Reabilitare a Palatului Comisiei Europene a Dunării, organismul care a construit Canalul Sulina

Au început lucrările de reabilitare și eficientizare energetică a Palatului Comisiei Europene a Dunării, organism internațional care a funcționat la Galați începând din 1856 și a construit Canalul Sulina, pentru ca navele maritime să navigheze până la Galați și Brăila.

Consiliul Județean Galați a anunțat începerea lucrărilor de reabilitare a Palatului Comisiei Europene a Dunării, clădire care în prezent este sediul Bibliotecii „V.A. Urechia”, dar este considerată un reper important al istoriei Europei, în anul 2022 această clădire monument istoric fiind clasificată de Comisia Europeană cu titlul de „Marcă a Patrimoniului European”.

Potrivit președintelui Consiliului Județean Galați, este vorba despre o investiție în valoare 7,7 milioane de lei, finanțată prin PNRR.

„Vorbim de una dintre cele mai frumoase și mai importante clădiri ale Galațiului. Întregul imobil va fi renovat termic, intervenindu-se inclusiv la instalațiile de climatizare, iluminat și încălzire. De asemenea, vor fi montate și echipamente de producere a energiei din surse regenerabile, precum și sisteme de management energetic”, a declarat Costel Fotea, președintele Consiliului Județean Galați. 

Dispărea monopolul turcesc asupra exportului de cereale al țărilor române, fiind intensificate relațiile comerciale cu țările din vestul Europei

Comisia Europeană a Dunării a fost înființată în martie 1856 cu sediul la Galați, prin decizia luată de marile puteri din Europa, în cadrul Tratatului de Pace de la Paris, de după Războiul Crimeii (1853-1856).

Prin înființarea Comisiei Europene a Dunării, marile puteri doreau să elimine monopolul turcesc asupra Gurilor Dunării și să modernizeze unul dintre brațele Dunării și să regularizeze Dunărea, pentru ca navele maritime, cu capacități din ce în ce mai mari, să poată naviga și pe Dunăre, până la Galați și Brăila.

Înainte de aceste modernizări, transportul comercial pe Brațul Sulina se desfășura haotic, deși exista un important potențial de dezvoltare. Potrivit istoricului Corneliu Motoc, după încetarea monopolului turcesc asupra exportului de grâne din Principatele Române, exporturile de cereale din porturile Galați și Brăila au crescut de la 50.000 de tone în 1837, la 210.000 de tone în 1845.

După adoptarea politicii de liber schimb, comercianții englezi au preluat comerțul în zonă, dar s-au confruntat cu dificultăți în navigație, pentru că navele lor maritime, moderne și de mare capacitate, aveau pescaje prea mari în raport cu adâncimile apelor fluviului și foarte multe eșuau. Cerealele erau transportate până la Sulina cu șlepurile și acolo erau transbordate pe navele maritime.

Pentru evitarea acestor operațiuni costisitoare a fost hotărâtă mărirea adâncimii de navigație pe Brațul Sulina și pe Dunăre, până la Galați și Brăila, sector numit astăzi Dunărea Maritimă.

Sir Charles Hartley, inginerul șef al Comisiei Dunării, a coordonat modernizarea Canalului Sulina și regularizarea Dunării

Lucrările de modernizare la Bara Sulina au fost coordonate de inginerul englez Sir Charles Augustus Hartley, numit și „părintele Dunării”, care a fost inginerul șef al Comisiei Europene a Dunării, ce avea sediul la Galați.

Hartley a regularizat Canalul Sulina și a asigurat condițiile de navigație la Bara Sulina. Timp de 50 de ani el a coordonat, în calitate de inginer sef, apoi de consultant, lucrările de regularizare a Dunării.

În aprilie 1857, Charles Hartley a fost invitat în fața Comisiei Europene a Dunării și i s-a cerut sa examineze cele trei brațe, Sulina, Sf Gheorghe și Chilia și să recomande unul pentru a fi amenajat. La recomandarea lui Hartley, în 1865 Comisia a hotărât începerea lucrărilor pe brațul Sulina, care a devenit „Canalul Sulina”.

Au existat unele controverse care au pus în primejdie continuarea lucrărilor, Anglia și Franța intenționând la un moment dat sistarea acestora. Din moment ce lucrările fuseseră începute și se derulau cu rapiditate, acestea s-au realizat în noile condiții puse de Comisia Europeană a Dunării, ca lucrările să fie făcute cu costuri minime, să reziste cinci ani și să fie adâncită Bara Sulina cu 60 cm.

Hartley a fost cel care a decis construirea în zona vărsării Dunării în Mare a „jetelelor”, a celor două diguri perpendiculare pe malul mării, prelungite spre larg.

În 1861, adâncimea la Bara Sulina era de 5,2 metri, fiind adâncită cu 1,8 metri, cu mult mai mult decât ceruse Comisia Europeană a Dunării.

În octombrie 1862, Charles Hartley a primit din partea Reginei Victoria  titlul de „sir”. Comercianții de la Dunăre i-au oferit lui Hartley o cupă de argint ca semn al recunoștinței lor pentru că navigația la Bara Sulina se desfășura în condiții de siguranță și cheltuielile de transport erau de până la 5 ori mai mici.

Sir Charles Hartley a fost un prieten apropiat al Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta

Hartley a fost inginer șef al Comisiei Europene a Dunării până în 1872, iar până în 1907 a fost consultant al Comisiei. În Anglia, lui Hartley i-a fost acordată în 1903 prestigioasa decorație „The Albert Medal”, ca semn al recunoașterii contribuției sale la dezvoltarea ingineriei hidrotehnice.

În Romania, Charles Hartley a oferit soluții inginerești pentru modernizarea porturilor din Galați, Brăila și Constanța, planurile realizate de acesta în Portul Constanța stând la baza studiilor de modernizare ale lui Anghel Saligny.

Hartley a fost un prieten apropiat al Regelui Carol I și Reginei Elisabeta, pe care îi vizita adeseori. Una din temele de discuție dintre Regele Carol I și Sir Charles Hartley era intenția regelui de a moderniza porturile de la Dunăre, de la Cernavodă la Turnu Severin, pentru a impulsiona exporturile românești de cereale.