Stuful din Delta Dunării, hrană pentru 250.000 de oi, din acest an  

Planul Național Strategic 2023-2027 a adus o premieră în România: concesionarii terenurilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) de pe care se poate recolta stuf, primesc subvenție, începând cu 2023, cu condiția ca acesta să fie folosit ca furaj în hrana animalelor, de exemplu.

A trebuit, însă, să fie schimbată categoria de folosință a unor terenuri din ape, în pășuni, decizie contestată de unele voci, dar perfect justificată de realitatea din Deltă, după cum susțin cei vizați direct de decizie.

România și-a armonizat, astfel, legislația națională la cea europeană, adoptată în 2021. A trebuit, însă, să treacă aproape șase ani de la începerea primelor demersuri în acest sens, declară Octavian Popa, administratorul unuia dintre cei mai mari concesionari de terenuri din Rezervația Biosferei Delta Dunării, firma Biodelta Resurse Tulcea.

Trebuie precizat că România deține cea mai mare zonă umedă din Europa cu cea mai întinsă zonă compactă de stufărișuri de pe planetă, de aproximativ 170.000 de hectare. Din suprafața totală a RBDD de circa 580.000 de hectare, 80% este acoperit cu vegetație specifică zonelor umede precum stuful, papura și rogozul, în amestec cu arbuști de salcie pitică și alte plante, un procent aproape similar cu cel ocupat de terenurile agricole sau forestiere din alte regiuni ale țãrii.

Contract cu cei mai mari crescători de oi

Octavian Popa spune că recoltarea stufului are beneficii nenumărate asupra mediului, climei și biodiversității și oricine deține o suprafață acoperită cu stuf, fie că este vorba de o persoană fizică, juridică sau UAT-uri poate să acceseze programul și să beneficieze de subvenție.

“Acum se recoltează stuful ca furaj pentru animale, noi avem contract cu cei mai mari crescători de oi din România, care au 250 000 oi. Stuful se recoltează, se îmbalotează și se vinde ca furaj pentru animale crescătorilor de oi. În condițiile secetei care este din ce în ce mai accentuată, iar lucerna are un preț foarte mare, stuful este un nutrient foarte bun pentru animale”, a declarat pentru Ziarul Puterea administratorul societății din Tulcea care are concesionate din 2020 suprafețe de circa 15.000 ha din terenurile RBDD.

Pentru cei care contestă calitățile nutriționale ale acestui furaj, Popa aduce drept argument analizele asupra compoziției efectuate în Germania și Austria, dar și de ANSVSA, din care reiese că stuful are în compoziție aproape 7% proteină, “ceea ce îl face un foarte bun nutrient pentru animale”. Nu în ultimul rând, există și o recomandare a ASAS în această privință.

„Toate acestea fac ca recoltatul stufului să devină o activitate deosebit de benefică cu impact asupra mediului, climei și biodiversității cu impact pozitiv asupra zonei și localnicilor, a tuturor celor care dețin aceste suprafețe, pentru că este o activitate care atrage bani pentru România”, a mai precizat Octavian Popa.

Planurile de viitor prevăd chiar o posibilă investiție într-o fabrică de celuloză și hârtie, pentru că să nu uităm, pe vremea comunismului, din Deltă plecau circa 300.000 de tone de stuf anual către fabrica de celuloză și hârtie de la Chișcani, Brăila.

Două active normative, adoptate în 2023

Armonizarea legislației românești la cea europeană, după cum spune Octavian Popa, a presupus adoptarea a două acte normative. Este vorba de Legea nr. 116 din 14 mai 2023 prin care au fost aduse modificări la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu privire la extinderea categoriei de pajiști cu pajiștile gestionate/întreținute în sistem de paludicultură.

De asemenea, a fost emis și Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 317  din 8 august 2023 cu privire la modificarea și completarea Ordinului nr. 80/2023 privind criteriile de eligibilitate, documentele justificative, condițiile și modul de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic din cadrul Planului Național Strategic PAC 2023-2027, finanțate din Fondul european de garantare agricolă și de la bugetul de stat.

