Profesorul Adrian Cioroianu: ”Biblioteca Națională este o comoară, este istoria culturală a României!”

Am ales Biblioteca Națională pentru a omagia 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, dată care marchează nașterea poetului national, Mihai Eminescu (1850-1889). Relația dintre carte și om definește cultura unei generații, iar Eminescu este cel mai recunoscut roman, om de cultură, datorită scrierilor sale: poezie, proză, dramaturgie și jurnalistică.  

Profesorul Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale, ne spune despre Eminescu: ”A fost un rebel. A fost un om extrem de talentat. Dar eu cred că, dacă el ar fi avut o situație materială mai bună, ar fi scris cu mult mai multă poezie.” Dar Eminescu mai trebuia să  și  trăiască. ”În volumele lui de proză jurnalistică găsim formule foarte frumoase. Dar găsim și lucruri care ni se par absurde. Bunăoară, antipatia lui față de o generație care nouă ni se pare astăzi de aur. Cu cine se lupta el? Pe cine a caricaturizat?  Pe toți liberalii timpului la care noi ne uităm ca la icoane azi.” De fapt, pentru fiecare roman, Eminescu este sinonim cu poezia.

La Biblioteca Națională, chiar dacă este un lăcaș supradimensionat pentru era digitală, am descoperit actul cultural, manifestările acestuia în diverse forme. De la carte veche, manuscris, ziare, cataloage, expoziții până la colecții digitale organizate după tematici sau evenimente.  Toate acestea, greu de realizat, mai ales, într-o țară în care pentru cultură, bugetul alocat acesteia, este mereu insuficient. În aceste condiții, pentru următorii ani, adaptarea constantă și neîntreruptă la schimbările sociale și tehnologice este cheia pentru ca Biblioteca Națională a României să rămână o instituție fundamentală pentru cultura română.

Un volum de versuri nu omoară un om

Profesorul Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale ne spunea: ”Biblioteca  e o comoară, parte a patrimoniului României. Orice carte publicată în România își găsește și trimite aici câteva exemplare. Pe unele le dăm mai departe, pe unele le păstrăm. Deci  este un fragment important din istoria culturală contemporană a României. Chiar dacă stăm destul de modest la capitolul citit sau cumpărare de carte, numărul de cărți publicate anual este mare. Bun, o să mi spuneți că nu sunt toate cărți de valoare și fiecare își publică ce vrea, dar până la urmă, chiar și cel care își publică ce vrea el, un volum de versuri, totuși, nu omoară un om, își publică un volum de versuri mai bune sau mai rele. Dar vreau să vă spun că în Biblioteca Națională cred că lunar, intră peste 2.000 de titluri noi publicate în România.”

Câți oameni  mai  intră  în Biblioteca Națională?

”Mai mult decât puteți bănui, ne răspune Adrian Cioroianu. Avem peste 100.000 de carduri valide în momentul de față și practic în fiecare zi sunt noi solicitări  de la tineri, în special, care vin să-și facă acel card care e permisul de intrare. Deci sunt vreo 100 000 de permise pe piață, ceea ce nu mi se pare puțin, Bucureștiul având și  Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Academiei, bibliotecile facultăților. Particularitatea noastră constă în faptul că noi acordăm ISBN, oconvenție internațională prin care poate fi identificată orice carte. Cititorii se schimbă. Propriu zis, accesul la bibliotecă a căpătat noi sensuri. Cititorii tineri nu mai vin propriu zis în bibliotecă. Ei au pretenția să găsească totul în format digital. Și asta se dezvoltă și la noi și în toate bibliotecile mari din lume.. Ăsta e viitorul!”

Cât despre ceea ce apare nou pe piața de carte, profesorul Cioroianu afirmă:” Dar o carte nouă nu poți s-o pui la acces liber pe online. Pentru că îl ofensezi pe scriitor, ofensezi editura. Evident, omul vrea să și vândă cartea, editura vrea să vândă cartea. Dacă am pune totul pe online acces gratuit, unii ar da faliment a doua zi. Deci din punctul ăsta de vedere trebuie să respecți și legea dreptului de autor.”

Biblioteca Națională a României  are peste 100 de ani de existență. Fondul bibliotecii este  de peste 13.000.000 de unități bibliografice. Ele sunt organizate în Fonduri curente (publicații românești și străine – cărți, ziare și reviste) și fondurile colecțiilor speciale (bibliofilie, manuscrise, arhiva istorică, periodice românești vechi, stampe, fotografii, cartografie, audio-vizual).

Biblioteca Națională a României a pornit de la  Biblioteca Colegiului Sfântul Sava din București care  a fost dată în folosință în anul 1838.

În 1859, Biblioteca colegiului este denumită Biblioteca Națională și ulterior Biblioteca Centrală.

În perioada  1864 – 1901, este numită Biblioteca Centrală a Statului,

Din 1901 până în 1955, biblioteca a fost desființată, colecțiile sale fiind transferate la Biblioteca Academiei Române.

În anul 1955 a fost înființată Biblioteca Centrală de Stat.

În 1962 Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia devine filială a Bibliotecii Centrale de Stat.

În anul 1990, Biblioteca Omnia din Craiova devine a doua filială a Bibliotecii Naționale a României.

În 1990, Biblioteca Centrală de Stat se transformă în  Biblioteca Națională a României,

Clădirea  actualei Bibliotecii Naționale, Bulevardul Unirii nr. 22, din București, a fost proiectată, realizată dar neterminată înainte de 1989 de către arhitectul Eliodor Popa și  a fost deschisă publicului în 23 aprilie 2012.

În clădire funcționează și Centrul Național de Patologia și Restaurarea Documentelor.^[

În atenția politicienilor, guvernanților care, cu ocazia Zilei Naționale a Culturii se înghesuie să se mândrească, fără recunoștința cuvenită, cu operele culturale ale înaintașilor, ar trebui să contribuie la promovarea, susținerea actului cultural al actualei generații de tineri talentați. Din păcate, și anul acesta, omagierea va fi făcută de către bibliotecarii, actorii, muzicienii cu salarii foarte mici.