Lumea lor și lumea noastră

            Tocmai a mai picat în brațele DNA un domn primar, un nene de la Mioveni. Pentru mită și trafic de influență. Și ce să vezi, l-au săltat exact când dădea înapoi o parte din banii destinați facilitării angajării unui medic la policlinica din localitate. Negustor cu prințipii, carevasăzică, nu te-am rezolvat, poftim banii înapoi. Dar, dacă ar fi fost posibil, contractul ar fi fost dus la bun sfârșit, domnul primar ar fi încasat cei 30000 de euro și medicul ar fi ocupat postul râvnit. Media nu suflă o vorbă despre doctorul care ar fi fost dispus să plătească această sumă ca să prindă un loc bunicel. A fost probabil una dintre condițiile cooperării acestuia cu DNA. Ar fi interesant de aflat dacă a luat decizia de a colabora la flagrant înainte sau după ce a aflat că dom’ primar nu are cum să-l rezolve. Asta așa, ca să ne mai tăvălim puțin prin praful de fluturi al considerațiilor cu parfum etic.

            Proaspătul scandal de la Mioveni vine, iată, la foarte puțină vreme după cazul Buzatu. Tevatura, spectacolul, firele despicate în patru, opt, șaisprezece, dezvăluirile inflamate, estimările de impact electoral, analizele și tot ce încă se mai atârnă de această furtună mediatică nu au alertat pe nimeni din sistemul administrativ sau, în cel mai bun caz, au provocat câteva săptămâni de prudență. Batista pe țambal, o rărim un pic că e vijelie mare. Apoi reluăm de unde am rămas.

            Pentru că toți acești purtători de sceptru local evoluează într-o lume paralelă. Lumea lor e alta, nu are nici o legătură cu lumea noastră. În lumea lor se știu și se simt stăpâni, un cap căzut la Vaslui nu-l sperie pe baronetul de Mioveni. El și-a construit un sistem propriu de protecție în care se crede imun. Lumea lor, sistemul lor de referință se compune din tot ceea ce se poate tranzacționa, legal sau ilegal, în circuitul local. Edilul se află acolo (s-a ales) tocmai pentru a controla aceste tranzacții. Atracția magică a ilicitului îl biruie frecvent și explicația trebuie căutată și în datele personale ale omului dar și în regulile nescrise ale vieții de partid.

            Investițiile, contractele publice, posturile din infrastructura locală, bugetul destinat Binelui Public constituie resursele. Pe baza exploatării abile a acestora se obțin beneficiile directe și cele colaterale, protecția și perpetuitatea pe tronulețul de baronet. La asta nu se poate renunța brusc, în lumea lor nu există crize de conștiință. Astfel, Binele Public este mereu foarte jos pe lista de cumpărături a edilului standard, pentru că întreaga și neîntrerupta lui activitate are alte priorități. Acestea din urmă țin de politica mare (contribuția la Centru) dar mai cu seamă de politica mică, cea care-i asigură supraviețuirea și reputația.

            Din când în când se taie câte o panglică, se mai inaugurează câte un modern dispensar cu șase paturi, câte un pod, câte o toaletă publică, câte un parc. Sigur, au costat de zece ori mai mult decât ar fi fost normal dar fraierimea nu știe asta. Mititeii sfârâie festiv, edilul cuvântă înflăcărat despre grija lui permanentă față de bunăstarea comunității, localnicii aplaudă însuflețit.

            Și îl vor realege, chiar dacă va fi prins și condamnat, fiindcă e băiat bun,  ia și pentru el dar, uite, ne mai dă și nouă.

            Cam așa arată lumea lor.

            Iar lumea noastră, cea în care lucrurile funcționează normal, legal, corect, onorabil, devine pe zi ce trece un spațiu pur imaginar. O iluzie.