Cum a fost salvată o statuie a sculptorului Gheorghe Anghel după ce activiștii PCR au îngropat-o

„Ateneul Român” din București și Casa de Cultură din Berești, un oraș de la granița județului Galați cu Vasluiul au în comun faptul că își întâmpimă vizitatorii cu statui realizate de Gheorghe Anghel, unul dintre cei mai apreciați sculptori români.

În fața „Ateneului Român” se află celebra statuie în bronz a lui Mihail Eminescu, realizată de sculptorul Gheorghe Anghel în 1960 și care este una dintre imaginile simbol ale Bucureștiului, iar în fața Casei de Cultură din Berești, oraș doar cu numele, se află statuia „Maternitate” realizată de Gheorghe Anghel în aceeași perioadă.

Statuia „Maternitate” a ajuns la Berești după ce în anii 70 activiștii PCR din Galați au îngropat în curtea unei autobaze zeci de statui ale unor artiști celebri. Erau statui trimise de Fondul Plastic pentru instalarea lor în noile parcuri din Galați. În perioada 1965-1970, la Galaţi a fost dusă o campanie de înfrumuseţare a noilor ansambluri arhitecturale cu opere de artă monumentală semnate de plasticieni importanţi, ca Jules Perahim, Virgil Almăşanu, Olga Porumbaru, Patriciu Mateescu, Pavel Codiţă, Mihai Danu, etc. În aceeaşi perioadă au ajuns la Galaţi şi statui realizate de sculptori la fel de importanţi, precum Constantin Baraschi, Gheorghe Anghel, Mac Constantinescu, Peter Balogh sau Dorio Lazăr.

Deşi începuse cu elan, instalarea statuilor a pierdut din viteză, pentru că presupunea elaborarea unor proiecte arhitecturale de încadrare peisagistică şi construirea soclurilor, lucru ce le dădea mari bătăi de cap activiştilor PCR. Aşa că statuile, aflate în gestiunea Consiliului Popular al Municipiului Galaţi, au fost depozitate în Grădina Publică, lângă serele regiei Drumuri şi Spaţii Verzi. La un moment dat au dispărut, fără ca nimeni să poată oferi vreo explicaţie.

Statui descoperite în curtea unei autobaze de la marginea orașului

După un deceniu, statuile au fost descoperite, din pură întâmplare, în curtea unei autobaze de pe strada Ştefan cel Mare. Prof univ dr Mihai Brudiu, pe atunci arheolog la Muzeul de Istorie Galaţi, ne-a relatat întâmplarea în urmă cu câțiva ani

„Într-o zi din martie 1980, a venit la muzeu un bărbat care mi-a spus că a descoperit nişte statui romane. L-am întrebat cum le-a găsit şi mi-a explicat că la întreprinderea la care era paznic se făcuseră nişte săpături cu excavatorul pentru o construcţie şi au scos două statui pe care le-a adus la muzeu. <<Sunt în curte la dumneavoastră>>, mi-a spus. L-am întrebat din ce sunt şi mi-a răspuns că din piatră.

M-am dus să vă statuile şi mi-am dat seama că nici vorbă să fie statui romane, erau opere de artă modernă, lucrări de sculptură realizate recent”, ne-a declarat profesorul.

În momentul în care profesorul Brudiu i-a spus despre descoperire directorului de atunci al Muzeului de Artă Modernă și Contemporană din Galați, Nicolae Itu, acesta şi-a amintit că lângă serele municipalităţii din Grădina Publică erau depozitate mai multe sculpturi, care dispăruseră misterios: „<<Acolo sunt? Că mă tot întrebam unde or fi fost duse statuile de la sere>>, a exclamat domnul Itu. I-am spus că sunt opere de artă modernă şi nefiind de interes arheologic să preia dumnealor, Muzeul de Artă, cele două statui şi să trimită pe cineva la acele săpături, să salveze ce se mai putea”, a adăugat profesorul Brudiu.

Statui de o imensă valoare, îngropate la ordinele activiştilor PCR

Îngroparea statuilor a avut loc la ordinul unui secretar cu propaganda, un oarecare Moga, care probabil că nu prea iubea arta modernă. Primele investigaţii au clarificat şi istoria locului în care fuseseră găsite sculpturile. Acolo fusese o groapă care a fost umplută cu deşeuri aduse din Grădina Publică.

