Fanteziile lui Google Translate s-au întrupat în e-Factura lui Boloș

Teatrul absurdului și-a găsit sălaș acolo unde nici Eugen Ionesco n-ar fi dibuit și anume în deja celebra e-Factura, noul chin al antreprenorilor români.

Umblând zăpăuc prin toate spațiile puse cu drag la dispoziție de armata de creatori de la Finanțele lui Boloș, antreprenorul român a rămas mască atunci când a dat de ”psihiatra învelită”, de ”piciorul cubic pe oră”, de ”lux oră”, ”lux secundă” și de multe astfel de comedii ale erorilor. După câteva momente de uluială, antreprenorul, se presupune om calculat, merge la măria sa Google pentru ajutor. Și să vezi, nimic pe câmpiile și pe pășunile celebrului motor de căutare. Și uite așa se pierd minute importante din viață în care te cufunzi în neștiință… Neștiință pe minut viteză!

Limba română e fantastică, e subiect de imn național. Dar limba română nu are rolul să-l obosească pe bietul om de afaceri. Limba română e doar instrumentul cu care funcționărimea Finanțelor își bate joc de antreprenori. E complicat să-ți pui mintea la contribuție cu „shrinkwrapped” sau „shrink wrapped” ori „shrink wrap”, adică acel termen se referă la mărfurile ambalate în folia aceea transparentă, care se micșorează când este încălzită. Cum să pui bazaconia asta în e-Factura fără să te gândești cum ar suna firesc în limba autohtonă? Noroc cu Translate, și de aici psihiatra îngrozitoarea, psihiatra virala, psihiatra care te-a făcut de râs, băi, minister care trebuie să gândești fiscalitate cât mai eficientă. Da’ de unde? Pe lângă faptul că tu, investitorule, comerciantule etc., erai o perfectă victimă fiscală, acum ești și una lingvistică de primă speță. Până la urmă cine te-a pus, măi nene, măi, să te privatizezi?