Dosarul vaccinurilor: o miză cu bătaie foarte lungă. Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă, o simplă perdea de fum

Multă cerneală s-a scurs zilele acestea pe tema dosarului vaccinurilor. DNA i-a umflat de pe unde erau pe Florin Cîțu, Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă și a început să-i ia la întrebări.

Dincolo de faptul că orice om decent în locul lui Vlad Voiculescu și-ar fi dat demisia din orice funcție pe care o mai deține în cadrul USR (lucru pe care domnul Voiculescu nu l-a făcut, nefiind un om de onoare), câteva întrebări legitime au fost ridicate de numeroase persoane: de ce a apărut acum acest dosar? De ce nu acum mai multă vreme? De ce fix înainte de alegeri?

Unii s-au grăbit să spună că ar fi vorba de a compromite și ultimele urme de credibilitate ale USR, deci, practic, de a îngropa partidul definitiv. Sigur, cu amendamentul că în cazul USR nu mai e nimic de îngropat, din moment ce acest partid s-a îngropat de unul singur cu un succes fulminant, iar acum pedalează tot mai grăbit spre irelevanță. În plus, Forin Cîțu nu este membru USR și nici nu poate fi bănuit de simpatii pentru acest partid, motiv pentru care întrebarea persistă: de ce acum?

Alții, văzând în acest dosar o miză ceva mai mare, au avansat alt scenariu: ar fi, într-adevăr, vorba despre decredibilizarea USR-ului, dar la pachet cu PNL, pentru ca nu cumva, fiind cunoscute fandările PNL, care din când în când mai testează apele făcând câte un pas în afara strânsorii de fier în care îl ține PSD, să nu care cumva să se despindă definitiv și să se arunce în celebrul pol al forțelor de dreapta pe care îl pregătește alianța Orban-Tomac-Drulă.

Interesantă explicație și aici, doar că lumea uită un lucru: PNL-ul e cu mâinile până în gât în borcanul cu miere, cu alte cuvinte e conectat la robinetul cu bani suficient de bine încât să nu se arunce în nicio alianță cu perspective incerte în ce privește accesul la resurse.

Sigur, au mai existat și cei care au spus că Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă sunt doar praf în ochi și că adevărata miză este PNL-ul, mai precis decredibilizarea acestuia înainte de alegeri, în așa fel încât să devină cu desăvârșire a treia forță politică și nu una care să graviteze oarecum, din punct de vedere al intenției de vot, în preajma AUR. Cei care au abordat această variantă, uită însă că nicio instituție din România, și cu atât mai puțin DNA, nu se pune în mișcare pentru o miză atât de mică.

Atât de mică? veți spune. Păi și care ar putea fi miza aceea atât de mare care să pună în mișcare această mașinărie a dosarelor?

Ca să avem răspunsul, trebuie să ne aducem aminte cu acordul cui s-au cumpărat aceste vaccinuri în primul și în primul rând: Klaus Iohannis, care a aprobat cu mânuța lui în CSAT achiziționarea acestora. Mai mult, pentru cei care nu-și mai aduc aminte, Iohannis însuși e cel care a negociat la Bruxelles inclusiv numărul de vaccinuri de care putea beneficia România la vremea la care a fost nevoie de ele. Așadar și prin urmare, lucru remarcat de mulți comentatori publici, o anchetă serioasă a DNA ar trebui să-l vizeze inclusiv pe Iohannis, omul care, fără nicio tresărire de altfel, este cel care a și trimis cererile pentru începerea urmăririi penale a foștilor miniștri USR Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă. Bine, între noi fie vorba, șeful statului nici nu avea cum să nu facă asta, dacă nu voia să dea serios de gândit și să riște suspiciuni de care nu are nevoie în acest moment.

Lucru care mă duce, în fine, la adevărata miză a acestui dosar, dincolo de perdeaua de fum Cîțu, Voiculescu sau Mihăilă.

Vrei să spui, prin urmare, că acest dosar este unul cu bătaie lungă, care îl va viza pe Iohannis însuși? mă va întreba, probabil, lumea. Da. Exact asta vreau să spun. Cred că asta este miza cu bătaie lungă a acestui dosar, o miză care nu se va putea realiza însă imediat, ci după ce locatarul de la Cotroceni își va fi părăsit funcția. Abia ăsta este cu adevărat un motiv pentru care DNA, care de altfel știe foarte bine în ce direcție se îndreaptă România și care va fi realitatea politică de peste un an, să se pună în mișcare și să cheltuie resurse considerabile într-un moment altminteri inexplicabil al coordonării temporale. Iar dacă credeți că acest lucru este imposibil, gândiți-vă mai bine: vremurile se vor schimba mult, într-atât de mult încât oameni pe care noua putere din România îi va considera incomozi, sau chiar că au adus atingere intereselor României la un moment al carierei lor, să devină, într-un fel sau altul, ținta unor acțiuni în justiție. Asta cu atât mai mult cu cât poate că noua putere din România va avea ea însăși momente în care va avea nevoie de perdele de fum ca să acopere cine știe ce subiecte arzătoare de la ordinea zilei, cum ar fi, spre exemplu, promisiunea din programul de guvernare AUR de reducere a taxării muncii până la nivelul de 25%, o idee altminteri bună, dar cel mai probabil imposibil de implementat.

Dincolo de asta, însă, ca să revin la dosarul amintit, trebuie să mai adaug un lucru: nu e ca și cum prejudiciul uriaș din acest dosar nu este, în sine, un motiv suficient pentru orice om normal, fie el sau nu din DNA, să vrea să obțină niște răspunsuri de la Klaus Iohannis. Singura întrebare este dacă le vom primi, sau dacă, asemenea altor dosare cu răsunet, și acesta va fi îngropat undeva în niște sertare peste care se va așterne praful.