De-ale Puterii: Oamenii legii, la limita Legii

În mod normal ar trebui să fie invizibili. Să-i știm acolo, undeva la treabă, făcându-și datoria. Totuși, implicarea lor de partea greșită a infracționalului cotidian ne obligă să-i băgăm în seamă, să le scotocim biografiile, să le scuturăm buzunarele și să ne întrebăm, încă o dată și mereu, pentru ce s-au înrolat în armata care apără Legea și, mai ales, ce anume visează noaptea după ce au fost dați în fapt.

Ni se cere mereu să le dăm credit, nu toți sunt coruptibili, nu toți sunt lacomi, nu toți pun botul la complicități înjositoare. Dar frecvența cu care aceste excepții de la presupusa regulă a corectitudinii și onoarei devin știri-șoc ne descurajează, ne întoarce mereu la concluzia tristă că în România totul este posibil pentru că Legea nu funcționează.

Cherecheș ne dă cu tifla

Nu-l mai domnim pe Cherecheș, e un infractor dovedit și condamnat. Cu 90 de minute înainte să fie pronunțată sentința în cazul său, primarul de Baia Mare cheamă un taxi, își împachetează doi ciorapi, niște cash și o șterge din țară. Asta înseamnă că știa care va fi decizia finală a instanței. Trece bine mersi de vameși, deși se află sub control judiciar și e dat în consemn la frontieră. Cherecheș bagă viteză și o primă ipoteză îl dă ca fugar într-un paradis italian, unde intenționa să-și cumpere o casă, din micile lui economii de primar harnic. O insulă, zice presa, Pantelleria, unde va fi vecin cu Giorgio Armani. Italia e prietenoasă, se vor vizita, poate, soțiile vor schimba rețete, poate.

Cert e că Legea românească a favorizat încă o evadare de răsunet. Eroare umană, ne sugerează un june purtător de cuvinte de la M.I., vameșul era probabil obosit și nu a realizat cine e ațipit sub gluga din taxi. Dar hai să ne punem și în bascheții ofițerului vamal un pic. Cum să oprești la frontieră un primar care a fost reales în timp ce era în închisoare, nu se cade, e un om bun, popular, nu poți să-i refuzi șansa de a scăpa de umilința unei pedepse pe care un om atât de important nu o merită. Cine ești tu să-l judeci? Plus că ești obosit, spre finalul programului buzunarele atârnă deja greu. Și după ce intră în cont șpăgoiul cherecheșian te poți gândi chiar la niște luni de odihnă. Merită riscul de a fi obosit la timp!

(Cel mai comic în toată aventura e clipul pe care-l aruncă Cherecheș pe social-media, puțin înainte să fugă. Ne explică acolo cât de neînțelegătoare e Legea față de un om care s-a sacrificat zeci de ani pentru comunitate și că pedeapsa propusă e mult prea dură, nu mai e nici el tânăr. Și, cel mai tare, că Legea se pregătește să-l pedepsească cu 5 ani de răcoare când el tocmai își întemeiază o familie…  Așa ceva! Oameni răi, judecătorii ăștia!)

Ministerul de Interne e din nou în stare de șoc

După fuga lui Cherecheș, ministerul de resort se vede iar pus în situația de a mima sancțiuni drastice. Pălmuțe de bunicuță la poponeț, câteva capete se retrag din funcții. Asta înseamnă că vor fi permutări, oropsiții de azi vor fi numiți în funcții similare peste câteva luni, când îi mai uită presa și opinia publică.

Scandalul Cherecheș vine la câteva zile după scandalul Sculeni, una din vămile din Iași. Și acolo e vorba tot de corupție, DNA descinde la domiciliile unor vameși și polițiști de frontieră, oameni ai Legii, doamnelor și domnilor. Se lasă cu percheziții, cu audieri. Investigatorii DNA vor afla aceleași lucruri, că întreg sistemul vamal e bazat pe oboseală și plic. Cei aflați la paza fruntariilor Țării nu au încotro, trebuie să-și recupereze rapid investiția făcută atunci când și-au cumpărat job-urile.

