De ce trebuie statul să plătească 60 milioane lei către furnizorii de energie

Statul are de plătit circa 60 milioane lei către furnizorii de energie, sumă care reprezintă întârzieri la decontare, potrivit estimărilor reprezentanţilor Asociaţiei Furnizorilor de Energie din România (AFEER).

„Am făcut o estimare a costurilor financiare, dobânzi la bancă, pentru susţinerea întârzierii la decontare: undeva cam la 60 milioane lei. Asta înseamnă undeva la 17 lei/MWh, plus/minus. Pentru că sunt furnizori care au negociat cu banca mai bine, alţii au negociat mai prost”, susțin  reprezentanţii AFEER.

Problemele în negocierea cu banca pornesc, în principal, de la faptul că inițial plafonul de decontare era de 1.300 lei, după care a fost stabilit la 900 de lei.

„Ideea de a exista un plafon de decontare ne pune într-o poziţie defavorizată în negocierile cu banca. Atunci când face banca un credit assessment pentru companie există un mare semn de întrebare că va fi decontată suma şi atunci suntem într-o poziţie mai defavorizată, ceea ce înseamnă costuri financiare mai mari”, au explicat reprezentanţii furnizorilor.

În același timp, mai există și OUG 90/2023 care a introdus termenul de limită a sumelor disponibile de decontare. „Pe lângă faptul că ne stresează că s-ar putea să se facă nu după 9 luni, ci după ani, ne strică şi mai rău apele cu banca, pentru că acel termen dă o parte de risc”.

Membrii Asociaţiei susțin că, potrivit calculelor privind încasările la Fondul de tranziţie energetică, acestea au scăzut simţitor faţă de anul trecut. Astfel, cele din taxarea producătorilor urmează să scadă de la un miliard de lei pe lună, la 500-600 de milioane lei, în timp ce cele din taxarea traderilor vor ajunge de la 400 milioane pe lună, la aproape zero.

Cât despre factoring, noul produs anunţat de ministrul Energiei, reprezentanţii AFEER spun că problema nu ar fi atât costul, cât riscul, pe care şi-l asumă exclusiv furnizorii. 

„Riscul rămâne tot la furnizor, pentru că nu se ştie banca împotriva cui se va întoarce după perioada de graţie. Singurul avantaj al furnizorului ar fi că îşi poate asigura un cash flow în timp util, dar cu riscul să se rostogolească acest acces la bani peste 150 de zile, ulterior el fiind tot cel păgubit în relaţia cu banca. Ori, sunt aceste costuri financiare, plus riscul suplimentar de neîncasare a banilor este mare. Banca profită de acest lucru şi în procesul de negociere sunt foarte puţine instrumente de a veni cu contraargumente faţă de poziţia băncii. E ok din perspectiva accesului la bani în timp util pentru a putea continua activitatea, dar garanţia de a-şi recupera banii din decontări este minimă”, au precizat furnizorii.