“În Ordonanța 34 din 2013 care se referă la pajiștile permanente, în anexă la poziția 28 stuful este menționat ca plantă care crește pe suprafețe de pajiști, mlaștini și bălți. Din 2013 trebuia făcută acest lucru, nu de acum”, a mai afirmat administratorul Biodelta Resurse.

Ce spune Comisarul European pentru Agricultură

În acest caz, este edificator și răspunsul de clarificare transmis de către Comisarul european pentru Agricultură din cadrul Comisei Europene, Janusz Wojciechowski:

„Definiția cadru a pășunilor permanente, astfel cum este prevăzută la art. 4, alin. 3), lit. c) din RSP, se referă la terenul utilizat pentru producția de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane). De aceea, clasificarea suprafețelor cu stuf ca pășune permanentă depinde de măsura în care stuful corespunde definiției ierbii și a altor plante furajere erbacee, astfel cum sunt definite de statele membre în planurile lor strategice“, arată reprezentantul societății din Tulcea.

Comisarul mai aduce alte câteva precizări: „Cu toate acestea, o suprafață pe care creste stuful ar putea fi eligibilă pentru plăți directe în anumite condiții:

„1. în temeiul art. 4, alin 4), lit a) din RPS și anume, cu condiția să fie utilizată pentru o activitate agricolă pentru producția de produse din anexa I, de exemplu dacă este pășunată de animate și/sau utilizată pentru producția de furaje de origine animală „ șì 2. pe baza suprafeței acoperite de unul din angajamentele/obligațiile legate de mediu și climă, astfel cum se prevede la art. 4 alin. 4) lit. b), sau c) din RSP. Având în vedere cele de mai sus, este de competența statelor membre să decidă dacă o suprafață cu stuf ar putea să fie inclusă în registrul agricol național. În același timp, în ceea ce privește suprafața inclusă in sistemul integrat, și anume eligibilitatea pentru sprijinul UE pe suprafață, statele membre sunt cele care trebuie să evalueze dacă o anumită suprafață îndeplinește cerințele relevante din RSP menționate mai sus”…”Autorităților române le revine sarcina de a evalua dacă stuful corespunde definiției de iarbă și alte plante erbacee furajere care se găsesc în mod obișnuit pe pajiștile permanente naturale……și în consecință, dacă suprafața cu stuf ar putea fi clasificată ca pășune permanentă atunci sunt îndeplinite alte condiții pentru pășunile permanente astfel cum prevede articolul (3) litera c) din Regulament“.

România nu ar constitui o premieră în privința subvențiilor acordate pentru stuful folosit în hrana animalelor, pentru că se practică deja în țări precum Norvegia, Danemarca sau Germania.

Subvenții doar pentru 61.000 ha în PNDR

Din cele 580. 000 de hectare ale RBDD, categoria de teren „agricol” cu folosința „arabil” din zona umedă a Deltei pe care se desfășoară practici agricole și care a putut face obiectul subvenționării în cadrul PNDR, reprezintă puțin peste 10% din suprafața teritoriului, mai exact 61.453 hectare teren agricol, susține reprezentantul Biodelta Resurse.

Restul suprafețelor, dar în special cele 12 zone de teren stuficol, pe care de asemenea se desfășoară o practică agricolă adecvată reglementată juridic prin Planul de management al ARBDD, și care reprezintă fond funciar luat în calcul în suprafața totală a României, nu au putut fi considerate eligibile, datorită încadrării terenului în categoria de folosință „neagricol”, mai exact subcategoria „terenuri cu ape”, „ape si stuf’, deși precizările legale în această speță stipulează faptul că „folosința terenurilor semnifică întrebuințarea, utilizarea, uzul, avantajul, beneficiul, categoria terenului, și sunt definite în cadrul sistemelor informaționale din domeniile specifice de activitate”, mai arată administratorul firmei din Tulcea.