Polițele pe 6 luni au ajuns să coste cât cele pe un an

Șoferii se confruntă cu tot felul de ciudățenii pe piața de asigurări iar ASF dă răspunsuri care nu mulțumește pe nimeni.

Tarifele pentru asigurările auto obligatorii pentru perioade mai mici de un an sunt prohibitive, în unele cazuri ajungând ca polițele pe șase luni să coste aproape cât cele pe un an sau chiar peste acest nivel, se arată într-o analiză făcută de Libertatea.

Comentând această situație, oficialii Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) spun societățile de asigurare au daune mai mari de acoperit pe polițele subanuale și, în consecință, își corectează tarifele corespunzător. Prețul polițelor de asigurări auto obligatorii este plafonat de Guvern până în luna octombrie, însă plafonarea are loc la nivelul tarifului practicat anterior de către fiecare asigurător. Astfel, nu există un tarif fix pe care companiile nu trebuie să îl depășească, iar prețurile pot varia între asigurători.

Un cititor Libertatea a prezentat lista ofertelor obținute pentru mașina pe care o deține, un autoturism cu motor de 1.498 centimetri cubi. În vârstă de 56 de ani, acesta are clasa de bonus B6. Tarifele sunt următoarele:

• Grawe: 870 lei (6 luni); 897 lei (1 an);
• Generali: 1.054 lei (6 luni); 1.139 lei (1 an);
• Axeria: : 463 lei (6 luni); 773 lei (1 an);
• Omniasig: 1.222 lei (6 luni); 1.307 lei (1 an);
• Asirom: 820 lei (6 luni); 1.171 lei (1 an);
• Groupama: 726 lei (6 luni); 781 lei (1 an);
• Hellas Direct: 1.051 lei (6 luni); 1.013 lei (1 an). „Frapant este faptul că prețul RCA la 6 luni este, cu o excepție, aproape egal cu prețul RCA pe 1 an. La una dintre companii, prețul RCA la 6 luni este, în mod ridicol, chiar  mai mare decât prețul RCA pe 1 an!”, spune șoferul.
  

Prin această politică de prețuri, susține proprietarii de autovehicule sunt practic forțați să încheie polițe pe un an, plătind astfel, într-o singură tranșă,  o sumă destul de mare. 

„În plus, mă întreb ce calcule actuariale au stat la baza stabilirii tarifelor RCA pe 6 luni astfel încât prețul acestora să fie egal sau mai mare decât cel al polițelor pe 1 an și cum a «supravegheat» ASF întocmirea acestora. După părerea mea, această practică incorectă ar trebui să facă obiectul unei investigații atât din partea ASF, cât și a ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – n.r.)”, susține cititorul Libertatea.

Șoferul spune însă că este însă problematică stabilirea unor tarife apropiate de prețul pe un an întreg, deoarece polița RCA este un produs a cărui achiziție este obligatorie, nu benevolă. Conform legislației, nicio mașină nu poate circula pe drumurile publice fără asigurare de răspundere civilă auto.

Punctul de vedere al lui Horia Constantinescu, șeful ANPC

Contactat de publicația amintită, Horia Constantinescu, președintele ANPC, spune că nu vede un motiv pentru care statul ar trebui să intervină în privința subunităților la polițele RCA.

„Nu se poate interveni în politica de prețuri, ar însemna că stabilim un mercurial al prețurilor ca înainte de 1989. Nu știu vreo intervenție a unei autorități în acest fel la nivel global. Am putea vorbi doar în cazul persoanelor cu handicap. Sau în cazul utilităților sau produselor fără de care nu putem trăi, precum alimentele, și doar pe termen limitat”, a spus Constantinescu.

Ce spune ASF

ASF spune că asigurătorii își stabilesc singuri prețurile, iar pentru perioadele mai mici de un an, aceștia aplică o serie de corecții, din cauza daunelor mai mari pe care trebuie să le achite.

„Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie permite clienților achiziționarea asigurării RCA pe perioade de asigurare mai mici de un an, ceea ce a condus la creșterea numărului de expuneri subanuale, care prezintă o daunalitate mai mare și fraude mai multe decât polițele încheiate pe un an”, arată instituția, într-un răspuns pentru Libertatea.

În privința nivelului prețurilor, instituția spune că „nici ASF și nicio altă autoritate a statului nu are competența de a interveni în sensul aprobării tarifelor de primă pe care un asigurător intenționează să le practice”, după cum arată  Directiva 2009/138/CE privind asigurările și reasigurările.