Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, de Dumnezeu purtătorul
În credința ortodoxă, la 20 decembrie este celebrat Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul – de Dumnezeu purtătorul, care în țara noastră coincide cu ”ignatul”, tradiția de sacrificare a porcului.
Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul (35-107) a fost al episcop al Antiohiei, fiind hirotonit de Sfântul Apostol Petru.
Potrivit CreștinOrtodoxro, numele de Teoforul are o dublă interpretare. Prima se referă la cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poartă pe Dumnezeu. Potrivit acestei interpretari, Igantie a fost copilul pe care Hristos l-a dat ca pildă de smerenie Apostolilor: „Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor”. (Matei 18, 2-4). A doua interpretare își are rădăcina în tradiția care ni-l prezintă pe Igantie ca avându-L în inimă pe Hristos. Acest fapt a fost descoperit în momentul în care a fost sfâșiat de lei. Animalele nu i-au mâncat inima, iar în interiorul inimii acestui martir se puteau vedea literele care formau cuvântul Teoforul, adică de Dumnezeu purtătorul.
Ca episcop de Antiohia, Sfântul Ignatie a fost cel dintâi care a introdus cântarea antifonală în Biserică. Numele Sfântului Ignatie a ajuns până la împăratul Traian, care la chemat la sine și i-a cerut să se închine la idoli pentru a deveni senator. Ignatie a respins această cerere și a fost arestat, împreună cu alți creștini, în timpul persecuției din Antiohia. A fost pedepsit cu moartea, prin aruncare la fiare în amfiteatrul de la Roma.
Biserica universală
Sfântul Ignatie este cel care a folosit pentru prima dată expresia de „Biserica universală”: „Acolo unde este episcopul, acolo să fie poporul, după cum acolo unde este Iisus Hristos, este Biserica universală”. Lui îi sunt atribuite șapte scrisori către efeseni, magnesieni, trallieni, romani, filadelfieni, smirneni și Policarp. Aceste scrisori ne introduc în atmosfera densă a vieții din sânul comunității creștine la acea vreme, dezvăluind entuziasmul creștinilor pentru credința lor.
Tradiții
În ziua dedicată Sfântului Ignatie ester sacrificat porcul, existând credința că acesta va muri mai ușor. Pentru aceasta, animalul este însemnat pe frunte și pe spate cu o tăietură în formă de cruce, iar cel care urmează să-l sacrifice spune: ”În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”. Sacrificarea se face în timpul zilei pentru a alunga forțele răului.
După sarcrificare, se rostește: ”Carnea ta să fie carne aurie”. Acum femeile pregătesc pomana porcului și potrivit unui ritual, cei aflați de față se ospătează și beau țuică, stând în picioare.
În ajunul ignatului, cuțitele sunt ascuțite și se spune că porcii visează dacă sunt sau nu sacrificați.
Potrivit tradițiilor, Sfântul Ignatie ar fi fratele lui Moș Crăciun și vestitorul celui care vine cu daruri la copii.