Supă pe Mona Lisa: era protestelor stupide

În era protestelor stupide, activismul planetar găsește mereu forme noi de a atrage atenția asupra unor cauze. Bune, rele, cauzele respective nu au, de regulă, nimic în comun cu ținta protestelor. În disperarea de a atrage atenția asupra lor, activiștii creează momente memorabile, de ridicol și dezgust. Recent, două protestatare au decis să-și verse năduful militant asupra tabloului Mona Lisa din Luvru, aruncând pe capodoperă niște farfurii cu supă.

Fiindcă, desigur, nimic nu poate exprima mai bine revolta față de problemele agricultorilor francezi sau de oriunde decât să arunci supă pe unul dintre cele mai cunoscute tablouri din lume. „Sistemul nostru agricol este bolnav, fermierii noştri mor” au strigat protestatarele. Așa, și? Ce vină are Mona Lisa lui Leonardo DaVinci pentru asta?

Răcnete de bebeluș

Purtând tricouri cu mesajul „Riposte Alimentaire”, aceste două persoane au anunțat că militează pentru siguranța alimentară și pentru acțiune față de pericolul schimbărilor climatice. Dar și pentru chiloțeii de damă cu știuleți în loc de inimioare și, mai mult ca sigur și împotriva transferului lui Mbappe la Real Madrid, deducem noi. Oricum, cele două aruncătoare de supă au demonstrat că lupta pentru orice cauză poate implica și gesturi infantile. Acestea vor intra într-o antologie a imbecilității militante. Ce poate fi mai eficient decât să arunci supă pe o capodoperă pentru a rezolva problemele agriculturii?

Căutăm întotdeauna să înțelegem ce tip de educație te orientează spre acest tip de protest. Nu-i găsim niciodată vreo noimă. Gesturile asemenea sunt doar stridente și puerile. Includ și o uriașă doză de ipocrizie, în cazul de față, protestatarele știind că nu au cum să deterioreze în mod real celebrul tablou. Ce rămâne în urma unor astfel de atacuri? Câteva poze preluate rapid pentru breaking news. Câteva titluri de știri niciodată favorabile protestului. Și imensul dezgust al oamenilor normali la cap în fața acestor agresiuni gratuite. Cauza este prost servită și, de regulă, devine antipatică.

Instituirea unei securităţi sociale alimentare durabile? Sigur, oricând.

„Care este cel mai important lucru?„, au strigat femeile. „Arta, sau dreptul la hrană sănătoasă şi durabilă?„

E, aici n-o să vă să credeți, fetelor, răspunsul corect este Arta. Mai ales atunci când e vorba despre Leonardo DaVinci.