De-ale Puterii: O știre de AUR

Din noianul de  știri cu război, politicieni poltroni, măsuri guvernamentale inepte și diferite forme de hoție, se strecoară spre noi o veste bună. Rezumată de confrații noștri de la defapt.ro, știrea arată așa:Judecătorii au decis că putem spune că AUR face propagandă pro-rusă: jurnalista Ioana Constantin, de la postul B1 TV, a anunțat pe Facebook că a câștigat definitiv procesul cu partidul lui George Simion. AUR o dăduse în judecată pentru că a susținut că această formațiune politică este asociată cu Rusia și face propagandă în favoarea acestui stat.

Decizia instanței care a judecat plângerea AUR este salutară și demonstrează că încă se poate conta pe o bună parte a magistraților noștri, nu toți acceptă transferuri bancare în schimbul unor hotărâri judecătorești convenabile uneia dintre părți. Sigur, încă există comandă politică prin instanțe. Și, în partea dubioasă a acestui grup profesional, destui încă acceptă plata și în euro, și în dolari, și în ruble. Ba chiar și în moneda statului Botswana, dacă reclamantul sau pârâtul nu dispune de valută cu greutate.

Ura! Justiția ne lasă să  spunem că AUR face propagandă pro-rusă

Această decizie judecătorească se constituie într-un precedent valoros care va fi greu de evitat în cazuri similare. Acesta este marele câștig, deși instanțele românești nu sunt sau nu se simt, deocamdată, obligate să țină cont de hotărâri precedente. Se poate nesocoti precedentul atunci când o instanță consideră că prin hotărârea pronunțată, contrară precedentului, se va obține un reviriment judiciar. Adică o aplicare mai bună a legii. Și câtă vreme prin instanțele noastre încă sună telefoanele mobile ale judecătorilor chiar în timpul ședințelor de judecată, putem spune că revirimentele judicare au loc mult prea des. Asta așa, ca să fim eleganți.

        Revenim. Putem spune că AUR face propagandă pro-rusă. Asta, desigur, nu ne garantează decât dreptul la libera exprimare a unei opinii bazate pe fapte. Nu ne garantează în nici un fel că pitencantropii pe care-i acuzăm de asemenea propagandă nu vor încerca să ne înfigă în beregată telefonul mobil cu care-i filmăm la Festivalul Ciozvârta de Aur.

Un partid șiret, capabil să adune frustrările

Din nefericire, dar explicabil, segmentul electoral care susține platforme politice confuze, care nu remarcă contradicțiile evidente dintre așa-zisele aspirații naționaliste, fundamentalismul ortodox și patronajul unei puteri externe aflată în război cu valorile democrației, a avut și are mereu la dispoziție o formațiune politică capabilă să-i ignore lipsa de educație, pospaiul cultural și nevrednicia socială, un fel de partid șiret, capabil să ofere câmp de acțiune tuturor frustraților, nostalgicilor „grijii față de omul nou, multilateral dezvoltat”, resentimentarilor, marginalizaților.

            În România postdecembristă a existat mereu acest fel de partid. Că s-a numit Vatra Românească, apoi PUNR și, simultan România Mare, a avut mereu o relevanță electorală, ajungând, într-un moment de tristă amintire, să ofere un candidat de finală la alegerile prezidențiale. Dar și o pondere parlamentară (rezultată în urma unor alegeri legislative în decursul cărora au fost anulate 13% din voturi!!) de negociere a participării la guvernare. Patrulaterul Roșu al anilor 90 (compus din PDSR, PRM, PUNR și PSM) a rămas o amintire umilitoare pentru cei care așteptau ca România să devină altceva.

20% dintre români sunt gata să accepte provocarea populistă

În poziția de colector al energiilor tuturor celor incapabili să opteze pentru formule ideologice clare a existat mereu un partid. După destrămarea PRM, demagogia populistă și ultranaționalismul au intrat pe mâna unui speculant abil, care a găsit repede formula de a aduna un număr spectaculos de voturi pentru a accede în Parlamentul României. PPDD a cules, în 2012, aproximativ 15 la sută din voturile românilor, promițând câte 20000 de euro și un apartament fiecărui membru.

            În clipa în care această iluzie optică s-a evaporat, probabil și datorită condamnării liderului suprem (un șmecheraș cu fler, din Caracal), cei 20 la sută dintre românii permanent gata să accepte provocarea populistă au migrat electoral spre mesaje ideologice cât de cât apropiate. Foștii simpatizanți PUNR, PSM, PRM, PPDD au fost absorbiți cu precădere de mama răniților, fostul PDSR, devenit PSD. Mulți dintre ei nu au găsit aici exact ce își doresc, astfel încât a apărut o nouă platformă politică de coagulare a tuturor energiilor de natură populist-naționalistă.

Și asta ne obligă să ieșim, totuși, la vot

Platforma politică respectivă (îi facem mare cinste denumind-o astfel, nu are coerența unei platforme politice reale) se numește, astăzi, AUR. Este manifest antieuropeană, antiUE, antiNATO, pretinde că este ultraortodoxă și propagă mesajele propagandei rusești cu o forță financiară demnă de o cauză mai bună. Are în sondaje o intenție de vot situată în jurul a 20%.

            Ceea ce, probabil, ne va obliga să ieșim, totuși, la vot.