Drogurile, bullying-ul, delincvența juvenilă și siguranța rutieră, cavalerii apocalipsei sociale. Plus Dorian Popa

Din când în când fac revista presei, iar tot din când în când îmi atrage atenția câte o știre. De data asta, aflu că în Mureș, un comisar de poliție și un comisar șef de poliție, au propus, în premieră naţională, introducerea unei materii opţionale în şcoli numită „Educaţie pentru siguranţă”.

Despre ce este vorba în această materie? Păi despre problematica consumului de droguri, a bullying-ului, a delincvenţei juvenile şi a siguranţei rutiere.

Mai citesc o dată. Educație pentru siguranță. Pe droguri, bullying, delincvență juvenilă și siguranță rutieră. Acuma, asta cu drogurile pe vremea mea nu era, sau poate nu știam eu de ea, dar asta nu înseamnă că nu e importantă. Ba chiar foarte. A devenit ceva de speriat, după părerea mea mult mai mult decât vedem la televizor.

Adică e suficient să mergi pe stradă, să intri la metrou, să intri într-un parc și te sperii. N-am mai întâlnit de ceva vreme un parc în care să nu pută de să-ți mute nasul a iarbă și rar mi se întâmplă să merg pe stradă și să nu văd oameni cu mișcări incoerente, cu ochii împăienjeniți, și nu de la băutură. Probabil chiar e cum spunea Gorghiu, chiar sunt milioane de consumatori, iar când mă gândesc la asta mi se face părul măciucă. Când am devenit așa, ca societate? De ce? De ce am importat numai mizeria din vest, nu și lucrurile bune? De ce îi imităm pe ăia numai la chestii nasoale, la botox, la tatuaje și la droguri, de ce nu facem și universități ca ale lor? Păi e simplu de ce, pentru că e mult mai ușor să copiezi lucrurile facile, de aia.

În fine, revenind. Foarte bună propunerea de la Mureș, prin urmare. De ce de la Mureș, însă? Nu știu. Nici nu contează, important e că a venit de undeva. Cât despre bullying, delincvență juvenilă și siguranță rutieră, și ele sunt foarte, foarte importante. Sigur, fiecare om le judecă prin experiența lui, iar eu, având în vedere că am fost lovit de o mașină pe trecerea de pietoni la un moment dat, aș spune că ultima este foarte, foarte importantă. Nu că celelalte n-ar fi, dar, încă o dată – experiența, reflexele create etc. etc.

Evenimentul respectiv m-a tarat atât de tare de fapt, încât astăzi nu trec nicio trecere de pietoni cu copilul fără să-i amintesc, din nou și din nou, o regulă care mie mi se pare de aur. Anume să mai aștepte o secundă-două după ce se face verde pentru pietoni, pentru că deseori se găsește câte un viteaz care forțează cu mașina pe roșu și uite așa se întâmplă tragediile. Sigur, îi spun asta și pentru că de când m-a lovit pe mine mașina respectivă și până astăzi, am mai văzut câteva mii de știri similare, din multe rezultând, din păcate, morți, așa că, na, cred că pot fi înțeles.

Dar, revenind, încă o dată. Excepțională inițiativa celor de la Mureș. Sper să fie pusă în practică cât mai repede la scară națională. Dar pe de altă parte, stau să mă gândesc, de ce nu s-ar adăuga și alte materii celor propuse de ei. Cum ar fi studiul felului în care să nu mai votăm cu ăia care ne dau găleți, făină și sticle de ulei o dată la 4 ani. Serios, m-aș face profesor la orice oră pe treaba asta. Sau cum să facem să nu votăm nici cu ăia care se bat cu lopata în piept că sunt mari iubitori de țară, pentru că mai mult ca sigur acolo ceva e putred. Și aici mă văd profesor, la ambele materii. Cred că le-aș spune elevilor direct: măi copii, când îi vedeți p-ăia cu gălețile și p-ăia care strigă că iubesc România, fugiți cât puteți voi de repede. 

Ba chiar aș merge și mai departe cu un pic de istorie și le-aș spune că în niciun caz nu există vreo putere colonială care să ne fi ținut pe noi în subdezvoltare, în așa fel încât să fim în halul în care suntem astăzi. Iar cel mai bun exemplu în sensul ăsta sunt ultimii treizeci și de ani. Ok, am fost sub comuniști aproape 50. Dar ce ne-a împiedicat să nu ne ridicăm ulterior? E foarte simplu, doar noi înșine. Iar aici aș reveni la materia principală, aia cu voturile, în încercarea de a le explica elevilor mei de ce lucrurile sunt legate și, fără să o predai pe una, nu o poți preda nici pe cealaltă. Sau cu alte cuvinte, de ce totul pleacă din spate, de la faptul că nimeni alții decât comuniștii nu au distrus fibra națională a acestui popor, motiv pentru care s-a și ajuns să fie votat Iliescu în anii 90, motiv pentru care și suntem unde suntem astăzi.

În fine. Iar odată terminate materiile astea, aș asezona și cu un pic de mediu, eventual și niște educație civică. Chestii simple, de ce să nu arunci gunoaie pe jos, de ce să sari în ajutorul femeilor când le pipăie cineva în autobuz, de ce nu ești ultimul fraier dacă te sui pe bicicletă în loc să ai musai o mașină ca a lui Dorian Popa, de ce există, totuși, genuri muzicale mai elevate decât manelele etc. etc. Ba chiar și chestii mai complicate, de profunzime, de genul celei conform căreia noi, ca popor, nu luăm anumite decizii drastice decât în funcție de un eveniment, de o presiune a unui grup, fără să ne gândim în perspectivă la ce ne-ar face bine pe termen lung. Am uitat ceva? Nu știu, aștept sugestii.

Sunt însă mai mult decât sigur că până o să ajung eu să predau materiile astea undeva, o să treacă mult timp. Important e ca demersul oamenilor ălora de la Mureș să reușească. Mi se pare o chestie foarte bună. Pentru că da, se mai întâmplă, din fericire, și chestii bune în țara asta, nu numai nenorociri. Și pe ele trebuie să le adunăm, cumva, să le punem cap la cap, și în felul ăsta să facem naibii o societate mai bună. Pentru că se poate. Trebuie doar să vrem suficient de mulți dintre noi.