UDMR ridică prea periculos sabia secuiască a secesionismului

Europa “Unită” începe să scârţãie din toate încheieturile şi riscă să se aprindă. Ca şi cum migraţia, pandemia, conflictul din Ucraina nu ar fi fost de ajuns pentru a genera un tsunami economic, Europa se confruntă acum cu un cod roşu de alertă privind prezentul şi viitorul ei. Secesionismul, resuscitat de ambiţii, resentimente nerefulate şi de frustrări etnice de neînţeles, a inundat din nou mentalul colectiv european, astfel că Europa se vede obligată să facă faţă acestei noi provocări primejdioase.

Ca şi cum ameninţările secesioniste din partea Republicii Srpska (entitatea sârbă din Bosnia, stat din care mai face parte Federaţia croato-musulmană) şi conflictul dintre Serbia şi Kosovo nu ar fi de ajuns, lideri marcanţi ai Europei, altã datã vocali în privinţa suveranitãţii statelor ce compun “Europa Unitã”, încurajeazã acest curent extrem de periculos.

În Franţa, tensiunea este deja la cote înalte, ca urmare a anunţului fãcut în septembrie de preşedintele Emmanuel Macron, în privinţa viitoarei autonomii a Insulei Corsica.

Spania a început sã mocneascã zilele trecute, dupã ce premierul socialist Pedro Sanchez a anunţat amnistierea liderului separatişt catalan Carles Puigdemont şi a altor 1.400 de activişti şi politicieni implicaţi în 2017 în referendumul privind independenţa Cataloniei, ca urmare a unui acord încheiat cu partidul Junts per Catalunya, care i-ar permite sã câştige un vot important în Parlament, pentru a rãmâne la guvernare.

Încurajatã de acţiunile liderilor de la Paris şi Madrid, Ungaria a început sã apese extrem de periculos pedala secesionismului. “Fascinatã” de discursul lui Macron privind autonomia Corsicãi, o consilierã a lui Viktor Orban declara recent, cu tupeu, cã maghiarii din așa-numitul “ținut secuiesc” din Transilvania „nu doresc autonomie etnică, ci autonomie teritorială”. Culmea, nicio voce oficialã de la Bucureşti nu a catadicsit sã reacţioneze la aberaţiile cretinoide ale cucoanei respective. Toatã lumea a tãcut mâlc!

Aşa cã, încurajatã de lipsa oricãrei reacţii din partea celor care conduc vremelnic România, balamaua politicã aciuatã ilegal în Parlamentul României, ONG-ul numit UDMR, a anunţat ieri cã deputatul József Kulcsár-Terza, preşedinte executiv al partidului Forţa Civică Maghiară va avea ca obiectiv (re)dezbaterea în legislativ a proiectului de lege privind autonomia aşa-zisului “ţinut secuiesc”, un proiect acceptat tacit de Camera Deputaţilor în aprilie 2020, dar trântit câteva zile mai târziu în Senat. Mai mult, UDMR a anunţat cã va milita şi în Europa pentru autonomia secuilor, prin crearea de relaţii cu politicieni, organizaţii şi mişcări regionale secesioniste de pe continent.

Ca tacâmul sã fie complet, UDMR ne-a pregãtit şi pentru arborarea steagului secuiesc pe întreg teritoriul românesc dorit de secui, chit cã existã numeroase hotãrâri ale instanţelor care interzic acest lucru.

Ca un fãcut, din nou n-a reacţionat niciun oficial de la Bucureşti. Klaus Werner e singurul care are o scuzã pentru lipsa de reacţie, el fiind mult mai preocupat în aceste zile de periplul sãu african, decât de soarta României.
Ca atare, îmi pun fireasca întrebare: cine are interesul sã nu taxeze penal acţiunile iredentiştilor maghiari, lãsând deschisã portiţa unui eventual punct critic în relaţia majoritate -minoritatea, una dincolo de care să nu mai existe cale de întoarcere? Dacă s-ar ajunge până acolo, ar fi o problemă pentru întreaga Europă. Iar bãtrânul continent numai de asta nu mai are nevoie.