Astăzi, e doar Timpul lui Eminescu!

Pe 15 ianuarie 1850 se năștea, la Botoșani, Mihai Eminovici, cel care peste timp avea să devină titanul literaturii române sub numele de Mihai Eminescu. A copilărit la Ipotești, iar adolescența și-a petrecut-o la Cernăuți.

Însă, ceea ce se știe mai puțin este faptul că Mihai Eminescu a fost și un mare gazetar, cu un condei extrem de ascuțit, iar textele și cronicile sale publicate în ziarul „Timpul” sunt și astăzi de mare actualitate.

Numai că pe lângă opera literară uriașă, Mihai Eminescu a fost și mare patriot, fiind ca un ghimpe în costa politicienilor de la acea vreme. Observațiile politice și înțepăturile lui Eminescu din „Timpul” au făcut vâlvă la vremea respectivă și încă fac încă valuri și în ziua de azi.

Constantin Noica spunea că „Eminescu trebuie considerat un simbol naţional”, iar Emil Cioran considera că „Dacă nu l-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia”. Ceea ce relata în ziarul „Timpul” Eminescu în secolul al XIX-lea este o radiografie perfectă a ceea ce se întâmplă astăzi în țara noastră:

*„Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice”.

*„Numai în România, înalta trădare e un merit. Numai la noi e cu putinţă ca valeţi slugarnici să fie miniştri, deputaţi, oameni mari…”.

*„Caracterul obştesc al luptelor din viaţa publică a Românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei, ci de persoane, că cei mai mulţi, în deplină necunoştinţă de ceea ce combat, dau într-un principiu oarecare c-o orbire şi c-un curaj, demn de-o cauză mai bună, condamnă ceea ce nu cunosc, batjocoresc ceea ce nu vor să cerceteze, trezindu-se prea târziu c-au fost induşi în eroare de ambiţiile vreunei gaşte şi că au lovit într-o ţintă, pe care ar fi respectat-o, dacă şi-ar fi dat osteneala de-a o privi mai de aproape…”

*„Unii români îşi urăsc ţara lor mai rău şi mai cumplit decât străinii. O privesc ca un exil, ca o supărătoare condiţie a existenţei lor… ei sunt – cum spun înşişi români de naştere, francezi de inimă – şi dacă Franţa le-ar procura semidocţilor noştri avantajele pe care li-l dă nefericita lor patrie, ei ar fi emigrat de mult… cu toţii!”

*„Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşă. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite”.

*„Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român”.

*„Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna”.

*„Ţara este rodul a zeci de generaţii şi aparţine altor zeci de generaţii care vor veni. Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c-a avut ce-i trebuia”.

Însă, descrierea corupţiei făcută de Mihai Eminescu în secolul 19 este astăzi de mare actualitate: „Aceasta e adevărata corupţie: tendinţa de a câştiga lesne şi fără muncă, tendinţa de a gira în om mare fără merit, aceasta e corupţia adevărată, ale cărei urmări sunt ura şi invidia contra oricărui merit adevărat şi cocoţarea nulităţilor în acele locuri, la care numai o înaltă inteligenţă sau un caracter extraordinar dau drept”.

Astăzi, când se împlinesc 174 de ani de la nașterea marelui Mihai Eminescu, un singur lucru este cert, și anume că profeția lui Mircea Eliade se va adeveri: „Dacă poporul român dispare şi rămâne o carte a lui Mihai Eminescu, lumea va şti cine au fost românii”!

PS: Să nu uităm de vorbele lui Eminescu: „Nu spera când vezi mișeii/ La izbândă făcând punte,/Te-or întrece nătărăii,/ De ai fi cu stea în frunte;/ Teamă n-ai, căta-vor iarăși/ Între dânșii să se plece,/ Nu te prinde lor tovarăș/ Ce e val, ca valul trece”. Adică, Lupu-ul își schimbă părul, dar năravul ba!