Festivalul Urșilor Dansatori de la Comănești, lăudat în presa mondială

Festivalul de la Comănești are la bază o tradiție milenară din regiunea Moldovei. Faima sa s-a dus peste mări și țări.

Un mic oraș industrial din nord-estul României ar putea părea o destinație turistică puțin probabilă, dar Comănești este locul unde un număr mare de vizitatori din țări îndepărtate precum Japonia aleg să-și petreacă o parte din sezonul de sărbători de iarnă ca să urmărească Festivalul de Datini și Obiceiuri Strămoșești, scrie Fox News.

Aceștia se adună aici pentru a asista la festivalul anual care a luat naștere dintr-o tradiție milenară din regiunea Moldovei: oameni de toate vârstele îmbrăcați în piei de urs, organizați în grupuri, defilând și dansând la sunetul surd al tobelor, cu gurile și ghearele deschise în rânduri nesfârșite.

Festivalul Ursarilor Dansatori, așa cum a devenit cunoscut acest obicei, începe în zilele dinaintea Crăciunului și se încheie cu un spectacol spectaculos la Comănești, pe 30 decembrie. Unii dintre „ursari” râgâie sau mimează în mod glumeț un atac asupra spectatorilor. Hainele de urs pe care le poartă dansatorii, care pot cântări chiar și 50 de kilograme, sunt transmise din generație în generație. Grupurile păstrează cu grijă metodele prin care mențin blănurile în stare bună și pregătite pentru a le purta în anul următor, la festival.

Amalia, în vârstă de 16 ani, membră a grupului de ursari Șipoteni, pozează pentru un portret în Comănești la 27 decembrie 2023. Amalia a purtat pentru prima dată costumul din blană de urs când avea patru ani. Ea spune că îi place atmosfera echipei din grupul de ursari și consideră că este important ca această tradiție seculară să continue să trăiască. (Foto AP/Andreea Alexandru)

Unul dintre grupurile mai vechi este Grupul de Ursari Șipoteni, numit după un cartier din Comănești, unde fondatorul său, Costel Dascălu, s-a născut. Grupul poate avea până la 120 de membri, unii dintre ei participând la festival încă de la vârsta de 3 ani.

„Copiii mei, Amalia și David, sunt deja în grup”, a spus Dascălu, care avea 8 ani când a dansat prima dată îmbrăcat în urs, când România era încă o dictatură comunistă. Pe atunci, povestește el, spectacolul era mult mai puțin spectaculos, iar „ursarii” vizitau doar casele private în jurul Crăciunului.

Localnicii spun că obiceiul datează de dinainte de creștinism, când se credea că animalele sălbatice îi protejează pe oameni de necazuri și pericole. Astfel, ursarii dansatori mergeau la casele oamenilor și băteau la uși pentru noroc și un an nou fericit.

În timp ce li se făceau portretele, membrii grupului au împărtășit cu Associated Press motivele pentru care își asigură că acest ritual continuă. Păstrarea tradiției a fost un subiect recurent. Dar unii membri ai grupului au spus că simt o doză de adrenalină când poartă blana unui animal, dansează pe ritmuri tribale și socializează cu alți tineri în viața reală în loc de online. Mulți au spus că simt că se identifică pentru scurt timp cu spiritul unui urs.

„Mă simt eliberată, ursul ne eliberează sufletele”, a spus o participantă la festival, Maria, care s-a alăturat Grupului de Ursari Șipoteni la vârsta de 5 ani și are acum 22. „Mă conectez și cu tatăl meu decedat care m-a inițiat în tradiție acum 17 ani.”

Locuitorii sunt bucuroși că tradiția a supraviețuit în timp ce regiunea a pierdut o mare parte din populație începând cu anii 1990, când mulți oameni au plecat să caute locuri de muncă în Europa de Vest după căderea comunismului.

Un bărbat de 35 de ani, Marian, se întoarce în fiecare an din străinătate pentru a dansa la festival cu grupul la care a aderat la vârsta de 6 ani.

„Sper că copiii noștri vor face să dureze această tradiție unică pentru totdeauna”, a spus el. „Pot să-mi imaginez să renunț la orice, dar niciodată nu voi renunța să fac asta.”