Comitetul pentru prevenirea torturii: Renunțați la imobilizarea forțată a copiilor din centrele de psihiatrie!

Una dintre recomandările Comitetului pentru  prevenirea torturii (CPT) al Consiliului Europei, aflat în vizită în țara noastră, se referă la renunțarea imobilizării forțate, la pat, a copiilor din centrele de psihiatrie.  

CPT a publicat, joi, raportul privitor la vizita efectuată în România în septembrie anul trecut, care  a vizat tratamentul pacienților din unitățile de psihiatrie și rezidenți plasați în centre medico-sociale. Au fost vizitate spitalele de psihiatrie din Bălăceanca, Botoșani, Obregia (București) și Socola (Iași).

”…cu excepția Obregia, au fost consemnate cazuri de presupuse rele tratamente și abuzuri verbale din partea personalului. În special în secția bărbați, din cadrul Clinicii de Psihiatrie Botoșani, delegația a primit numeroase acuzații de rele tratamente aplicate pacienților (lovituri cu pumnii, palmele, împingere și strigăte) de către personalul auxiliar. Pentru a pune capăt relelor tratamente este nevoie de măsuri de îmbunătățire a formării personalului auxiliar, de creștere a efectivelor de personal din secție și de reducerea supraaglomerării” se precizează în raportul CPT.

Tratament inuman și degradant

În urma vizitei efectuate, CPT recomandă  ca pacienții să aibă acces neîngrădit în aer liber, să se extindă activitățile psihosociale și de terapie ocupațională, să se recruteze personal suplimentar pentru a oferi aceste terapii, să se selecteze cu atenție personalul.

”Ca măsură generală, autoritățile române trebuie să pună în aplicare un program de renovare pentru a ajuta spitalul să reconfigureze saloanele, astfel încât fiecare să nu găzduiască mai mult de patru pacienți. În plus, s-a constatat o lipsă de personalizare a spațiilor de locuit pentru pacienți sau de stimulare vizuală în saloane sau lipsa unei camere de zi în care pacienții să se poată asocia. În Secția 1 a Clinicii de Psihiatrie Botoșani, starea generală de igienă ar trebui îmbunătățită, iar instalațiile sanitare modernizate. În mod cumulativ, tratamentul pacienților din Salonul 1 al Secției 1 ar putea fi considerat, în opinia CPT, drept inuman și degradant”.

Și la Spitalul de psihiatrie și măsuri de siguranță Pădureni-Grajduri (Iași), delegația CPT a constatat că tratamentul poate fi considerat ”inuman și degradant”. ”La momentul vizitei delegației, 452 de pacienți erau cazați în 390 de paturi, în timp ce spitalul avea o capacitate oficială de 251 de paturi. În toate saloanele erau înghesuite paturi, iar în secția de internare, o cameră de 24 metri pătrați găzduia 18 pacienți în nouă paturi”.

Legați de  pat

În legătură cu imobilizarea la pat a pacienților, CPT subliniază că este ”principala măsură de imobilizare în toate cele patru spitale”. Privitor la această procedură, CPT precizează că un membru al personalului trebuie să fie prezent lângă pacientul imobilizat.

”În plus, imobilizarea nu ar trebui să aibă loc în văzul altor pacienți, iar dacă se consideră necesară imobilizarea unui pacient admis voluntar, iar acesta nu este de acord, ar trebui revizuit statutul juridic al pacientului. Normele de punere în aplicare a Legii privind sănătatea mintală ar trebui revizuite în consecință”, se precizează în raport.

Același raport subliniază că, în cazul copiilor, imobilizarea de acest tip ar trebui abandonată.

”În ceea ce privește copiii internați în centrele de psihiatrie, ar trebui să se pună capăt măsurii de imobilizare forțată la pat, cu chingi, a copiilor agitați. În paralel, autoritățile române ar trebui să se asigure că personalul este instruit în domeniul tehnicilor de contenționare mecanică și că secțiile pentru copii dispun de camere de calmare. La modul general, pacienții nu trebuie să fie niciodată implicați în imobilizarea unui alt pacient”.

În premieră, delegația a vizitat Centrele de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică de la Costâna și Sasca Mică, Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane cu Dizabilități de la Păstrăveni și Centrul de Îngrijire și Asistență de la Mircești.

În aceste centre, delegația a sesizat că personalul – în principal asistente medicale și infirmiere – era insuficient și că, în unele centre, angajații nu aveau cunoștințele și competențele necesare pentru a îngriji aceste persoane.