Patru ani de incompetență, dezamăgiri, trădări și antiromânism

Octombrie 2019, a reprezentat începutul sfârșitului speranței că societatea românească ar fi putut să devină, chiar dacă părea utopie, o societate modernă, europeană. Acel început nefast, a fost declanșat de dărâmarea, pentru a treia oară consecutiv, a propriului guvern de către același partid. Acest fapt, unic în istoria politicii democrațiilor autentice, s-a realizat pentru un singur scop, meschin și împotriva interesului național (antiromânesc) al unor grupuri de interese, desăvârșit cu mâna propriilor șefi puși, nu aleși, de cei direct interesați.

Pentru a se putea întâmpla toate faptele anti-sociale, îngenuncherea propriei economii și chiar eșecurile diplomatice din sfera relațiilor internaționale, a trebuit ca partidele să fie predate unor personaje fără personalitate, verticalitate, integritate și onoare, care să asigure un mediu politic și mediatic “stabil”. Și toate acestea pentru facilitarea acceptării de către societate a tuturor schimbărilor cerute de păpușari pentru “diluarea” statului de drept și a instituțiilor acestuia, pentru consolidarea statutului societății românești de piață de desfacere (consumator) pentru ceea ce produc alții și din ce în ce mai puțin producătorii autohtoni și, desigur, pentru asigurarea unor marje de profit consistente pentru capitalul străin în domenii precum energie, servicii bancare și de asigurări, agricultură etc.

Un exemplu dintre multele întâmplate pe cârca, banii și nervii cetățenilor români și ai firmelor locale, sunt și faptele clare și dovezile irefutabile din zona fiscal-bugetară și nu numai, adică pe acolo pe unde, “chiparosul” finanțelor românești, a trecut ca “gâsca prin apă” dar producând pagubele produse de un elefant alergând într-o cultură de ghiocei, unul dintre nocivele personaje care ne-au condus și care, din păcate, încă o fac. Fapte, dintr-o lungă listă, precum:

• refuzul semnării, la momentul preluării mandatului de ministru al finanțelor, a procesului verbal de predare-primire în care erau prezentate, în detaliu, toate datele oficiale cu privire la situația economico-financiară a României. Date precum datoria guvernamentală și structura acesteia (36,9% din PIB), deficitul bugetar (2,8% din PIB), arieratele statului, precum și alți indicatori macro-economici, date cuprinse în procesul verbal, au fost contestate fără niciun argument legal și doar pentru a face un joc politic cu efecte catastrofale pentru România;
• gestionarea dezastruoasă, cu premeditare, a finanțelor publice, a făcut ca România să fie singurul stat membru UE intrat în procedură de deficit excesiv, cu efecte negative greu de cuantificat;
• achiziționarea de vaccinuri, în număr exagerat (peste 35 de milioane de doze) și cheltuieli astronomice (peste 500 de milioane de euro), majoritatea acestora expirând și devenind deșeuri medicale etc.,

au fost săvârșite în cârdășie și acoperite de cei care aveau să devină (și) partenerii oficiali ai acestora, începând cu sfârșitul anului 2021.

Se pare că, în ciuda zicalei străbune – “toamna se numără bobocii”, perioada Octombrie-Noiembrie este una nefastă, fie și pentru că:

• în Noiembrie 2015, mandatul Guvernului Ponta se încheie prin demisie;
• în Octombrie 2019, este demis Guvernul Dăncilă, prin moțiune de cenzură (de către propriul partid);
• în Noiembrie 2019, este învestit Guvernul Orban;
• în Noiembrie 2021, se înființează Coaliția PSD-PNL-UDMR și este învestit Guvernul Ciucă.

Cine știe? Poate că, de această dată, luna Noiembrie aduce românilor și vești bune … o moțiune de cenzură care să poată fi depusă și, mai ales, VOTATĂ!

Până atunci, trebuie să înțelegem și să ne fie foarte clar că, tot ce s-a întâmplat în acești patru ani, nu s-ar fi putut înfăptui fără ca partidele aflate la guvernare (“dușmani” tradiționali) să fie partide “captive” și conduse de “instrumente” perfecte pentru executarea ordinelor și sarcinilor primite, ca pre-condiție pentru numirea și menținerea acestora în funcțiile politice și cele executive.

Toate măsurile și acțiunile “reformatoare” luate de actualii guvernanți, cu toată opoziția întregii societăți, stau mărturie. Culmea ironiei este că, nemulțumirea profundă, cu reverberații în toată fibra societății, poate cea mai puternică după ’89, vine “la pachet” și cu o stare de letargie generalizată a populației și mediului de afaceri, de altfel, niște vajnici luptători pentru drepturi și libertăți … doar în social-media.

Tipic românesc … dar antiromânesc!