât suntem noi. Se pot perinda, prin urmare, oricâți Marcel Vela și oricâți Cătălini Predoiu pe la MAI-ul ăla, ba chiar poate să vină acolo și Schwarzenegger, că tot degeaba. Și, să spunem și asta, poate să se rățoiască cât vrea super-penibilul Rareș Bogdan la oficialii austrieci, că nici măcar el – sau mai ales el – nu va reuși să curețe pata care li s-a pus lui Nehammer & co. pe România. Apropos, cum să intri în Schengen când te reprezintă Rareș Bogdan? Sau cum să intri oriunde, nu doar în Schengen? E o întrebare retorică, desigur.