De-ale Puterii: O săptămână fructuoasă pentru ipocriți, infractori și scamatori politici
Așa cum ne-a prezis și cercetarea astrelor, am avut parte de o nouă săptămână de vai și amar în lumea românească. Eclipsa parțială de lună ne-a aruncat într-o efervescență creativă, într-un boom de imaginație și inspirație, ne-am dovedit iarăși excelența în fructificarea resurselor tradiționale ale specificului național: șmecheria și nesimțirea. Ambele au legătură directă cu lipsa de educație și cu ambiția de a demonstra că, la noi acasă, nu există impostură, ci doar strategii de supraviețuire.
Doamna Elena Lasconi deschide săptămâna cu retragerea oficială din capul listei USR pentru europarlamentarele din 2024. Apare într-un interviu și se declară adeptă a familismului tradițional. Afirmă că a votat DA la Referendumul pentru familie din 2018 dar investigatorii media descoperă rapid că primărița din Câmpulung Muscel nu a votat în 2018. Reiese de aici că doamna Lasconi a renunțat benevol la pensioara grăsuță pe care i-ar fi garantat-o un mandat de europarlamentar (ceva pe la 1500 de euro, dacă sunteți curioși). Sau nu a renunțat, dar vrea să obțină mandatul sub alte culori. Și s-a reorientat spre un bazin electoral mai generos, cu potențial de 20-25% din alegători, realizând că urcușul său către glorie și împlinire prin politică va fi mai simplu dacă scapă de USR și cele 10 procente cu care îi creditează sondajele.
O manevră de oportunism pur, spun majoritatea analiștilor. Elena Lasconi are, desigur, ambiții politice. E normal, are o platformă locală solidă. Afirmându-și apartenența la trendul populist ascendent, doamna Lasconi a intuit corect că USR nu e trambulina potrivită. USR scade în opțiuni pentru că vehiculează concepte care țin de domeniul imposibilui românesc. Corectitudinea nu mai vinde. Or linia tradiționalismului consolidează și menține în mod cert popularitatea unui primar care s-a dovedit performant la Câmpulung. Și asta se poate dovedi suficient pentru a-i păstra primăriței, într-o primă fază, un loc de campion local al eficienței. Pentru un parcurs politic care vizează poziții mai înalte în administrație, capitalul de popularitate îmbogățit de respectivele declarații poate fi decisiv în acceptarea unor oferte politice viitoare. Pentru USR, excluderea Elenei Lasconi din echipa pentru Bruxelles a fost o mișcare pripită, executată conform unui cod moral neoficial. USR a pierdut un candidat puternic, ducând prea departe exigența și neînțelegând la timp că valorile tradiționalismului nu exclud principiile proprii. Și invers.
Turneu prezidențial, pardon, turistic de 85.000 de euro
Nu trece mult și aflăm că Președintele nostru, domnul Klaus Johannis, plănuiește o ofensivă diplomatică în câteva țări africane pe care nici el, nici consoarta nu le-au vizitat încă.
Mai aflăm și că Administrația Prezidențială dorește să păstreze secrete cheltuielile pe care călătoria le implică. Asta, desigur, nu e frumos, și imediat descoperim că ar fi vorba despre cca 85 000 euro. Merită, zicem, pentru că destinațiile sunt fundamentale pentru destinul internațional al țării noastre: Insulele Capului Verde, Africa de Sud, Senegal și Tanzania. Gurile rele au identificat rapid atracția pur turistică a acestor state. Așa sunt gurile rele, caută mereu pe net.
Senegal e obiectivul turistic preferat al doamnelor care doresc să verifice dacă e adevărat ce se spune despre podoaba masculină africană. Dacă va dori să verifice reputația senegalezilor, cuplul prezidențial va trebui să comunice în dialectul petit-negre, o franceză foarte aproximativă, rămasă în uzul vorbirii locale de pe la începutul secolului. Nu va fi ușor pentru un vorbitor tăcut al limbii germane. În rest, banane și peisaj, ca la Senegal.
Africa de Sud… o, ce țară minunată! Vinuri excepționale, girafe care te pupă pe obraz în Parcul Kruger, Sun City… e clar că trebuie întărite relațiile cu țara lui Mandela și a echipei de rugby care a câștigat, recent, Cupa Mondială.