Dacă tot e vorba de mâna tare scurtă a Legii românești, ne putem aminti pe repede înainte și de asasinii omului de afaceri sibian Adrian Kreiner, care ajung destul de departe (Irlanda de Nord, Scoția) pentru că un nene judecător își închide telefonul și nu emite la timp un mandat de urmărire internațională. Ține tot de oboseală pe bani, care uite că pare să merite riscul. Riscul merită când răsplata e grăsuță și pedeapsa e mititică. Problema este că aceste accidente sunt foarte frecvente. Previzibile.

Se poate vorbi despre un sistem bine uns

Ca mulți fugari înaintea lui, Cherecheș știa exact care va fi traseul evadării. A aranjat precaut totul. A cumpărat informație despre iminența sentinței, a găsit un taximetrist omenos, un ofițer vamal neglijent, un alt taximetrist, la fel de serviabil, și în sfârșit un vameș obosit. Care nu se prinde că poza din pașaport e a unei persoane (vărul lui Cherecheș) cu 10 ani mai tânără și cu părul blond. Nu-l văd camerele de supraveghere, nici vameșul unguresc nu-l bagă în seamă. Se duce, ca vântul și ca gândul, spre Germania. Aproape că a scăpat. Dar este prins, două zile mai târziu, la Augsburg. Ce să vezi, Poliția germană își face datoria! Oricum, dacă ar fi ajuns în Italia ar fi fost preluat în apărare de un domn avocat deja notoriu pentru strădaniile încununate de succes de a proteja infractorii români de extrădare. Unul, Di Giusto. Numele e perfect sarcastic, ai zice că e inventat. Giusto e echivalentul italienesc pentru românescul just.

Just, de la Justiție

Plasa națională pentru prins pești importanți are găuri uriașe. Deocamdată e întinsă doar de formă. Au trecut prin ochiurile acestei plase toți cei care au avut cash disponibil. Și azi ne sfidează surâzător din paradisuri legislative, care au devenit mai importante decât cele fiscale, cele în care își pun la fereală agoniseala toți marii șmekkeri. (Șmecheri cu k, am scris corect, pentru cei care știu că miile sunt prescurtate cu k.) Paradisul legislativ îi oferă fugarului român un fals statut de refugiat politic și (emoționant!) condițiile de a-și întemeia o familie. Acea familie pentru care nu a prea avut timp, ocupat fiind să acumuleze. Paradisul legislativ îi oferă fugarului român și timp de a-și redistribui resursele.

Șansa de a vedea rechinii, fugari sau insuficient de agili, după gratii e moderată doar de disponibilitatea Justiției, a OAMENILOR LEGII, de a participa la procesul național de purificare a organismelor de control. Acolo se dă prima bătălie. Care pare mereu să înceapă dar nu ajunge decât rar la fapte consemnabile.

Totul pleacă de la și se încheie cu însuși sensul cuvântului just. De la el derivă cel mai important substantiv al vremurilor pe care le trăim. Justiție.

Ca să folosim ingenios o formulare de act de inculpare, Justiția noastră se face vinovată, mult prea des, de incompetență în formă continuată. De aceea vom insista în această suprafață imensă de recuperare națională.

O vom face mereu. Vă asigur!

Și mulțumim frumos, dragă Poliție germană! Ne-ar prinde tare bine dacă, măcar din când în când, v-ați ocupa și de România.

P.S. Intenționam să scriu, la capitolul oameni ai legii la limita Legii și ceva despre duduia de la Jandarmerie prinsă cu poșetuța plină de soluții ilegale pentru relaxare. Persoana e de natură să descurajeze orice cercetare serioasă, arată ca o influencer-iță cu oareșce vino-încoace pentru cine încă mai are nevoie de așa ceva. Sincer, nici nu prea înțelegem pentru ce mai are nevoie de un salariu de la Jandarmerie. Dar ne amintim urgent că și de-acolo se iese la pensie în condiții foarte bune. Nu-i de mirare că a devenit purtătoarea de cuvânt a Brigăzii de elită a Jandarmeriei Române. E exact ce trebuie acolo unde e nevoie doar de o poză cu o fată frumușică, asistată de chirurgia estetică și fotoșopată la greu. Ce era în poșetuță… zău așa, aproape că nu se mai pune. Și, o să vedeți că, de fapt, nu se pune. Pentru că fata noastră e deja în consiliere psihologică. Are, adică, o problemă care, uite, tocmai ce se rezolvă civilizat.