Printre deşeuri, se aflau şi operele de artă modernă. Graficianul Gheorghe Andreescu, de la Muzeul de Arte Vizuale, a fost cel desemnat în martie 1980 să se ocupe de problema statuilor îngropate.

„Erau lucrări aflate în gestiunea primăriei, nu în cea a Muzeului de Artă. În perioada anilor 65-70, când a fost o campanie de înnobilare a spaţiilor prin artă monumentală, când au şi apărut mozaicurile de pe faţadele clădirilor din ansamblul Ţiglina 1. Printre acele opere de artă monumentală erau şi sculpturi. O parte dintre acele sculpturi au îngreunat procesul de modernizare arhitecturală şi le-au adunat pe toate, le-au aruncat într-o groapă comună şi au pus pământ peste ele”, ne-a relatat Gh Andreescu, care a propus punerea în valoare a statuilor, dar nu s-a întâmplat aşa ceva.

În 1980, statuile au fost îngropate pentru a 2-a oară

Activiştii PCR din Galaţi aveau un cartof fierbinte, pentru că dacă s-ar fi aflat despre isprava lor la Comitetul Culturii şi Educaţiei Socialiste şi-ar fi pierdut funcţiile şi privilegiile. Scriitorii şi plasticienii din oraş începuseră deja să comenteze sarcastic, să facă miştouri despre „acţiunea” activiştilor.

Ar fi fost normal ca statuile să fie dezgropate, aşa cum ceruse Muzeul de Artă, şi după o eventuală restaurare să fie instalate pe socluri în parcurile oraşului. Dar iar le-ar fi dat bătăi de cap activiştilor. Ca să rezolve rapid problema, cele două activiste PCR care răspundeau de cultura gălăţeană la „municipiu” și „județ”, Aglaia Caloinescu şi Florica Şerbănescu, au aplicat soluţia cea mai simplă: au îngropat statuile pentru a 2-a oară, turnând şi o placă de beton deasupra.

„Maneken Pis” de Bereşti

Nici statuile salvate în 1980 nu a avut o soartă prea bună. Pe lângă cele două statui de piatră aduse la Muzeul de Istorie de paznicul autobazei a mai fost scoasă din groapa de la autobază şi o statuie de bronz, realizată de sculptorul Gheorghe Anghel, autorul bustului lui Eminescu din faţa „Ateneului Român”.

Era asemănătoare cu altă statuie a lui Gheorghe Anghel, „Maternitate”, aflată în patrimoniul Academiei Române. Statuia de bronz dezgropată la autobaza de la marginea Galațiului a fost repartizată oraşului Bereşti.

 A fost vandalizată la ordinul primarului din anii 80, tot activist PCR, care a transformat-o într-un „Maneken Pis”, asemănător celebrei statui din Bruxelles.

„Una din acele statui era de bronz. Autorul era chiar sculptorul Gheorghe Anghel, autorul statuii lui Eminescu de la Ateneul Român. Titlul lucrării era <<Maternă>> sau <<Maternitate>>. Era reprezentată în grupul statuar o femeie cu un copil. Fiind descoperită, această statuie a fost repartizată la Primăria Bereşti. Cel care era atunci primar PCR la Bereşti ce credeţi că a făcut? A făcut statuia fântână arteziană, în faţa fostei clădiri a primăriei. Au dat o gaură, au racordat statuia la reţeaua de apă şi aşa au transformat-o în arteziană”, ne-a mai relatat profesorul Brudiu.

În prezent, statuia realizată de Gheorghe Anghel se află în fața Casei de Cultură din Berești

După 1990, statuia a dispărut odată cu fântâna arteziană. A apărut din nou pe peluza de lângă Casa de Cultură Berești. Poartă urmele vandalizării din perioada în care a fost arteziană „Maneken Pis”, dar nu a rămas îngropată la marginea Galațiului, ca celelalte statui.

Dar ar trebui să mai fie salvată încă o dată. La Casa de Cultură din Berești nu se întâmplă niciun eveniment care să aibă legătura cu titulatura „de cultură”. Se mai fac mitinguri electorale, probabil că sala mai e închiriată și pentru nunți. botezuri, cumetrii, dar o statuie realizată sculptorul Gheorghe Anghel ar trebui să fie amplasată într-un parc dintr-un mare oraș, ca să poată fi admirată de cât mai mulți români.