30 decembrie, ziua când România și-a pierdut identitatea
S-a întâmplat pe 30 decembrie 1947. Comuniștii l-au alungat pe Mihai I și au proclamat republica populară.
La școala obligatorie pe care am făcut-o mi s-a spus că actul de la 30 decembrie 1947 a reprezentat ultima rămașiță a regimului burghez care a fost îndepărtată de popor în cadrul revoluței comuniste. Tot la școala aceea s-a omis complet rolul monarhiei în ceea ce privește modernizarea statului român, rolul ei la 1877, la 1916, la 1918, la 1922 etc. Nu ne-a spus nimeni despre regina Maria, despre regele Carol I, despre Ferdinand, despre Carol II.
Comuniștii ne-au băgat în cap că Mihai a fugit cu trenul acela plin de valori, după ce l-au deposedat de tot. Unii mai cred gogomania asta și azi… De asemenea, unii susțin că Mihai a trădat poporul pentru ca a abdicat, unul din ei fiind fost președinte postdecembrist. Unii mai invocă faptul ca a negociat abdicarea iar comuniștii au acceptat ca Mihai să iasă cu ce a dorit din țară în schimbul eliberării a 1.000 de întemnițați după demonstrațiile anticomuniste și promonarhiste. Dar mințile astea înfierbântate nu scot o vorba despre situația României, intrată de ceva ani în sfera sovietică, că ăia 1.000 de întemnițați au fost de fapt mult mai mulți, iar în 1947, monarhia, instituția care s-a lipit de identitatea națională, a fost ultima care a mai pâlpâit într-o societate chinuită de URSS.
Trebuie să ne raportăm la identitate, la ideea de monarhie într-o Românie care și-a început modernizarea în zodia acestei instituții. Omul cu coroana pe cap poate fi genial, puternic, slab, mediocru, tâmpit, cretin, absent… Însă corpul regelui coagulează totul în jurul lui. În România lui 31 decembrie 1947 starea generală era comparabilă cu cea din America la aflarea veștii despre moartea lui Roosvelt, în 1945. Nu pleca doar un om, ci dispărea violent identitatea națională, un reper…