Tanzania… eee, aici alaiul prezidențial va trebui să conțină și un dispozitiv defensiv serios. Mai ales când Președintele și Doamna vor pătrunde în Parcul Serengeti. Lei, hiene, elefanți, tot ce are Africa mai pe ducă mișună pe-acolo la liber. Va mișuna și Klaus Johannis, pentru că dialogul cu un președinte african de sex feminin și de orientare religioasă musulmană va fi, oarecum, dificil. Mai ales că Mama Samia are reputația unei persoane reținute și diplomate. Ca și domnul Johannis! Tăcerile vor dura mult și nu vor rezolva nimic important în afară de, poate, achiziționarea de către familia Johannis a unui terenaș frumos împădurit. Lemn berechet în Tanzania. Poate și o casă.
Provocările de securitate fără precedent la nivel regional și internațional vor fi discutate mai ales în Cabo Verde, în compania președintelui Neves și a prim-ministrului Correia e Silva, la o partidă de pescuit din barcă, pe Atlantic. Altceva nu prea e de făcut pe-acolo, decât să deschizi și să închizi cu un grog aromat un platou de fructe de mare și să asculți la nesfârșit Cesaria Evora.
Ce mai, va fi un turneu pe cinste!
Spre finalul săptămânii, hop și soacra!
Mama soacră a domnului Cătălin Cherecheș, primar de Baia Mare, (adică mama doamnei Tabita Gliga, soția domnului Cătălin) se întrevede, la Cluj, cu altă mamă, o mamă de judecătoare și îi oferă acesteia din urmă o afacere frumoasă în schimbul unei decizii clemente în cazul de corupție al domnului Cătălin. Aflat pe rol, cazul i-ar aduce domnului primar de Baia Mare niscai 5-6 anișori de șah cu maeștrii internaționali internați pe la penitenciarele arondate. Și răgaz de a produce literatură, memorialistică înlăcrimată sau manuale de supraviețuire în lumea rea a căcănăriilor de partid. DNA e pe fază (ce-o fi cu băieții ăștia, s-au trezit brusc și luptă, luptă, luptă!). Le saltă pe mămicile care gustau o jumară cu muștar, îl rețin și pe domnul tata socru și uite-așa ne-am mai trezit cu un caz de corupție în rândul oamenilor legii. Sigur, doamna judecător Cutărescu va jura cu mâna pe Biblie că nu a știut nimic de negocierile mamei (babă nebună, minți pierdute, ceva). Dar va fi foarte greu de crezut că mama soacră Gliga nu a știut la cine trebuie să meargă cu plicul în dinți. Se vor înteți speculațiile, vor fremăta din nou studiourile, se va leșina de indignare în direct. Cert este că, de la atâta hărnicie, DNA va redeveni simbolul statului paralel, cel cu care se luptă pe viață și pe moarte adevărații patrioți cu un pic de bulău la activ.
Modele de succes care desfigurează normalitatea
Săptămâna politică românească are mereu o cantitate de evenimente care ar fi suficiente să acopere un an din viața politică a unei țări cu democrație veritabilă. Ne gândim mereu la Danemarca, Finlanda, Suedia… democrațiile nordului, care se sprijină pe egalitarismul străvechilor comunități vikinge. Dar și pe consistența unui univers spiritual care sfidează moartea. Modele de succes și stabilitate. Modele de patriotism veritabil.
Visăm la Nord dar ne trezim mereu în Sudul care își negociază la infinit șansele de a ieși din marasm.
Sudul nostru românesc, talentat dar indecis când are șanse istorice, incapabil de a rezista tentațiilor, Sudul nostru în care lupta cu legea pare tot timpul obligatorie. Sudul nostru jurat haiduciei și modelelor de succes care desfigurează normalitatea.
Și ne întristăm mereu, și mai așteptăm să vină încă o zi.
În care, pentru că nu avem încotro, o vom lua de la capăt.
Post scriptum. În ultima clipă sosește și o veste bună. Congresul SUA a aprobat achiziționarea de tancuri M1A2 Abrams. Niște mașini de luptă formidabile care, ajunse în România, vor întări semnificativ capacitățile noastre defensive. Sau vor păți ca bilele de oțel din celebrul banc. Se vor pierde sau se vor strica.